ICCJ. Decizia nr. 3591/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 21 din 14 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Călărași, în baza art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul E.G. la 20 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 67 alin. (1) și (2) C. pen.
A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 12 decembrie 2004 la zi.
A luat act că partea vătămată E.D. nu s-a constituit parte civilă.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea cuțitului folosit la comiterea faptei.
A obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul E.G. de 38 ani, împreună cu fratele său E.D., au locuit în casa părintească împreună cu tatăl lor E.T. și după decesul soției, respectiv a mamei inculpaților în anul 1998 victima E.T. a locuit împreună cu fii săi și a continuat să-și asigure existența din pensie, ajutoare sociale și muncă ocazională efectuată la diverși cetățeni din comună.
Inculpatul E.G. obișnuia frecvent să consume băuturi alcoolice și în urmă cu aproximativ un an a suferit un accident vascular cu hemipareză dreapta.
în dimineața zilei de 11 decembrie 2004, inculpatul E.G. a plecat de acasă, în sat, unde a consumat băuturi alcoolice până, în jurul orei 11,00, când a revenit la domiciliu în stare de ebrietate și s-a culcat. în jurul orelor 19,00, s-a trezit și, numărând banii ce îi avea în buzunar a bănuit că tatăl său victima E.T., i-ar fi luat, fapt pentru care i-a cerut socoteală.
Tatăl său a negat și, i-a reproșat la rândul lui fiului că îl acuză pe nedrept și este nerecunoscător pentru că îl ține la casa părintească și îl îngrijește.
Reproșurile tatălui său au declanșat în mintea inculpatului nemulțumirea și revolta că este considerat întreținut, acesta luând hotărârea infracțională de a-i suprima viața.
în timp ce tatăl său îi punea să mănânce, inculpatul pe la spate s-a apropiat și i-a înfipt un cuțit de bucătărie în zona toracică.
Victima E.T. a ieșit în curte țipând după ajutor, și-a scos singur cuțitul din rană, l-a aruncat în grădină și s-a îndreptat spre vecina sa, respectiv martora R.T., la poarta căreia a strigat că a fost omorât de către fiul său E.G. Pe acest traseu, inculpatul a încercat să o împiedice pe victimă să alerteze vecinii, ținându-i mâna la gură.
Cu ultimele puteri, văzând că vecina sa nu iese la poartă, victima E.T. a ajuns pe propriile picioare până în casă, însă pierderea masivă de sânge și zona atinsă, pulmonul drept, au condus la decesul în scurt timp al acestuia.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că moartea victimei E.T. a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragic, urmare a unei plăgi înjunghiate toracice cu intersecția pulmonului drept și hemotorax compresiv concomitent.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie, solicitând redozarea pedepsei, având în vedere că nu are antecedente penale și la data săvârșirii faptei se afla în stare avansată de ebrietate.
Prin decizia penală nr. 219 din 28 martie 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, reținându-se că pedeapsa aplicată corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
La individualizarea pedepsei instanțele au dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se justifică o reindividualizare în sensul reducerii acesteia.
în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins recursul declarat de inculpatul E.G. împotriva deciziei penale nr. 219 din 28 martie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3598/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3590/2005. Penal → |
|---|
