ICCJ. Decizia nr. 3064/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 176 din 4 octombrie 2004 a Tribunalului Caraș Severin a fost condamnat inculpatul G.O.I., în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 la 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că, la data de 8 decembrie 2002, inculpatul G.O.I. a contactat-o pe numita H.V.M. din localitatea Bocșa, jud. Caraș Severin pe care o cunoștea de mai multă vreme, propunându-i să o ducă la un loc de muncă în Germania, respectiv pentru a lucra la un bar, contra sumei de 200 Euro lunar.
La 11 decembrie 2002, cei doi au plecat spre Germania, ieșind din țară la data de 12 decembrie 2002. Ajungând în localitatea Dilingen, inculpatul s-a întâlnit cu numitul A.W. (cercetat de autoritățile germane pentru trafic) acesta din urmă ducându-i la el acasă pe cei doi cetățeni români. Aici se mai aflau martorele B.M.S. și B.I. care fuseseră obligate de A.W. să practice prostituția.
După circa două zile, inculpatul i-a spus părții vătămate H.V.M. că urma să se ocupe cu prostituția, transportând-o în acest scop în localitatea E.F. unde a predat-o numitului F. Acesta a obligat-o la practicarea prostituției, lucru pe care l-a făcut până în ianuarie 2003 când cu ajutorul unui client care a cerut-o în căsătorie a revenit în România.
S-a apreciat că fapta inculpatului de a recruta și transporta pe numita H.V.M. în Germania, prin înșelăciune, în scopul exploatării, în cauză practicarea prostituției întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza plângerii și declarațiilor părții vătămate H.V.M. și a declarațiilor martorelor B.M.S. și B.I.M.M.
Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 41 din 20 ianuarie 2005, a respins apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe considerând nefondate criticile formulate, în sensul că nu ar fi vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și în subsidiar, că pedeapsa aplicată ar fi prea severă.
Astfel, instanța de control judiciar a reținut că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită în baza declarațiilor celor două martore și a plângerii și declarației persoanei vătămate și că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată.
împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul G.O.I., care, invocând dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă, solicitând reducerea ei.
Recursul este neîntemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului G.O.I. în săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor B.M.S. și B.I.M.M. coroborate cu plângerea și declarația părții vătămate H.V.M. au confirmat că, la începutul lunii decembrie 2002, inculpatul, prin manopere mincinoase a recrutat-o și transportat-o pe partea vătămată în Germania, în scopul exploatării și în loc să îi asigure locul de muncă promis a predat-o unui cetățean german care a obligat-o la practicarea prostituției până în ianuarie 2003.
Referitor la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost individualizată chiar la minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptei, împrejurările săvârșirii ei și persoana inculpatului care nu a mai comis anterior fapte penale.
Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., constrângerea, reeducarea și reintegrarea în comunitate a inculpatului, cât și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
întrucât au fost respectate dispozițiile legale arătate și nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului sancțiunii, susținerea inculpatului în sensul greșitei individualizări a pedepsei și solicitarea de reducere a acesteia nu poate fi primită.
Față de considerentele ce preced, constatând nefondată critica recurentului și nerezultând existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
S-a stabilit ca onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3211/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3187/2005. Penal → |
|---|
