ICCJ. Decizia nr. 3725/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 373 din 22 martie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul C.L. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și a art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 959 din 22 iulie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost revocată prin sentința penală nr. 1377 din 2 noiembrie 2004 definitivă prin neapelare a aceleiași instanțe și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 7 ani și 6 luni.
Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 8 noiembrie 2003 la 23 iulie 2004 și de la 1 noiembrie 2004 la zi.
în esență, s-a reținut că, la data de 1 noiembrie 2004, în jurul orelor 13,15, aflându-se pe Bd. Corneliu Coposu, inculpatul a deposedat-o, prin violență, pe partea vătămată I.M. de un telefon mobil.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 306/ A din 18 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Totodată, a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus, din pedeapsa aplicată acestuia, durata arestării preventive, de la 1 noiembrie 2004 la zi și perioada de la 8 noiembrie 2003 la 23 iulie 2004.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, corect, pe baza materialului probator aflat la dosar, fapta și vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare juridică corespunzătoare legii.
în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat tâlhăria, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului (a comis tâlhăria în perioada termenului de încercare a unei condamnări anterioare), rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Nu au fost alte temeiuri de casare care au fost luate în considerare din oficiu, recursul inculpatului C.L. a fost respins, ca nefondat, și obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3732/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3731/2005. Penal → |
|---|
