ICCJ. Decizia nr. 4676/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4676/2005
Dosar nr. 4016/2005
Şedinţa publică din 17 august 2005
Examinând recursurile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 172 din 11 martie 2005, pronunţată de Tribunalul Braşov, inculpatul R.C.S. zis T. a fost condamnat, la un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 30 august 2004 la zi.
S-a constatat prejudiciul acoperit.
În fapt, s-a reţinut, că la data de 30 august 2004, în jurul orei 21,00, după lăsarea întunericului, inculpatul a trecut în fugă pe lângă partea vătămată C.L.D., a prins telefonul pe care aceasta îl purta la gât şi a tras cu putere până când a cedat clama cu care telefonul era prins de gât, după care a fugit cu telefonul în mână.
Inculpatul a fost prins cu ajutorul martorului M.C., jandarm, care alertat de strigătele părţii vătămate, l-a urmărit pe inculpat şi a reuşit să-l imobilizeze.
Telefonul a fost recuperat şi restituit părţii vătămate.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 177/ Ap din 31 mai 2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând a majorat pedeapsa de la un an şi 6 luni la 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a înlăturat din cuprinsul pedepsei accesorii dispoziţia de interzicere a dreptului prevăzut de art. 64 lit. b) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceiaşi decizie s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus la zi arestarea preventivă.
Instanţa de apel a reţinut că este întemeiată critica procurorului, în sensul că, deşi se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante, pedeapsa stabilită este insuficientă.
S-a mai reţinut că este nefondată susţinerea inculpatului că nu este corectă încadrarea juridică deoarece furtul nu a fost comis prin violenţă.
De asemenea, s-a reţinut că nu este fondată critica formulată de inculpat cu privire la individualizarea pedepsei.
Decizia a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpat.
Recursul declarat de procuror a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., susţinându-se că justificat s-au reţinut circumstanţe atenuante.
În motivarea recursului inculpatului s-a susţinut că greşit s-a majorat pedeapsa în apel şi s-a solicitat casarea deciziei şi menţinerea sentinţei.
Recursurile nu sunt fondate.
Din analiza actelor dosarului rezultă că atât situaţia de fapt cât şi încadrarea juridică au fost corect stabilite.
Curtea apreciază că instanţa de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei, aceasta fiind stabilită la un cuantum corespunzător pericolului social concret al faptei determinat de împrejurările şi modalitatea în care a fost comisă, dar şi de urmările produse precum şi de datele personale ale inculpatului, care justifică reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea sa.
Astfel, inculpatul era elev la data comiterii faptei, nu are antecedente penale iar din referatul de evaluare rezultă că este calificat profesional, manifestă preocupări pentru instruire şi a lucrat în toate vacanţele din timpul liceului.
Pe de altă parte nu poate fi ignorat faptul că tâlhăria a fost comisă în timpul nopţii şi într-un loc public şi chiar dacă violenţele exercitate au fost minime iar prejudiciul este redus, pericolul social al faptei nu poate fi minimalizat.
În consecinţă, reţinând şi faptul că nu există motive de recurs care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpatul R.C. împotriva deciziei penale nr. 177/ Ap din 31 mai 2005 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 30 august 2004 la 17 august 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3690/2005. Penal. Legea 678/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4684/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
