ICCJ. Decizia nr. 2981/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 130 din 2 februarie 2005, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, a condamnat pe inculpatul L.A. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
A aplicat art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, de la 5 mai 2004 la 2 februarie 2005, menținând starea de arest a inculpatului, conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen.
în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat cantitatea de 3,59 gr. heroină, rămasă în urma efectuării analizelor de laborator.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în data de 5 mai 2004, inculpatul i-a vândut numitei C.I. o punguliță tip "bila" în care se aflau 4,39 gr. de heroină contra sumei de 7 milioane lei.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv procesul verbal de consemnare a denunțului martorei C.I. și declarația acesteia, procesele - verbale de consemnare a seriilor bancnotelor și de constatare a infracțiunii flagrante, raportul de constatare tehnico - științifică, precum și declarațiile inculpatului.
Fiind audiat, atât în faza de urmărire penală cât și la cercetarea judecătorească, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 180/ A din 10 martie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, reținând că instanța de fond a individualizat corespunzător pedeapsa aplicată acestuia.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul L.A. pentru cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepsei aplicate prin reținerea în favoarea sa a dispozițiilor art. 74 - art. 76 C. pen., având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale, respectiv faptul că are trei copii minori și era singurul întreținător al familiei, că a beneficiat de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și că, deși apare ca fiind cunoscut cu antecedente penale, aceasta este de fapt o condamnare de acum 17 ani pentru conducere fără permis.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia atacată prin prisma motivului invocat, Curtea constată că hotărârea instanței de control judiciar este legală și temeinică, la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului dându-se semnificația cuvenită tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ - preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, recrudescența lor, împrejurările comiterii faptei, impactul asupra societății, limitele sancțiunii prevăzute de textul incriminator, circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea faptei, că a beneficiat de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, nu sunt de natură a determina recunoașterea unor circumstanțe atenuante, astfel că pedeapsa aplicată este just individualizată și nu se impune redozarea.
Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a îl respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2980/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2979/2005. Penal → |
|---|
