ICCJ. Decizia nr. 3731/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 356 din 20 septembrie 2004 a Tribunalului Botoșani a fost condamnat, printre alții, inculpatul M.D. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) alin. (21) lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (3) lit. a) C. pen.
Totodată, a fost dedusă durata reținerii și arestării preventive de la 6 martie 2004 la 8 august 2004.
Prin aceeași sentință au mai fost condamnați inculpații G.E. la 6 ani închisoare, U.C.E. la 7 ani închisoare și A.C.V. la 5 ani închisoare, primul pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar ultimii pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie.
Cei patru inculpați au fost obligați în solidar să plătească părții civile A.I. suma de 80.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
în cursul anului 2002, inculpații U.C.E. și A.C.V. au cunoscut-o pe partea vătămată A.I., angajată la SC M.C.T. SRL Botoșani, care se ocupa cu colectarea banilor proveniți din vânzări.
Cunoscând faptul că în zilele de marți și vineri ale săptămânii, partea vătămată venea la domiciliul cu banii rezultați din colectări, cei doi inculpați s-au hotărât să-l deposedeze pe A.I. de bani.
întrucât partea vătămată îi cunoștea, inculpații au hotărât să atragă în planul lor alte persoane, scop în care, au fost abordate mai multe persoane, unele refuzându-i, însă O.I.C. și G.E. au acceptat să colaboreze.
în ziua de 3 martie 2004, făptuitorii s-au întâlnit într-un bar situat în zona SC E. SA, a fost stabilit un plan conform căruia unul din cei cooptați urma să lovească victima, iar celălalt să ia banii și să fugă.
într-una din zilele următoare, inculpații U.C.E., A.C.V. și G.E. s-au deplasat în zona magazinului D. din Botoșani, ocazie cu care primii doi i-au arătat inculpatului G.E. traseul urmat de victimă, locul unde putea fi atacată, au descris-o și i-au dat amănunte despre mașina cu care circula.
în seara zilei de 5 martie 2004, inculpații U.C.E., A.C.V. și G.E. s-au întâlnit în barul A.F. P., au decis să pună în aplicare planul stabilit și întrucât O.I.C. a refuzat să mai participe la comiterea faptei, cei trei l-au atras, la propunerea lui G.E., pe inculpatul M.D. care urma să ia banii de la victimă, după ce aceasta era lovită de G.E.
Conform planului, cei patru s-au deplasat în zona magazinului D. și în momentul în care victima a apărut aceasta a fost urmărită de G.E. și M.D. până într-o zonă întunecoasă, unde primul inculpat a lovit-o cu pumnul peste față, moment în care coinculpatul M.D. i-a smuls sacoșa din mână și a fugit.
Partea vătămată l-a urmărit pe inculpatul G.E., insă nu a reușit să-l prindă, dar a recuperat 8.400.000 lei din banii căzuți din sacoșă în momentul agresiunii.
în urma agresiunii partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale.
în apropierea locului faptei s-au aflat martorii M.G. și A.G.G., care au încercat să-l oprească pe inculpatul M.D., însă fără succes.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii părții vătămate, procesului-verbal de cercetare la locul faptei, planșelor foto executate în cauză, procesului-verbal de prezentare spre recunoaștere din grup, raportului de constatare medico-legală, depozițiilor martorilor O.I., A.G., A.Șt., Z.A., M.I. și I.C., probe coroborate cu declarațiile inculpaților G.E., U.C.E. și A.C.V., care au recunoscut constant săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor, inclusiv participarea inculpatului M.D. la deposedarea cu violență a victimei de o sacoșă cu bani.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 381 din 13 decembrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații G.E., A.C.V., U.C.E. și M.D.
împotriva acestei decizii inculpatul M.D. a declarat recurs, reiterând motivele de apel, solicitând, în principal achitarea întrucât nu a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, iar în subsidiar a cerut reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, vinovăția inculpaților rezultând din toate probele administrate în cauză.
Este adevărat că inculpatul recurent M.D. nu a recunoscut săvârșirea faptei nici în faza de urmărire penală nici în cea de cercetare judecătorească, dar participarea sa, în calitate de coautor, rezultă atât din declarațiile celorlalți inculpați, din depozițiile martorilor audiați cât și din procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere, însoțit de planșele foto.
Astfel, inculpații G.E., U.C.E. și A.C.V. au descris în amânunt implicarea inculpatului recurent M.D. în comiterea infracțiunii de tâlhărie, iar martorii Z.A.E. și I.C. ai relatat că în ziua imediat următoare săvârșirii faptei au constatat că M.D. avea o sumă mare de bani asupra sa, circa 6-7 milioane lei, deși acesta nu lucra și nu realiza venituri în perioada respectivă, situație în care se aflau și ceilalți membrii ai familiei sale.
Din procesul-verbal de recunoaștere pentru prezentare și din planșele foto executate cu acest prilej rezultă că martorul A.G., aflat în apropierea locului faptei în momentul comiterii infracțiunii, l-a recunoscut fără ezitare pe inculpatul M.D., după fizionomia feței și după aspectul fizic.
în consecință, raportat la probele menționate, analizate de instanța de fond și verificate de instanța de apel, vinovăția inculpatului M.D. a fost bine stabilită, astfel că primul motiv de recurs invocat nu este fondat.
Referitor la individualizarea pedepsei, aspect sub care hotărârile sunt criticate prin al doilea motiv de recurs, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul concret de pericol social al faptei comise, contribuția avută la realizarea planului inițiat convenit de făptuitori, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului (a negat comiterea infracțiunii în pofida evidenței probelor administrate și este cunoscut cu antecedente penale, fiind anterior sancționat în perioada minoratului pentru săvârșirea unei infracțiuni de aceeași natură.
în raport de elementele de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului, pedeapsa aplicată în cuantumul stabilit (minimul prevăzut de textul sancționator) a fost bine dozată, neimpunându-se reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante (ca în cazul celorlalți inculpați).
Ca atare, recursul declarat de inculpat nu este fondat și în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Se va deduce perioada arestării preventive, urmând a constata că în prezent acesta este arestat în altă cauză.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3725/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3713/2005. Penal → |
|---|
