ICCJ. Decizia nr. 3418/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3418/2005
Dosar nr. 2493/2005
Şedinţa publică din 1 iunie 2005
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 138 din 4 februarie 2005, pronunţată în dosar nr. 6446/2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului C.A., la 7 ani închisoare, pentru tâlhărie.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate pentru pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1255 din 18 octombrie 2002 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 30 octombrie 2002 şi s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, în final urmând să execute 8 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv de la 31 octombrie 2004 la zi.
În baza art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul S.M.E., la 2 ani închisoare, pentru tăinuire.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă reţinerea de la 31 octombrie 2004.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a obligat în solidar pe inculpaţii C.A. şi S.M.E. la plata sumei de 2.300.00 lei către partea civilă B.B.
S-a luat act că partea vătămată C.R.A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 1.900.000 lei cheltuieli judiciare, statului, din care câte 400.000 lei onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, la data de 30 octombrie 2004, orele 15.30, inculpatul C.A. însoţit de inculpatul S.M.E. se deplasau pe str. Pene Dumitru. Partea vătămată se afla în trecere însoţit de martorul V.A., pe aceeaşi stradă.
Inculpatul C.A., care îl cunoştea pe partea vătămată C.R., l-a oprit pe acesta, l-a tras la o distanţă de aproximativ 5 metri şi i-a solicitat să-i dea telefonul mobil pentru a face apel, însă partea vătămată a refuzat. Inculpatul i-a luat telefonul din mână, după care a refuzat să-l restituie părţii vătămate şi, întrucât acesta ţipa, inculpatul l-a ameninţat cu un cuţit, spunându-i că dacă nu tace îl taie cu cuţitul.
Inculpatul S.M.E. a asistat la comiterea infracţiunii de tâlhărie, dar fără a participa la aceasta, iar după ce inculpatul C.A. a plecat, i-a spus părţii vătămate că poate îi aduce telefonul mobil înapoi.
În aceeaşi zi, la orele 17.00, inculpaţii S.M.E. şi C.A. au vândut martorului B.B. telefonul mobil sustras, primind suma de 2.300.000 lei pe care au folosit-o pentru a-şi cumpăra droguri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.A. invocând netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii. Inculpatul solicită, în motivele scrise, să se înlăture dispoziţia de revocare a suspendării pedepsei de un an şi 6 luni întrucât aceasta a fost anulată printr-o hotărâre anterioară. Oral, apărătorul din oficiu numit pentru inculpat a solicitat să se dispună achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2, raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., motivând că din probele administrate rezultă că partea vătămată i-a înmânat de bunăvoie telefonul mobil inculpatului şi asupra acesteia nu s-au exercitat violenţe.
În subsidiar a solicitat să se aprecieze asupra reindividualizării pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia către minimul special.
Prin Decizia penală nr. 205 din 21 martie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa şi a înlăturat dispoziţiile privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1255/2002 a Judecătoriei sector 3, urmând ca inculpatul să execute 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Inculpatul a declarat, în termen recurs solicitând casarea ambelor hotărâri, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt simplu şi reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia recurentului interpretând judicios materialul probator administrat în cauză. Din coroborarea declaraţiei martorului V.A. cu cea a părţii vătămate rezultă cu certitudine că după ce a primit telefonul mobil, pe care l-a cerut pentru a suna un prieten, inculpatul a refuzat să-l restituie, ameninţându-l pe C.R. el va „tăia" cu un cuţit, apoi a fugit, păstrând telefonul.
Aşadar, inculpatul a intrat în posesia telefonului mobil, pretextând că doreşte să sune un prieten, dar partea vătămată nu a pierdut posesia juridică a acestuia, dovadă că atunci când a constatat că inculpatul nu îl foloseşte în scopul solicitat, şi-a dat seama că inculpatul de la început a intenţionat să şi-l însuşească, astfel că a cerut să-i fie restituit. Văzând că partea vătămată ţipă inculpatul l-a ameninţat cu un cuţit, spunându-i că dacă nu tace îl va tăia.
În consecinţă, desfăşurarea evenimentelor dovedeşte că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) C. pen., text în baza căruia inculpatul a fost condamnat, nici decum ale infracţiunii de furt, astfel cum a considerat inculpatul.
Verificând hotărârea atacată şi sub aspectul motivelor de casare care se iau în considerare din oficiu, Curtea apreciază că aceasta este temeinică şi legală, urmând a fi menţinută. Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se periculozitatea socială ridicată a faptei, modalitatea săvârşirii ei, precum şi antecedentele penale ale inculpatului, care a mai fost condamnat de 3 ori pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt calificat.
Din durata pedepsei se va decide arestarea preventivă cu începere de la 31 octombrie 2004 până la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 205/ A din 21 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 octombrie 2004 la 1 iunie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi1 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3410/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3426/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
