ICCJ. Decizia nr. 2979/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 6349 din 2 decembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1709/2004, Tribunalul Brașov l-a condamnat pe inculpatul C.G. la o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare, sporită cu un an, dispunând ca acesta să execute 8 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea a trei infracțiuni de tâlhărie pentru două din acestea schimbându-se încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., în cea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. b) C. pen., evident sporul s-a adăugat urmare contopirii celor trei pedepse aplicate, prin trimiterea la prevederile art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., pedeapsa în cazul concursului de infracțiuni. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării și s-a dedus durata reținerii acestuia de la data de 25 mai 2004 la zi. A fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către părțile civile H.I. (4.000.000 lei) și M.E.V. (3.000.000 lei).
S-a luat act că partea vătămată D.G. nu s-a constituit parte civilă. în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuțit corp delict, iar în baza art. 118 lit. d) C. pen., a sumei de 800.000 lei. A mai fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 4.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât și a judecății că în intervalul 1 aprilie - 23 mai 2004 inculpatul având asupra sa un cuțit a deposedat prin amenințare, în zona colinei Universității Brașov pe victimele H.I., M.E.V. și D.G., studente, de bunuri (telefoane mobile și diferite sume de bani, în total cauzând acestora un prejudiciu de 12.000.000 lei).
împotriva sentinței tribunalului, inculpatul C.G. a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei, considerată prea mare față de atitudinea sa sinceră în cursul urmăririi penale și a judecății.
Prin decizia penală nr. 60 din 23 februarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1839/2004, Curtea de Apel Brașov a respins apelul, considerând pedeapsa aplicată corespunzătoare gradului de pericol social dat de modul de operare al inculpatului și de numărul faptelor comise.
împotriva acestei ultime hotărâri, inculpatul a declarat recurs cu aceeași motivare, solicitând reducerea pedepsei de 8 ani și 6 luni închisoare considerată prea aspră.
Critica a fost neîntemeiată și recursul a fost respins, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează. Susținerea inculpatului că a recunoscut fapta nu are suport probator, el a fost identificat de martorii cauzei. în tot cursul urmăririi penale a încercat să-și diminueze răspunderea prin susținerea implicării în comiterea faptelor a altor persoane. Dar cel mai relevant asupra pericolului ce-l reprezintă inculpatul este împrejurarea că deși la data de 1 aprilie 2004, când a comis prima faptă a fost văzut și urmărit de martorii S.H.C. și R.V.I. fără a putea fi prins, nu a manifestat nici urmă de regret sau intenția de a renunța la a mai comite astfel de fapte. Dimpotrivă, a valorificat bunurile sustrase și la datele de 22, respectiv, 23 mai 2004 a comis alte două fapte de tâlhărie, a avut asupra sa un cuțit și a acționat asupra victimelor ziua, în aceeași zonă, ceea ce demonstrează temeritate care a relevat un pericol social deosebit care a constatat că atât tribunalul ca instanță de fond și curtea de apel în apel au avut în vedere aceste împrejurări și au aplicat inculpatului o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut la art. 211 alin. (1), raportat la alin. (21) C. pen., la care au adăugat un spor, de ademenea, orientate spre minimul prevăzut de dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. b) au făcut o justă individualizare, astfel încât nu s-a justificat reducerea acesteia. S-a respins, pentru considerentele ce preced, ca nefondat recursul, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 25 mai 2004 la zi și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2981/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2975/2005. Penal → |
|---|
