ICCJ. Decizia nr. 3599/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. nr. 459 din 3 decembrie 2004 a Tribunalului Brăila s-a dispus, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., condamnarea inculpaților T.G., B.P. și B.P.M. la câte 3 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la data de 11 iulie 2004.
S-au interzis inculpaților drepturile civile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen., și anume:
- dreptul de aș alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;
- dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;
- dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii;
- drepturile părintești;
- dreptul de a fi tutore sau curator,
S-a constatat acoperit prin restituire prejudiciul către părțile vătămate B.S. și B.A.
în baza art. 189 - art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la câte 2.000.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat din care 600.000 lei onorariu avocat din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, în ziua de 11 iulie 2004, ora 11,00, în scop de răzbunare, împreună și în înțelegere inculpații B.P., T.G. și B.P.M. fiică, au pătruns prin dezăvorârea porții și fără drept în curtea imobilului părții vătămate B.S. de unde, în prezența acestuia și a martorului R.F., prin folosirea de amenințări și îmbrâncirea părții vătămate, au sustras un cal și o căruță. Bunurile sustrase le-au dus în curtea lor. La scurt timp după sesizarea faptei, bunurile sustrase au fost identificate și recuperate din curtea inculpaților B.P., T.G. și B.P.M. de către organele de poliție asistate de partea vătămată și mama sa.
Partea vătămată B.S. nu s-a mai constituit parte civilă pentru contravaloarea acestora în sumă de 10.000.000 lei
în cursul urmăririi penale cei trei inculpați au manifestat o atitudine sinceră în raport cu fapta săvârșită, motivând acțiunea de sustragere prin amenințare și violență ca un gest comun de răzbunare pe familia B. al cărui fiu, B.S. ar fi violat-o pe numita B.C., fiica inculpatului B.P.
Audiați în fața instanței, inculpații au recunoscut numai parțial comiterea faptei, în sensul că au susținut că pe fondul conflictului cu familia părții vătămate, au pătruns în curtea acesteia de unde au luat calul și căruța, dar fără a exercita amenințări.
în acest sens, inculpații arată că au adus la cunoștința părții vătămate că intenționează să-i ia calul și căruța cu scopul de a determina pe lucrătorul de poliție din localitate să vină să cerceteze aspectele care au condus la conflictul existent între cele două familii și că partea vătămată nu s-a opus.
Curtea de Apel Galați, secția penală, prin decizia nr. 123/ A din 24 martie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, prin care aceștia au solicitat să fie achitați invocând lipsa intenției ca formă a vinovăției.
S-a motivat, că, prima instanță, a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpaților, probele administrate învederând că aceștia au deposedat prin amenințări pe partea vătămată de cal și căruță, după ce au pătruns nepermis în curtea acesteia.
Declarând recurs cei doi inculpați au cerut, reiterând motivul de apel, să fie achitați întrucât au acționat fără vinovăție. în subsidiar au cerut să se schimbe încadrarea juridică din infracțiunea de tâlhărie în aceea de violare de domiciliu și furt și să se reducă pedepsele aplicate.
Recursurile sunt întemeiate.
Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de tâlhărie furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau înlăturarea urmelor infracțiunii, ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.
Din examinarea acestui text de lege, rezultă deci, că tâlhăria este o infracțiune complexă, în competența căreia intră infracțiunea de furt și o acțiune violentă îndreptată contra persoanei.
Tâlhăria, la fel ca și infracțiunea de furt, se săvârșește numai cu intenție directă, determinată de scopul însușirii fără drept a unui bun.
în speță, în ziua de 11 iulie 2004, ora 11,00, împreună și în înțelegere, inculpații T.G. (ginere), B.P. și B.P.M. (fiică) au pătruns în curtea imobilului părții vătămate B.S., de unde, în prezența martorului R.F., prin folosirea de amenințări și îmbrâncirea părții vătămate au sustras un cal și o căruță pe care le-au dus în curtea lor. Rezultă așadar, că inculpații au acționat cu intenție directă în scopul însușirii pe nedrept a bunurilor părții vătămate împotriva căreia au folosit violențe și amenințări, faptă ce constituie infracțiunea de tâlhărie, încadrarea juridică a acestei fapte fiind corect făcută de instanță.
Referitor la scopul luării bunurilor, din probe rezultă că inculpații au urmărit să-și rezolve un litigiu intervenit între familia lor și a părții vătămate (fiul victimei a întreținut relații sexuale cu fiica inculpatului B.P.), în afara cadrului legal, bunurile sustrase fiind restituite la scurt timp, după sesizarea organelor de poliție.
în acest context, având în vedere și celelalte circumstanțe atenuante reținute de instanța de fond, se impunea a se da o eficiență maximă acestora.
Din acest motiv, recursurile inculpaților, fondate pe dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., sunt întemeiate și urmează a fi admise.
în consecință, având în vedere dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., se va dispune reducerea pedepselor aplicate inculpaților de la 3 ani închisoare, la câte un an închisoare fiecare.
Onorariile cuvenite avocaților desemnați din oficiu au fost plătite din fondul Ministerului Justiției
| ← ICCJ. Decizia nr. 3600/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3597/2005. Penal → |
|---|
