ICCJ. Decizia nr. 3593/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3593/2005
Dosar nr. 1282/2005
Şedinţa publică din 9 iunie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1417 din 9 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 3782/2004, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei săvârşite de inculpatul D.A.O. din art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul D.A.O., cu reţinerea şi a art. 74 – art. 76 C. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în regim de detenţie.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 18 martie 2004 la zi.
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului D.A.O. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.I.M., la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, în regim de detenţie.
S-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 2 ani 4 luni şi 5 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 23/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, rest de pedeapsă ce urmează a fi contopit în pedeapsa aplicată prin prezenta.
Inculpatul execută 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive a acestuia de la 18 martie 2004 la zi.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială a cantităţii de 0,625 grame heroină rămasă în urma analizelor de laborator, în vederea distrugerii.
A fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a sumei de 3.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Onorariu apărător oficiu pentru inculpatul D.I.M. în cuantum de 400.000 lei s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, la data de 18 martie 2004, a fost înregistrat denunţul numitei M.L. prin care arăta că pe str. Cornul Luncii sector 3 un tânăr cunoscut sub numele de O. deţine şi vinde droguri.
Denunţătoarea a declarat că este de acord să colaboreze în vederea identificării şi depistării numitului O.
La sediul B.C.C.O.A. - Poliţia sector 5 s-a procedat la consemnarea într-un proces verbal a seriilor a 5 bancnote a câte 100.000 lei fiecare, sumă ce a fost înmânată cumpărării a două doze de heroină de la numitul O.
Denunţătoarea s-a deplasat pe str. Cornul Luncii, sector 3 unde în zona clădirii aflate în construcţie s-a întâlnit cu un băiat în vârstă de aproximativ 22 ani, după ce au discutat aproximativ două minute, denunţătoarea i-a dat suma de bani şi a primit un obiect pe care l-a băgat în buzunar.
Imediat cei doi au fost imobilizaţi de poliţiştii din cadrul B.C.C.O.A. – Poliţia sector 5 care se aflau în apropiere.
Tânărul a fost identificat ca fiind D.A.O.
Asupra denunţătoarei M.L. au fost găsite două punguţe tip „bilă" ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare maro, despre care a declarat că le-a cumpărat contra sumei de 500.000 lei.
Asupra inculpatului D.A.O. a fost găsită suma de 500.000 lei, seriile bancnotelor fiind identice cu cele consemnate în procesul-verbal de capcanare şi 18 punguţe din plastic, tip bilă ce conţineau o substanţă de culoare maro. Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 106735 din 22 martie 2004 întocmit de Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P., cele 20 punguţe tip „bilă" conţin în total cantitatea de 0,760 grame heroină.
Inculpatul D.A.O. a declarat că este consumator de heroină de aproximativ de un an, pe care o procura de la un individ pe nume N. Totodată şi distribuia heroină sub forma de doze, procurată tot de la numitul N.
Inculpatul a fost de acord să colaboreze în vederea identificării şi depistării numitului N.
Astfel, acesta a luat legătura telefonică cu numitul N. căruia i-a solicitat 12 doze heroină contra sumei de 6.300.000 lei stabilind să se întâlnească pe str. Istria, sector 3.
Inculpatul D.A.O. s-a întâlnit cu numitul N. la locul stabilit, moment în care au fost imobilizaţi de organele de poliţie. Numitul N. a fost identificat ca fiind inculpatul D.I.M.
În momentul în care a fost prins de poliţişti a aruncat pe jos o punguţă în care se aflau 5 doze bilă ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare maro.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 106736 din 23 martie 2004 întocmit de Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P., cele 5 punguţe tip „bilă", conţin 0,150 grame heroină.
Situaţia de fapt a fost reţinută prin rechizitoriu şi a fost probată cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare, planşe foto, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţii martori, declaraţii inculpaţi.
În timpul urmăririi penale, inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor.
Fapta inculpatului D.A.O. care, în ziua de 18 martie 2004, a vândut două doze de heroină martorei M.L., pentru care a primit suma de 500.000 lei, întruneşte în drept elementele de conţinut constitutiv ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Instanţa a constatat că, în drept, fapta inculpatului D.I.M. care, în ziua de 18 martie 2004, a fost depistat având asupra sa 5 doze heroină deţinute pentru consum propriu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu prevăzută şi pedepsită de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
În raport de încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de către inculpaţi, instanţa a aplicat acestora câte o pedeapsă la individualizare urmând a avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume circumstanţele reale în care faptele au fost săvârşite, gradul concret de pericol social al faptelor comise, urmarea socialmente periculoasă produsă, precum şi circumstanţele personale ale fiecărui inculpat.
Pentru inculpatul D.A.O. instanţa a reţinut ca circumstanţe personale faptul că a recunoscut constant săvârşirea faptei, încadrat în muncă la momentul arestării, nu este cunoscut cu antecedente penale.
Din referatul de evaluare întocmit în cauză rezultă că inculpatul D.A.O. are perspective mici de reintegrare în societate care pot fi însă, îmbunătăţite dacă ar urma un tratament în scopul dezintoxicării.
Pentru inculpatul D.I.M. instanţa a reţinut ca circumstanţe personale împrejurarea că a recunoscut constant săvârşirea faptelor, este fără ocupaţie, recidivist.
Din analiza fişei de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost anterior condamnat, la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prin sentinţa penală nr. 23/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pedeapsa din a cărei executare a fost liberat condiţionat la data de 16 decembrie 2004, fapta dedusă judecăţii în prezenta cauză fiind săvârşită în timpul liberării condiţionate.
Din referatul de anchetă socială întocmit de S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Bucureşti rezultă că inculpatul D.I.M. are perspective reduse de reintegrare în societate.
Instanţa a mai apreciat că pedeapsa orientată către 2 ani şi 6 luni închisoare este îndestulătoare pentru reducerea fiecărui inculpat şi că scopul preventiv-educativ al pedepselor ce urmează a se aplica nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei în regim de detenţie.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.I.M. instanţa a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 23/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, rest de pedeapsă ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată.
Împotriva sentinţei penale nr. 1417 din 9 noiembrie 2004 au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii D.I.M. şi D.A.O. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motiv, area apelului, parchetul a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului D.A.O. este prea mică în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar reţinerea de circumstanţe atenuante nu se impunea şi nici aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Apelanţii inculpaţi au solicitat în apelurile lor reducerea pedepselor aplicate, ţinându-se cont de atitudinea lor sinceră.
Prin Decizia penală nr. 33 din 18 ianuarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţi, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul D.A.O.
Prin recursul declarat parchetul a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante judiciare reţinute în sarcina inculpatului D.A.O. şi majorarea pedepsei aplicate acestuia.
Inculpatul D.A.O. nu a depus la dosar motivele de recurs, iar la data soluţionării recursului, în şedinţa de judecată, a declarat că îşi retrage recursul formulat şi a solicitat să se ia act în acest sens.
Examinând Decizia atacată, prin prisma motivului de recurs formulat de parchet, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului D.A.O., procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de acesta.
Cu privire la motivul de recurs care vizează o nouă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului D.A.O. în sensul majorării acesteia şi înlăturării circumstanţelor atenuante judiciare reţinute în favoarea acestui inculpat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Astfel, la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul concret de pericol social al infracţiunilor săvârşite, împrejurările şi modalitatea de săvârşire a faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât şi circumstanţele personale (inculpatul a recunoscut constant săvârşirea infracţiunii, era încadrat în muncă la momentul arestării, nu este cunoscut cu antecedente penale), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care, prin şi mod de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de art. 52 C. pen.
În consecinţă, în cauză nu sunt temeiuri care să justifice solicitarea parchetului în sensul înlăturării circumstanţelor atenuante judiciare aplicate inculpatului D.A.O.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de parchet, ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., raportat la art. 369 C. proc. pen., urmează să se ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul D.A.O.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive.
Va fi obligat recurentul intimat inculpat la plata cheltuielilor Judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 33 din 18 ianuarie 2005a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, privind pe inculpatul D.A.O.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul D.A.O. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 martie 2004, la 9 iunie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 317/2005. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 3690/2005. Penal. Legea 678/2001. Recurs → |
|---|
