ICCJ. Decizia nr. 3410/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3410/2005
Dosar nr. 3181/2005
Şedinţa publică din 31 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 40/ CC din 12 mai 2005, dată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 5004/P/2005, în baza art. 1491 C. proc. pen., s-a respins propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, faţă de inculpatul Ş.S.I.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin propunerea înregistrată la instanţă sub nr. 5004/ P din 12 mai 2005 Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş a solicitat arestarea preventivă pe o perioadă de 30 zile a inculpatului Ş.S.I., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie şi viol, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (21) lit. a) şi c) C. pen., art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), constând în aceea că, în data de 9 mai 2004, împreună cu altă persoană, în locuinţa părţii vătămate A.S., prin ameninţare, a deposedat-o pe aceasta de bijuterii din aur şi a întreţinut cu ea relaţii sexuale împotriva voinţei acesteia.
În motivarea propunerii formulate de parchet s-a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 136 C. proc. pen., existând probe şi indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, inculpatul este recidivist, pentru infracţiunile săvârşite, legea prevede închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut că prin ordonanţa Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş nr. 342/P/2004, s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunilor mai sus-menţionate.
Analizând propunerea de arestare preventivă prin prisma motivelor invocate şi a actelor aflate la dosarul cauzei, instanţa a constatat că inculpatul se află în executarea a două pedepse cu închisoarea, conform mandatelor nr. 271/2002 din 3 octombrie 2003 şi nr. 374 din 12 august 2003 emise de Tribunalul Timiş şi respectiv, de Judecătoria Topliţa, de 7 ani închisoare şi 3 ani închisoare.
Tribunalul a reţinut că, inculpatul este condamnat definitiv pentru 2 infracţiuni de două instanţe diferite, neavând posibilitatea de a se afla în stare de libertate la cercetările ce se vor efectua în prezenta cauză, în care s-a formulat propunerea de arestare şi prin urmare, neexistând posibilitatea ca inculpatul să fie cercetat în cauză în stare de libertate, nu există nici posibilitatea de a crea un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a mai reţinut că, probatoriul la urmărirea penală a fost administrat în lipsa inculpatului, care se afla încarcerat în Penitenciarul Timişoara, neavând posibilitatea de a propune vreo probă în apărare şi în consecinţă, în temeiul art. 1491 C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, propunerea de arestare preventivă formulată de parchet, faţă de inculpatul Ş.I., care este arestat în altă cauză.
Împotriva încheierii nr. 40 din 12 mai 2005 dată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 5004/P/2005, în termenul legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, criticând-o pentru netemeinicie, susţinând că, în mod greşit s-a dispus respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de parchet, în condiţiile în care, faptele pentru care este cercetat sunt deosebit de grave.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 460/ R din 13 mai 2005, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, a casat încheierea atacată şi rejudecând cauza, a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, având ca obiect arestarea preventivă şi în temeiul art. 148 alin. (1) lit. f) şi lit. h) C. proc. pen., a dispus arestarea preventivă a inculpatului Ş.S.I., pe timp de 30 zile, începând cu data de 13 mai 2005, ora 14,30.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de control judiciar a arătat:
„Greşit instanţa de fond a apreciat că, în condiţiile în care inculpatul este arestat în altă cauză nu se poate susţine că lăsarea în libertate a acestuia, care de altfel nu este posibilă în acest moment, ar putea duce la crearea unui pericol concret pentru ordinea publică.
Se omite însă a se lua în considerare, pe de o parte, că inculpatul este recidivist pentru comiterea unor infracţiuni deosebit de grave, în prezent aflându-se în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare, iar pe de altă parte, infracţiunile pentru care este cercetat în prezent sunt grave, art. 211 alin. (1) şi (21) lit. a) şi c) C. pen., art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prevăzute cu închisoarea mai mare de 4 ani.
În condiţiile îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 136, art. 146 şi art. 148 alin. (1) lit. f) şi h) C. proc. pen., nu prezintă nici o importanţă că în prezent se află în executarea unei alte pedepse de 7 ani închisoare, între acestea neexistând nici o legătură".
Instanţa de control judiciar a mai reţinut:
„Aparent se poate trage concluzia că de vreme ce inculpatul este arestat în altă cauză, acesta nu putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, dar se omite a se lua în considerare faptul că instanţa nu are date certe şi nici nu poate face supoziţii cu privire la data când acesta urmează pentru diferite motive să fie liberat de sub efectele mandatului de executare a pedepsei închisorii.
În aceste condiţii, se poate trage concluzia că între mandatul de executare a pedepsei închisoare şi măsura arestării preventive, nu există nici o legătură, iar în cazul îndeplinirii cerinţelor textelor legale despre care s-a făcut amintire mai sus, instanţa poate să dispună şi în aceste condiţii luarea măsurii arestării preventive, dacă acest lucru se impune".
Împotriva deciziei penale a declarat recurs inculpatul Ş.S.I., motivând că nu se face vinovat pentru acuzaţiile ce i se aduc.
Recursul declarat de inculpat este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor înscrise în Capitolul III din Titlul II al Codului de procedură penală, deciziile pronunţate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac.
Cum Decizia penală nr. 460/ R din 13 mai 2005, atacată a fost pronunţată de Curtea de Apel Timişoara ca instanţă de recurs, recursul declarat de inculpatul Ş.S.I., este inadmisibil şi în consecinţă, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va fi respins ca atare.
În baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se include şi onorariul pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.S.I. împotriva deciziei penale nr. 460/ R din 13 mai 2005 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3394/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3418/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
