ICCJ. Decizia nr. 3872/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3872/2005
Dosar nr.1686/2005
Şedinţa publică din 23 iunie 2005
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1595 din 13 decembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2795/2004, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.P. zis G., la 10 ani închisoare, pentru tâlhărie (pct. 1 R).
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate, pentru pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1401 din 1 noiembrie 1995 a Judecătoriei Râmnic Vâlcea şi s-a contopit restul neexecutat de 912 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând să execute 10 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.P., la 10 ani închisoare, pentru tâlhărie.(pct. 2 R.).
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate, pentru pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1401 din 1 noiembrie 1995 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea şi s-a contopit restul neexecutat de 912 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând să execute 10 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în proces.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpa.
suma de 200 dolari S.U.A. echivalent în lei.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 2.900.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 400.000 lei onorariu avocat oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 22 decembrie 1998, orele 13,00, inculpatul R.P. a deposedat-o pe partea vătămată N.E. de o poşetă şi o sacoşă în care se aflau diferite documente şi suma de 200 dolari S.U.A. Inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată din zona B.I.Ţ. până în str. Păduroiu unde partea vătămată locuieşte. În momentul în care partea vătămată a intrat în scara blocului, inculpatul a întrebat-o despre o familie din bloc după care a lovit-o cu pumnul în faţă smulgându-i poşeta şi sacoşa din mână.
Fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie comisă într-un loc public prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
În ziua de 8 februarie 1999, în jurul prânzului, inculpatul R.P. a urmărit-o pe numita T.A., după ce a ieşit dintr-un magazin din B. Berceni până în scara blocului, unde sus-numitul a lovit-o puternic din spate în zona capului, după care a deposedat-o de poşeta în care se aflau cheile de la locuinţă, mănuşile din fâş de culoare maro ale fiului victimei şi două pungi.
Bunurile sus-menţionate au fost aruncate de către inculpat.
Fapta inculpatului constând în aceea că, la data de 8 februarie 1999, prin acelaşi mod de operare, a sustras prin violenţă, bunuri aparţinând părţii vătămate T.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Faptele inculpatului au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1401/1995 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin Decizia penală nr. 103/1996 a Curţii de Apel Piteşti, fiind arestat la data de 3 iunie 1995 şi liberat la 2 decembrie 1998 cu un rest de 912 zile închisoare.
La individualizarea pedepselor pentru inculpat, tribunalul a avut în vedere modalitatea de comitere a infracţiunii, respectiv tipul de violenţă exercitat asupra victimelor, precum şi starea de recidivă postcondamnatorie reţinută în sarcina acestuia.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul R.P. criticând-o sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei şi a solicitat reducerea acesteia.
Prin Decizia penală nr. 124 din 18 februarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze du minori şi familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva acestei decizii în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.P., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor şi, rejudecând, reducerea pedepsei.
Înalta Curte, examinând motivul de recurs invocat, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, constată că prima instanţă a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de control judiciar a menţinut soluţia pronunţată de instanţa de fond.
De altfel, inculpatul nici nu contestă săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa şi pentru care a fost condamnat, ci numai cuantumul pedepselor ce i-au fost aplicate, apreciate ca fiind prea mari.
Referitor la acest motiv de recurs prin care inculpatul solicită reducerea pedepsei, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza fişei de cazier judiciar a inculpatului R.P. se observă că acesta a suferit numeroase condamnări pentru infracţiuni de furt şi tâlhărie şi tentativă la acest gen de infracţiuni, ceea ce denotă o perseverenţă infracţională deosebită a acestuia, fiind specializat şi orientat în săvârşirea acestui gen de fapte antisociale.
De asemenea, astfel cum a constatat atât instanţa de fond, cât şi cea de apel şi în prezent inculpatul este arestat în altă cauză, ceea ce demonstrează că nu are deloc intenţia de a se îndrepta.
Toate aceste aspecte îi conferă inculpatului statutul de recidivist.
Cu privire la modalitatea de săvârşire a faptelor în prezenta cauză, se observă că acestea au fost săvârşite în loc public, prin întrebuinţarea violenţei fizice, creând victimelor suferinţe fizice şi starea de teamă, ceea ce reflectă un pericol social deosebit de ridicat.
În raport de toate aceste împrejurări, Înalta Curte apreciază că la stabilirea pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârşite, modalitatea de comitere a acestora, limitele de pedeapsă, cât şi persoana inculpatului, aspecte ce au condus la aplicarea unor pedepse care, atât prin cuantum, cât şi ca modalitate de executare, sunt în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepselor astfel cum prevăd dispoziţiile art. 52 C. pen., aşa încât, în cauză nu sunt temeiuri care să impună reducerea acestora.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.P., împotriva deciziei penale nr. 124 din 18 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.P. împotriva deciziei penale nr. 124 din 18 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3869/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3905/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
