ICCJ. Decizia nr. 3590/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 667 din 9 decembrie 2004, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul F.A.G. la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen.
S-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 7 octombrie 2004, la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate P.O.M., suma de 70.000.000 lei daune morale, Serviciului județean de Ambulanță Ploiești suma de 203.504 lei despăgubiri civile, C.A.S. Prahova suma de 8.453.383 lei cheltuieli de spitalizare, cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.700.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 9 aprilie 2004, în cadrul unui conflict avut cu partea vătămată P.O.M., în parcul din zona centrală a municipiului Ploiești, inculpatul i-a aplicat acestuia două lovituri de cuțit în regiunea abdominală, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 40-45 zile de îngrijiri medicale și au pus viața victimei în pericol.
Curtea de Apel Ploiești, prin sentința penală nr. 37 din 31 ianuarie 2005, admițând apelul declarat de inculpatul F.A.G., a schimbat încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen. și în consecință, a redus pedeapsa aplicată acestuia la 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată acestuia, perioada reținerii și arestării preventive de la 7 iunie 2004, la zi.
Totodată, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă P.O.M.
Restul dispozițiilor sentinței atacate au fost menținute.
în considerentele deciziei s-a reținut că în sarcina inculpatului nu se poate reține circumstanța agravantă a premeditării în condițiile în care din probele administrate nu rezultă că anterior acesta și-ar fi stabilit un pan de acțiune în vederea comiterii infracțiunii, revenirea sa, în seara de 9 aprilie 2004, în parcul central al municipiului Ploiești, având drept scop numai clarificarea situației creată între el și persoanele ce făceau parte din grupul părții vătămate, care anterior îl agresaseră, provocându-i leziuni care au necesitat 15-16 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Cu privire la recursul părții vătămate, instanța de apel a reținut că despăgubirile acordate acestuia au fost corect stabilite de prima instanță, asigurând o reparare integrală a prejudiciului cauzat apelantului prin fapta comisă de către inculpat.
împotriva menționatei decizii au declarat recurs atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești cât și inculpatul F.A.G.
Prin recursul parchetului se invocă motivele de casare prevăzute de art. 3859pct. 17 și 14 C. proc. pen., susținându-se că instanța de apel a dispus, în mod nejustificat schimbarea încadrării juridice cu reducerea corespunzătoare a pedepsei, în cauză impunându-se reținerea în sarcina inculpatului și a circumstanței agravantei prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen., întrucât fapta a fost comisă cu premeditare.
în recursul său inculpatul a solicitat aplicarea în cauză a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei și a cuantumului daunelor morale, susținând că fapta a fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de actele de violență pe care victima și persoanele din grupul acesteia le-a exercitat anterior asupra sa.
Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele de casare invocate, în cele două recursuri, se constată că instanța de apel a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., fiind pe deplin justificată.
Din probele administrate, care au fost analizate în considerentele deciziei, rezultă, în adevăr, că inculpatul și partea vătămată făceau parte din două grupuri de prieteni diferite, care frecventau însă aceleași locuri, mai precis clubul Casei de Cultură a Sindicatelor și zona centrală a orașului Ploiești.
în zilele de 8 și 9 aprilie 2004, în timp ce se aflau la C.C.C.S. și respectiv în parcul central al orașului Ploiești între inculpat și martorii E.G.A. și P.M. au avut loc două incidente minore în cadrul cărora aceștia s-au lovit reciproc.
Supărat de faptul că în cadrul ultimului incident suferise un traumatism cranio-facial, în cursul aceleiași serii, a luat legătura cu trei dintre prietenii săi, hotărând să-i caute pe agresori.
Pentru a putea să se apere, în eventualitatea declanșării unui nou conflict, aceștia s-au înarmat cu diverse corpuri contondente.
în momentul întâlnirii dintre cele două grupuri, inculpatul se afla în urma prietenilor săi, primii sosind în preajma părții vătămate martorii R.I. și R.B., care au fost agresați de aceasta.
în aceste împrejurări, în conflict a intervenit și inculpatul, care i-a aplicat părții vătămate, două lovituri de cuțit în regiunea abdominală, provocându-i leziuni, care au necesitat pentru vindecare, 40-45 zile de îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în primejdie.
Simplul fapt că anterior, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit, în împrejurările descrise, nu poate fi apreciat ca un act de premeditare, în lipsa unui plan precis de acțiune în vederea comiterii infracțiunii, așa cum cer dispozițiile art. 175 lit. a) C. pen.
în cauză nu este justificată nici aplicarea circumstanței atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., invocată în recursul inculpatului, din probele administrate nerezultând că acesta a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea victimei, între incidentul inițial produs între aceștia și conflictul în cadrul căruia inculpatul a acționat asupra părții vătămate cu un cuțit, trecuseră mai multe ore.
Referitor la pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată inculpatului, se constată că acestea au fost corect individualizate, la stabilirea lor, instanța de apel având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, de împrejurările concrete în care a fost comisă cât și de persoana infractorului, care nu posedă antecedente penale, fiind student în anul III al Facultății de Filologie.
întrucât din actele dosarului nu rezultă nici un motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de inculpatul F.A.G. să fie respinse, ca nefondate, în baza obligării recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 7 octombrie 2004 la zi.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3591/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3580/2005. Penal → |
|---|
