ICCJ. Decizia nr. 3690/2005. Penal. Legea 678/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3690/2005
Dosar nr. 2854/2005
Şedinţa publică din 15 iunie 2005
Examinând recursurile de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 504 din 6 august 2004 pronunţată de Tribunalul Constanţa au fost condamnaţi între alţii, inculpaţii:
1. C.M., la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3), (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
2. B.ŞT., la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 9 martie 2001 la zi.
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar cu coinculpaţii B.A., L.I.M., G.G. şi B.G., la plata sumei de 50.000.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă C.A.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt, s-a reţinut, în esenţă, cu privire la inculpaţii C.M. şi B.Şt., că, în cursul lunii septembrie 2002, împreună cu numitul B.M., faţă de care s-au disjuns cercetările, au răpit-o şi au sechestrat-o într-un apartament, pe partea vătămată C.A., în scopul exploatării ei prin obligarea la practicarea prostituţiei, cunoscând că aceasta este minoră.
Prin Decizia penală nr. 16/ MP din 19 aprilie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, s-a dispus, între altele, respingerea apelurilor declarate de inculpaţii C.M. şi B.Şt.
Instanţa de apel a reţinut că sunt neîntemeiate susţinerile inculpaţilor, că nu au comis faptele pentru care au fost condamnaţi, din probele administrate rezultând că aceştia au săvârşit infracţiunea pentru care au fost condamnaţi.
Inculpaţii C.M. şi B.Şt. au declarat recurs, susţinând că nu au comis fapta pentru care au fost condamnaţi şi că se impune achitarea lor conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen.
În subsidiar, inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor.
Recursurile îşi găsesc temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen., dar nu sunt fondate.
Din plângerea formulată de C.C., mama părţii vătămate, procesul-verbal de percheziţie domiciliară din 8 martie 2003, procesele-verbale şi planşele foto din 13 martie 2003 în care este consemnată recunoaşterea din grup a inculpaţilor B.Şt. şi C.M., declaraţiile părţii vătămate şi declaraţiile martorilor G.O.R., I.C., A.V., P.M., F.F.A., M.I. şi C.E.M. rezultă următoarele:
În cursul lunii iulie 2002, minora C.A., în vârstă de 17 ani, a plecat să lucreze în staţiunea Mamaia ţinând legătura telefonic cu mama sa până în luna octombrie 2002, după care minora nu şi-a mai contactat familia.
La data de 8 martie 2003, C.C. a sesizat organele de poliţie că în ziua precedentă a fost anunţată de martorul G.O. că fiica sa este sechestrată într-un apartament din Constanţa, situat în apropierea Consulatului Republicii China şi este obligată să se prostitueze.
Lucrătorii de poliţie au descins în apartamentul respectiv unde, printre alte persoane, au găsit-o pe partea vătămată C.A.
Cercetările efectuate au stabilit că aceasta a lucrat ca ajutor de ospătar la terasa A. din staţiunea Mamaia iar într-o noapte, în luna septembrie 2002, când se întorcea de la servici, a fost luată cu forţa de 3 bărbaţi şi urcată într-un taximetru.
Cei trei, despre care ulterior a aflat că se numesc B.M., B.Şt. şi C.M., au dus-o într-un apartament situat în cartierul Abator unde locuia şi inculpata G.G., concubina lui B.M. Aici partea vătămată a fost bătută şi sechestrată şi i s-a spus că trebuie să se prostitueze.
Partea vătămată a fost mutată în mai multe apartamente şi obligată să se prostitueze, sumele de bani fiind luate de G.G.
La 6 martie 2003, partea vătămată a fost vândută cu 5.000.000 lei coinculpatului B.A. care a dus-o în locuinţa coinculpatei L.I., unde a fost găsită de poliţie.
Martorul G.O. a fost unul dintre clienţii părţii vătămate iar aceasta i-a solicitat s-o ajute, astfel încât, la data de 7 martie 2003, martorul a luat legătura cu mama părţii vătămate.
Susţinerile inculpaţilor că partea vătămată, despre care ştiau că este minoră, se prostitua de bună voie şi că ei nu au fost implicaţi în activitatea de traficare a acesteia, au fost justificat înlăturate de instanţă întrucât nu sunt confirmate de nici o probă administrată în cauză.
Curtea apreciază că nu este întemeiat nici motivul de recurs vizând greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor recurenţi.
Astfel, acestea sunt corespunzătoare pericolului social concret al faptei, determinat de împrejurările şi modalitatea în care a fost comisă şi de urmările produse.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere şi datele personale ale inculpaţilor, astfel încât nu există nici un temei care să justifice reducerea acestora.
Reţinând că nici din examinarea cauzei din oficiu nu rezultă existenţa vreunui motiv de casare, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi durata arestării preventive.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.M. şi B.Şt. împotriva deciziei penale nr. 16/ MP din 19 aprilie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Constată că inculpatul C.M. este arestat în altă cauză.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului B.Şt. de la 9 martie 2003 la 15 iunie 2005.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3593/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4676/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
