ICCJ. Decizia nr. 3600/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 121 din 8 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiționarul D.C. împotriva rezoluției procurorului nr. 2887/P/2003 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind pe făptuitorii D.F., D.I. și S.C.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea înaintată la Curtea de Apel București, petiționarul D.C. a solicitat infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de numiții D.F., D.I. și S.C., cuprinsă în rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 2887/P/2003, trimiterea cauzei la parchet pentru reluarea cercetărilor sau reținerea ei pentru judecare.
în motivarea plângerii susținută oral în fața instanței, petentul D.C. a arătat că sus-numiții, în calitate de lucrători în cadrul Secției 14 Poliție din București, nu au identificat în timp util, cu datele de stare civilă, pe numitele D.P., B.R. și P.A., grefiere în cadrul secției a II-a a Tribunalului București, vinovate de tergiversarea nejustificată a unei contestații în anulare introdusă de el la această instanță.
Prin modul în care lucrătorii de poliție au soluționat plângerea lui împotriva acestor grefiere, în sensul că nu s-au putut stabili indicii ale comiterii infracțiunii de neglijență în serviciu, a apreciat că, la rândul lor, sus-numiții au săvârșit infracțiunile de abuz sau neglijență în serviciu sau cel puțin de favorizare a infractorului.
în plus, cei trei lucrători de poliție au refuzat să-i înmâneze datele de stare civilă ale grefierelor.
în final, a arătat că recuză instanța.
La dosar, petentul a depus plângerile și contestațiile la diverse acte înaintate organelor de poliție, procese-verbale de constatare, rapoarte și referate ale organelor de poliție, alte acte.
Examinând actele și lucrările de la dosar, Curtea a constatat că plângerea petentului D.C. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale împotriva comisarului șef D.I., șeful secției 14 poliție, subcomisarului D.I., lucrător în cadrul B.O.P. al secției 14 poliție și a numitului S.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual, abuz în serviciu și favorizarea infractorului, este nefondată.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul D.C., solicitând admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat, apreciind că sentința atacată este netemeinică și nelegală.
Examinând sentința penală recurată, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum, în mod corect, a reținut și Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în urma verificării probatoriului administrat în cauză, se constată că numiții D.I., D.F. și S.C., persoanele împotriva cărora a formulat plângere recurentul petiționar, nu sunt vinovate de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost reclamate de petiționar.
Astfel, la data de 18 decembrie 2003, numitul D.C. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu privire la faptul că, într-o cauză aflată pe rolul Judecătoriei sector 2 București, lucrătorii secției 8 poliție nu au răspuns relațiilor solicitate de instanță, fapt ce a determinat pierderea procesului penal de către petent.
în urma cercetărilor efectuare a rezultat că sus-numitul a formulat mai multe plângeri penale împotriva lui I.A. și a altor șase inculpați pentru comiterea infracțiunilor de distrugere, insultă, amenințare și lovire.
Prin rezoluția nr. 7555/P/1999 Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen., întrucât partea și-a retras plângerea penală și trimiterea cauzei la Judecătoria sector 2 București pentru celelalte fapte.
Cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 180 C. pen., art. 193 C. pen. și art. 205 C. pen., s-a format și dosarul nr. 16958/1999 al Judecătoriei sector 2 București în care a fost emisă o adresă către secția 8 poliție prin care se solicita comunicarea datelor de stare civilă ale tuturor făptuitorilor, faptă de care s-a plâns petentul.
La termenul din data de 9 februarie 2001, având în vedere și lipsa relațiilor, instanța a dispus trimiterea cauzei la secția 8 poliție pentru identificarea tuturor autorilor. După aducerea la îndeplinire a dispozițiilor instanței, organele de poliție au trimis din nou cauza la judecătorie, formându-se dosarul nr. 16315/2001.
Prin sentința penală nr. 1091 din 15 octombrie 2002 (definitivă prin decizia penală nr. 305 din 26 februarie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală) pronunțată în dosarul nr. 307/2001, Judecătoria sector 2 București a dispus achitarea tuturor inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire, insultă și amenințare. De menționat este că prin încheierea din 19 martie 2002 Judecătoria sector 2 București a dispus conexarea dosarului nr. 16315/2001 la dosarul nr. 3071/2001 pentru identitate de obiect.
La data de 26 iunie 2003, D.C. a formulat o cerere pe care a depus-o la secția 14 poliție prin care solicita să fie identificate grefierele P.D., A.P. și R.A.B., toate de la Tribunalul București și să i se comunice urgent scris, în clar, datele de stare civilă necesare inculpării acestora, pentru că din cauza lor este purtat de drumuri de instanțele Tribunalului municipiului București, având pe rol o contestație în anulare.
Această cerere a fost înregistrată cu nr. 1140588 și a fost repartizată subcomisarului D.I. care a întocmit adresa în litigiu semnată de șeful secției. Prin aceasta i s-a adus la cunoștință reclamantului că nu s-a putut stabili în sarcina grefierelor neglijență în serviciu, urmând ca, pentru cercetarea faptelor de natură administrativă (abateri judiciare) să se adreseze conducerii Tribunalului municipiului București, secția a II-a penală. De asemenea, în continuare, se preciza că nu i se pot aduce la cunoștință datele de stare civilă ale grefierelor, deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 105/1996 (care permite comunicarea datelor de stare civilă ale unei persoane, fără consimțământul acesteia către altă persoană) nu s-a făcut dovada unui temei legal justificat.
în mod firesc, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a emis rezoluția din 7 iulie 2004, de neîncepere a urmăririi penale față de comisar D.F. (șef secția 14 poliție), subcomisar D.I. (ofițer operativ secția 14 poliție) și agent șef adjunct (rezervă) S.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și art. 264 C. pen.
în consecință, înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin care a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.C. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a procurorului nr. 2887/P/2003, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind pe făptuitorii D.F., D.I. și S.C., este temeinică și legală, susținerile petentului fiind infirmate de probele administrate în cauză.
Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționar.
în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3615/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3599/2005. Penal → |
|---|
