ICCJ. Decizia nr. 3869/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3869/2005
Dosar nr. 2463/2005
Şedinţa publică din 23 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 31 din 8 februarie 2005 a Tribunalului Teleorman, secţia penală, în baza art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul P.F., la 16 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.
A confiscat de la inculpat bastonul din ţeavă metalică folosit la comiterea infracţiunii.
A dedus din pedeapsa aplicată, durata prevenţiei, începând cu 6 august 2004 la 8 februarie 2005.
A menţinut măsura arestării inculpatului.
A admis în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă N.F.G. şi l-a obligat pe inculpat să-i plătească acestuia sumele de 60.000.000 lei daune materiale şi 100.000.000 lei daune morale.
A obligat pe inculpat la 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.
Inculpatul a fost obligat şi la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, în care se includ şi 400.000 lei ce vor fi avansaţi pentru apărarea din oficiu, din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că inculpatul P.F. şi victima D.M., locuiau în comuna Scrioaştea, judeţul Teleorman, fiind de circa 20 ani în relaţii de duşmănie, pentru revendicarea unei suprafeţe de teren din satul Brebina, judeţul Teleorman. Părţile se certau des, în repetate rânduri îşi adresau insulte şi ameninţări, inculpatul dovedind cu prilejul certurilor o atitudine agresivă.
În seara zilei de 5 august 2004, părţile s-au certat din nou, victima D.M.L. anunţând organele de poliţie din localitate.
La domiciliul victimei D.M., unde avusese loc scandalul, s-au deplasat doi lucrători ai postului de poliţie din comună, aplanând conflictul şi punându-le în vedere ca, a doua zi de dimineaţă să se prezinte la sediul primăriei din comună, pentru clarificarea situaţiei respectivului teren. Ca urmare a intervenţiei poliţiştilor, inculpatul a plecat la locuinţa sa. A doua zi de dimineaţă, în 6 august 2004, s-au prezentat la sediul postului de poliţie, atât inculpatul cât şi victima.
În momentul în care s-au întâlnit, între cei doi s-a produs o nouă ceartă, împrejurare în care inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură în cap cu o intensitate sporită, folosind un baston metalic, pe care îl avea asupra sa.
Ca urmare a loviturii, victima a căzut, fiind apoi transportată la Spitalul Caritas din Roşiorii de Vede, unde a decedat.
Inculpatul nu a părăsit locul faptei, fiind găsit acolo de organele de poliţie, având asupra sa bastonul cu care lovise victima.
Din referatul de constatare medico-legală nr. 276A/11853/2004, întocmit de S.M.L. Alexandria a rezultat că moartea victimei D.M.L. s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecinţă a unui traumatism cranio-cerebral soldat cu fractură de boltă de craniu. S-a conchis în sensul că, modificările traumatice prezentate s-au putut produce prin lovire repetată cu un corp dur, că au caracter vital şi sunt în legătură directă de cauzalitate cu decesul.
S-a mai arătat că, în seara zilei de 5 august 2004, a aflat că victima D.M.L. îi îngrădise un teren ce-i aparţinea şi că mergând în satul Brebina, comuna Scrioaştea, pentru a clarifica situaţia terenului, s-a certat cu aceasta, respectiva înjurându-l şi ameninţându-l.
Ameninţările şi injuriile nu au încetat nici a doua zi la consiliul local, unde întâlnindu-se cu victima, în jurul orelor 8,30 – 9,30, ceea ce a făcut să nu se mai poată stăpâni şi să o lovească odată cu bastonul de fier, cu care se ajuta să meargă, în zona capului, în urma loviturii primite victima căzând, după care nu s-a mai ridicat, fiind transportată la spital unde a decedat.
Mai târziu, în timpul cercetării judecătoreşti, inculpatul a arătat că, în seara zilei de 5 august 2004, victima Dincă Maria a venit peste el în curtea locuinţei sale însoţită de cei doi fii ai săi, N.G. şi R.M. şi una dintre soţiile acestora, având asupra lor o furcă şi un cuţit, între familia inculpatului şi cea a victimei existând un conflict mai vechi, care s-a terminat pentru moment, după ce a sosit şeful de post la faţa locului.
În dimineaţa următoare, pe 6 august 2004, inculpatul şi D.M., fiind invitaţi la poliţie şi la primărie, pentru lămurirea situaţiei privind terenul, s-a întâlnit cu victima care a început să-l drăcuie, făcând referire şi la părinţii săi decedaţi, motiv pentru care inculpatul s-a enervat foarte tare şi i-a aplicat o lovitură în cap cu bastonul de metal.
Astfel, instanţa a constatat că inculpatul a acţionat sub stăpânirea unei stări de iritare, determinată de faptul că victima l-a drăcuit pe el şi pe părinţii săi decedaţi şi de faptul că, în urmă cu o zi, aceasta împreună cu familia sa intrase în curtea locuinţei inculpatului cu arme.
Instanţa a apreciat că din probele administrate nu rezultă situaţia de fapt relatată de inculpat instanţei, şi implicit, circumstanţa atenuantă legală a scuzei provocării conform art. 73 lit. b) C. pen.
A constatat în primul rând că inculpatul a făcut declaraţii diferite în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, cu privire la conflictul din 5 august 2004, anterior zilei când a fost comisă fapta.
Astfel, cu ocazia audierii la instanţă, a arătat că victima şi familia ei au intrat, în seara zilei de 5 august 2004, în curtea locuinţei sale, fiind înarmaţi cu o furcă şi un cuţit, iar cu ocazia audierii sale, în cursul urmăririi sale, inculpatul a arătat că, în seara zilei de 5 august 2004, a mers în satul Brebina la terenul său, acolo unde trăia victima şi găsind terenul împrejmuit cu plasă de sârmă a desfăcut poarta de acces, începând să-i adreseze o serie de injurii.
La scurt timp, au sosit lucrătorii de poliţie din comună şi i-au pus în vedere inculpatului să plece, pentru că va fi amendat, inculpatul luându-şi bicicleta şi plecând.
În acest sens, s-a reţinut că era şi declaraţia martorei C.M., aceasta arătând că este nora victimei şi, că în seara zilei de 5 august, se afla cu soacra sa în locuinţă şi inculpatul a venit şi a intrat în curtea locuinţei victimei fără acordul acesteia, începând să facă gălăgie, să înjure, să arunce cu pietre în cele două, martora anunţând poliţia care a venit şi a aplanat conflictul.
Martora a mai arătat că inculpatul în repetate rânduri, a avut o atitudine agresivă faţă de victimă şi de mai multe ori a încercat să o lovească.
Aşadar, s-a concluzionat că din probele administrate în cauză nu rezultă că, în seara zilei de 5 august 2004, conflictul ar fi fost provocat de victimă.
În ceea ce priveşte ziua de 6 august 2004, când a fost comisă fapta, inculpatul a arătat de asemenea, că a fost provocat de victimă care l-a drăcuit atât pe el cât şi pe părinţii săi decedaţi.
Instanţa a reţinut că din nici o probă administrată în cauză nu rezultă cele susţinute de inculpat. Singurul martor ocular a fost numitul P.D., acesta arătând că, în dimineaţa zilei de 6 august 2004, a văzut-o pe victimă stând în faţa postului de poliţie, iar din direcţia opusă venea inculpatul, mergând cu un baston de fier, iar în momentul când a ajuns lângă victimă, fără să-i spună vreun cuvânt, a lovit-o direct în cap, încât victima a căzut în şanţ, iar martorul a mers şi a anunţat poliţia.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apeluri inculpatul şi partea civilă.
Inculpatul, în apelul său, vizând ambele laturi ale procesului său, a solicitat reducerea pedepsei de 16 ani închisoare cât şi reducerea despăgubirilor civile la care a fost obligat.
În motivarea apelului său, inculpatul a arătat că în stabilirea pedepsei ca şi a sumelor la care a fost obligat, nu s-a ţinut seama de faptul că el n-a avut intenţia să omoare victima, aplicându-i acesteia o singură lovitură de baston în momentul în care a fost provocat.
Partea civilă N.F.G., în apelul său a solicitat majorarea pedepsei aplicată inculpatului şi menţinerea laturii civile.
Prin Decizia penală nr. 226 din 31 martie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelurile, ca nefondate, reţinând că, prima instanţă, în stabilirea situaţiei de fapt şi vinovăţiei inculpatului a avut în vedere o multitudine de probe desprinse din procesul-verbal de consemnare a denunţului oral, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşa fotografică cu principalele aspecte ale cercetării la faţa locului, procesul-verbal încheiat la 5 august 2004 de Poliţia comunei Scrioaştea, raportul de constatare medico-legală nr. 278/A/1853 din 21 septembrie 2004 întocmit de S.M.L. Teleorman, declaraţiile martorilor P.D., C.M., R.M., date pe parcursul urmăririi penale, dar şi al cercetării judecătoreşti, precum şi declaraţiile inculpatului şi ale părţii civile, în cele două faze ale procesului.
Analiza acestor probe, demonstrează justeţea situaţiei de fapt reţinută de instanţă ca şi a vinovăţiei inculpatului pentru comiterea infracţiunii de omor calificat ce i se impută.
Totodată, Curtea constată că în speţă, s-a făcut şi o corectă individualizare a pedepsei, ţinându-se seama de toate criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune nici majorarea pedepsei aplicate, cerute de partea civilă prin apelul formulat, nici reducerea pedepsei aplicate, cerută de inculpat prin apelul său.
În sfârşit, nu au fost primite nici criticile inculpatului vizând rezolvarea laturii civile a infracţiunii comise, atâta timp cât instanţa, în materia despăgubirilor materiale, nu a acordat decât cât s-a cerut, iar în materia daunelor morale, o sumă rezonabilă, firesc cuvenită, în raport cu infracţiunea comisă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
Recursul este nefondat.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dându-se eficienţă atât statutului de recidivist al inculpatului cât şi poziţia procesuală nesinceră a acestuia, astfel încât, pedeapsa situată peste minimul prevăzut de lege este aptă să realizeze scopul prevăzut al legiuitorului, astfel cum este circumscris în dispoziţiile art. 52 C. pen.
Nici aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., nu se justifică, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că inculpatul a săvârşit fapta sub imperiul provocării din partea părţii vătămate.
Aşa fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva deciziei penale nr. 226 din 31 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 6 august 2004 la 23 iunie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3868/2005. Penal. Art.215 al.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3872/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
