ICCJ. Decizia nr. 3452/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 34 din 15 februarie 2005, Tribunalul Teleorman, secția penală, în baza art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.N. la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen.
Prin aceeași sentință i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
S-a luat act că partea vătămată C.A.S. București nu s-a constituit parte civilă și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 10.000.000 lei despăgubiri morale către partea vătămată D.A.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 15 august 2004, fiind zi de sărbătoare, partea vătămată D.A., inculpatul și martorii au consumat în exces băuturi alcoolice. în jurul orelor 19,00, între martorele A.A. și D.I., s-a iscat o ceartă, pe fondul consumului de alcool. în acest conflict cu au intervenit martorul D.M. (fratele martorei A.A.) care a luat din aproprierea ușii locuinței sale o coadă de sapă din lemn de care a fost deposedat de inculpatul M.N. (concubinul martorei D.I.).
Datorită țipetelor de la locul incidentului au venit la fața locului victima și martorul D.A. cu scopul de a aplana conflictul.
Pe fondul acestui conflict, inculpatul M.N. înarmat cu coada de sapă de lemn, i-a aplicat victimei o lovitură cu intensitate deosebită în zona capului. Imediat victima s-a prăbușit la pământ în stare de inconștiență, fiind transportată la Spitalul din Zimnicea și apoi la Spitalul de Urgență Bogdan Arseni din București cu diagnosticul "traumatism cranio-cerebral acut deschis cu plagă vertex, în perioada 16 august - 23 august 2004.
Din raportul de constatare medico-legal nr. 2246/B/14 septembrie 2004 a rezultat că victima D.A. a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur, ce au necesitat pentru vindecare 45 zile de îngrijiri și i-au pus primejdie viața. De aceea instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., fiind probată cu actele medicale, declarațiile martorilor, părții vătămate și ale inculpatului.
Prin decizia penală nr. 228/ A din 31 martie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.N. înlăturând criticile fondate pe acesta, în sensul greșitei individualizări a pedepsei și apreciind că instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum și faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale, cu un nivel redus al instrucției școlare.
Fiind nemulțumit de soluția pronunțată, inculpatul, în termen legal a declarat recurs criticând decizia atacată pentru același motiv, respectiv solicitând reindividualizarea pedepsei de 4 ani închisoare stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de control judiciar.
Recursul este nefondat.
înalta Curte, examinând tot materialul probator administrat în cauză, a constatat că instanțele au reținut, în mod corect, situația de fapt și au apreciat în mod just atât pericolul social concret al faptei, cât și persoana inculpatului, pedeapsa aplicată fiind deci în concordanță cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Curtea apreciază că o reindividualizare a pedepsei aplicată inculpatului, stabilită deja la instanța inferioară nu se justifică întrucât ambele instanțe au avut în vedere atât împrejurările concrete ale comiterii faptei, pe fondul consumului excesiv de alcool, precum și a scandalurilor numeroase ivite între părți și martori cât și circumstanțele personale ale acestuia: atitudinea sinceră și corporală pe parcursul urmăririi penale, dar și în faza de cercetare judecătorească, pregătire școlară medie, faptul că are 3 copii minori în îngrijire, dar și faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale.
Apreciind că pedeapsa trebuie să fie, în același timp atât o măsură de constrângere, cât și un mijloc de reeducare al inculpatului, în scopul prevăzut de art. 52 C. pen., în speță, nu poate fi atins prin coborârea pedepsei sub limita stabilită de prima instanță și păstrată in instanța de apel, înalta Curte urmează să respingă recursul în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3539/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3381/2005. Penal → |
|---|
