ICCJ. Decizia nr. 3868/2005. Penal. Art.215 al.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3868/2005
Dosar nr. 1894/2003
Şedinţa publică din 23 iunie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 327 din 4 aprilie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost hotărâre următoarele:
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice privind pe inculpatul D.M. din art. 215 alin. (3), (4) şi (5) C. pen. şi art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., în art. 215 alin. (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 215 alin. (1) şi (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., formulată de reprezentantul parchetului.
În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării agravantei, prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen. şi reţinerea dispoziţiilor, prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen., pentru toţi inculpaţii.
În baza art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), l-a condamnat pe inculpatul O.D. la 4 pedepse de câte 4 ani închisoare fiecare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), acelaşi inculpat a fost condamnat la 2 pedepse de câte 4 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) pe o perioadă de 4 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 16 din Legea nr. 87/1994 l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni sporită cu un an, în final având de executat 5 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 20 august 1998 la 26 august 1998.
În baza art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), l-a condamnat pe inculpatul P.V. la 2 pedepse de câte 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., recurentul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., a aplicat pe lângă fiecare pedeapsă principală, pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat-o pe inculpata M.D., la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complimentară a interzicerii dreptului, prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), l-a condamnat pe inculpatul D.M. la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., a aplicat pe lângă fiecare pedeapsă principală şi pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa complimentară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), l-a condamnat pe inculpatul P.C. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 20 august 1998 la zi.
În baza art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), l-a condamnat pe inculpatul Şt.A. la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul H.I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
A luat act că părţile vătămate SC F.P. SRL şi SC C. SRL Braşov nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpatul O.D. sumele obţinute în urma săvârşirii infracţiunilor: 45.391.000 lei, de la inculpatul P.C. suma de 16 milioane lei; de la inculpatul P.V., suma de 7.716.071 lei şi de la inculpatul D.M. suma de 50 milioane lei.
Au fost obligaţi în solidar inculpaţii P.V., O.D. şi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.P. SRL la plata sumei de 74.327.500 lei şi dobânda legală către partea civilă SC C.R. Olt cu sediul în comuna Redea, Judeţul Olt.
A fost obligat inculpatul O.D. în solidar cu SC S.I. SRL la plata sumei de 126.260.000 lei şi dobânda legală către partea civilă SC L.I. SRL cu sediul în Bucureşti şi în solidar cu SC O.I. SRL la plata sumei de 60.296.100 lei şi dobânda legală către partea vătămată SC A.P. SRL cu sediul în comuna Voluntari.
Au fost obligaţi în solidar inculpaţii O.D., D.M. şi M.D. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC O.I. SRL la plata sumei de 897.032.070 lei şi dobânda legală către partea vătămată SC A. SRL cu sediul în Timişoara.
Au fost obligaţi în solidar inculpaţii O.D., Şt.A. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC L.C.C. la plata sumei de 1.105.930.000 lei şi dobânda legală către partea vătămată SC G.M.T. SRL cu sediul în Bucureşti.
A fost respinsă cererea de instituire a sechestrului asigurător pe bunurile inculpaţilor O.D. şi Şt.A. formulată de SC G.M.T. SRL
Inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond, analizând materialul probator ce a fost analizat în cauză a reţinut în sarcina inculpaţilor vinovăţiile pentru următoarea situaţie de fapt:
În perioada august 1997 – noiembrie 1998, inculpaţii au indus în eroare mai multe societăţi comerciale, de la care au ridicat bunuri în valoare de peste 2,5 miliarde lei, pe care le-au valorificat, iar banii rezultaţi au fost însuşiţi de inculpaţi.
Modalitatea de comitere a înşelăciunilor a fost identică în toate cazurile.
Astfel, inculpatul O.D., singur sau însoţit de unul dintre inculpaţi, se prezenta la sediul societăţii comerciale şi se recomanda ca fiind reprezentantul unei societăţi, lăsând oferte pentru cumpărarea de produse. În realitate, societatea comercială, al cărei reprezentant afirma inculpatul O.D. că este, îşi încetase de mult activitatea, astfel că nu mai avea disponibil în cont.
Modalitatea de plată propusă de învinuit era fila C.E.C. sau biletul de ordin, scadente la un interval cuprins între 7 şi 20 zile, fie achitarea unui avansa modic, în raport cu valoarea mărfurilor contractate şi emiterea unei file C.E.C. scadentă în intervalele menţionate. Se utiliza această modalitate de plată întrucât societatea în numele căreia se emitea fila C.E.C. nu avea disponibil în cont, iar pe de altă parte obţinerea acestor termene de graţie oferea inculpaţilor posibilitatea de a valorifica mărfurile dobândite.
Procedându-se la maniera arătată au fost înşelate un număr de 7 societăţi comerciale; C.E.C. - urile fără acoperire şi biletele la ordin, fiind emise în numele SC M.P. SRL Sighetu Marmaţiei (asociat unic inculpatul P.V.), SC S.I.E. SRL şi O.I. SRL (administrator inculpatul O.D.), SC O.I. SRL Mogoşoaia (administrator inculpata D.M. Maria) şi SC ANDRE ULAX COM SRL (administrator Şt.A.). C.E.C. - uri fără acoperire emise în numele SC M.P. SRL Sighetu Marmaţiei.
SC M.P. SRL a fost autorizată să funcţioneze prin sentinţa penală nr. 253 din 24 decembrie 1993 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului din Judeţul Maramureş, la data de 18 ianuarie 1994, sub nr. J.24/19/1994, asociat unic şi administrator al societăţii a fost numit inculpatul P.V.
De deschiderea conturilor s-a ocupat inculpatul O.D.
Deşi între SC M.P. SRL şi inculpatul O.D. nu a existat nici-un raport juridic din modul de lucru stabilit, a rezultat că acesta a acţionat ca un asociat cu puteri depline fiind în realitate administratorul de fapt al societăţii care realiza activitatea comercială a acesteia, pentru desfăşurarea activităţii inculpatul O.D. a avut la dispoziţie actele societăţii, carnete C.E.C., facturiere, delegaţii, evidenţe fiscale, precum şi coli de diferite mărimi, semnate în alb de inculpatul P.V. şi ştampilate cu ştampila societăţii, utilizate de inculpatul O.D. atât pentru rezolvarea activităţii curente de contractare cât şi pentru întocmirea unor documente care să justifice destinaţia ulterioară a mărfurilor achiziţionate.
Înşelăciunea comisă a inculpaţii P.V., O.D. şi H.I. în dauna societăţii C.R. SRL Judeţul Olt.
În luna iunie 1998, inculpatul P.V. l-a cunoscut pe martorul G.I. căruia i-a adresat rugămintea de a-i acorda sprijin în derularea afacerilor comerciale în zona Olteniei, în sensul depistării de societăţi comerciale de la care SC M.P. SRL să achiziţioneze mărfuri.
Una dintre aceste societăţi a fost SC C.R. judeţul Olt care dispunea de stocuri mari de cereale şi era dispusă să încheie un contract de vânzare – cumpărare cu SC M.P. SRL în condiţiile propuse de inculpaţi.
În scopul încheierii contractului, în luna iulie 1998, inculpaţii O.D., H.I. însoţiţi de martorii G.I. şi G.G. s-a deplasat la Redea unde, la data de 22 iulie 1998, s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare nr. 21, contract semnat pentru SC M.P. SRL de inculpatul O.D., iar din partea vânzătorului de C.M.
Obiectul contractului îl constituia achiziţionarea de către SC M.P. SRL, în perioada 23 – 26 iulie 1998, a cantităţii de 100 tone orz la preţul de 750 lei/kg şi 100 tone grâu la preţul de 1000 lei/kg.
Părţile contractante au convenit ca plata să se facă printr-o filă C.E.C. emisă de către cumpărător scadentă în termen de 10 zile de la data ultimei livrări.
Cunoscând faptul că SC M.P. SRL nu are disponibil în cont inculpatul O.D. a înmânat contabilei R.V. de la SC C.R., fila C.E.C. C 028-0001435, emisă de B.C.A., care era semnată şi ştampilată în alb de către inculpatul P.V. s-a convenit ca după livrarea produselor, funcţionarii societăţii beneficiare să completeze pe fila C.E.C. suma ce urma a fi achitată.
Pentru ridicarea cerealelor inculpatul O.D. a completat pentru inculpatul H.I. o delegaţie şi o delegaţie de ridicare, folosind pentru aceasta hârtii semnate în alb de către inculpatul P.V.
În baza acestei împuterniciri, deşi avea cunoştinţă de faptul că SC M.P. SRL, nu putea achita contravaloarea cerealelor ca urmare a lipsei disponibilului în contul bancar, inculpatul H.I. a ridicat de la SC C.R. Olt în valoare de 65.332.500 lei şi 40.000 kg. grâu, în valoare de 40.000.000 lei pe care le-a transportat şi depozitat într-o comună situată la 14 km de Redea. De aici, o parte din cereale au fost valorificate, prin intermediul martorilor G.I. şi G.G. la Fabrica de bere A. din Râmnicu Vâlcea, banii rezultaţi fiind utilizaţi la achitarea cheltuielilor de transport şi în interesul personal al învinuiţilor.
Din dispoziţia inculpatului O.D. cantitatea de 41,30 kg orez în valoare de 31.035.000 lei a fost transportată de către inculpatul H.I. la depozitul de cereale al SC A. Caracal unde a fost găsită de lucrătorii de poliţie şi restituită SC C.R.
Inculpaţii au recurs la acest mod de depozitare succesivă a cerealelor, înainte de valorificare, pentru ca partea vătămată, în momentul în care ar fi constatat lipsa disponibilului în cont să nu-i poată depista în vederea recuperării contravalorii mărfurilor livrate; de altfel anterior introducerii la plată a filei C.E.C. funcţionarii societăţii furnizoare au aflat de la o altă societate comercială din comuna Armăşeşti că SC M.P. SRL nu este solvabilă, motiv pentru care au sistat livrarea de cereale.
Aşa se explică de ce inculpaţii nu au intrat în posesia întregii cantităţi de cereale contractate.
Întrucât din valoarea totală a cerealelor livrate SC C.R. judeţul Olt a recuperat 31.035.000 lei; reprezentând contravaloarea cerealelor restituite în timpul urmăririi penale, s-a constituit parte civilă cu suma de 93.069.621 lei.
La începutul lunii iulie 1998, inculpatul P.C. le-a propus inculpaţilor P.V. şi O.D. să încheie un contract cu SC F.P. SRL Scorniceşti, Judeţul Olt, oferindu-se să le pună la dispoziţie suma de 12 milioane lei pentru acontare.
Inculpatul P.C. cunoştea situaţia financiară a SC M.P. SRL anterior împrumutându-le acestora suma de bani în valută. Inculpaţii P.V. şi O.D. au acceptat propunerea inculpatului P.C. precum şi condiţiile puse de acesta: contractul să fie încheiat numai cu SC F.P., iar împrumutul să fie restituit în produse achiziţionate, dar valoarea lor să fie de 16 milioane lei.
La data de 3 iulie 1998, inculpatul O.D. s-a prezentat la sediul SC F.P. în calitate de reprezentant al SC M.P. SRL şi a încheiat cu reprezentanţii acesteia un contract având obiect furnizarea cantităţii de 20 tone conserve de carne lunar. În aceeaşi zi, în baza facturii fiscale 0163252/1998 SC F.P. SRL a livrat conserve de carne în valoare de 79.107.072 lei.
Inculpatul O.D. semnând factura menţionată, a achitat suma de 10.000.000 lei din banii împrumutaţi de inculpatul P.C., iar pentru diferenţă a completat fila C.E.C. 028 – 0001432 emisă de B.C.A., convenind cu vânzătorul ca dată scadentă 13 iulie 1998.
Completarea filei C.E.C. s-a făcut în condiţiile în care în contul SC M.P. SRL nu exista disponibil bancar, societatea fiind în interdicţie bancară.
Produsele obţinute în condiţiile descrise au fost transportate cu autovehiculul condus de martorul M.I. în Bucureşti, fiind depozitate la domiciliul martorei S.E. şi recepţionate la destinaţie de către inculpaţii P.V. şi O.D.
Din mărfurile contractate, inculpatul O.D. în numele SC M.P. SRL a livrat SC K.C. SRL Braşov mărfuri în valoare de 45.391.984 lei conform facturii fiscale din 11 iulie 1998, iar restul au fost valorificate fără documente legale de către inculpatul P.V. la diverse cunoştinţe.
Sumele de bani rezultate din valorificarea conservelor obţinute de SC F.P. au fost utilizate de inculpaţi în interes personal, astfel încât, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 59.107.702 lei.
C.E.C. - uri fără acoperire şi bilete la ordin emise în numele SC S.I.E. SRL Bucureşti şi SC O.I. SRL.
La data de 9 decembrie 1991, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a autorizat constituirea SC S.I.E. SRL Bucureşti, ai cărei asociaţi fondatori au fost inculpatul O.D. şi cetăţenii americani S.A. şi T.S.
Ulterior, în anul 1996, prin act adiţional la contractul şi statutul de societate, sediul societăţii a fost mutat în Bucureşti. Pe lângă calitatea de administrator în cadrul SC S.I.E. SRL, inculpatul O.D. întrunea şi calitatea de asociat unic şi administrator al SC O.I. SRL, autorizată să funcţioneze prin SC NR. 3123 bis din 25 ianuarie 1994 a Tribunalului Bucureşti şi înmatriculată la registrul comerţului sub nr. J.40.4240 din 8 martie 1994. Sediul social al acestei societăţi a fost identic cu al SC I.E. SRL, respectiv, str. Lotrioara.
Profitând de această împrejurare, inculpatul O.D. a comis în maniera arătată, alte infracţiuni de înşelăciune, C.E.C. - urile fără acoperire sau bilete la ordin fiind emise în numele celor două societăţi la care era administrator.
Înşelăciunea comisă de inculpatul O.D. în dauna SC O.I. SRL Bucureşti.
La data de 26 august 1997, în calitate de administrator al SC S.I.E. SRL, inculpatul O.D. a încheiat cu SC L.I. SRL, contractul nr. 1502, având ca obiect vânzarea eşalonată a 300.000 bucăţi saci polipropilenă, la preţul de 1070 lei/buc.
Părţile contractante au convenit ca plata să se facă de cumpărător prin ordin de plată în maxim 10 zile de la ridicarea mărfii.
În baza acestui contract, cu factura nr. 4589081 din 26 iulie 1997, inculpatul O.D. a ridicat cantitatea de 100.000 saci în valoare de 126.260 lei.
Pentru valorificarea lor, inculpatul O.D. a apelat la ajutorul martorilor I.M. şi I.M., cu care convenit ca, în urma valorificării să-i ofere un comision, convenţie care nu s-a materializat în nici un act.
Conform înţelegerii, inculpatul O.D. a transportat la sediul R. SRL din Nanov, judeţul Teleorman, 57.500 saci, pe care i-a lăsat în custodia martorului D.I., loc care îi fusese indicat de martorul I.M.
Din această cantitate, la data de 5 septembrie 1997, martorul I.M. a ridicat şi valorificat cu preţul de 13.200.000 lei cantitatea de 20.000 saci.
Suma rezultată din valorificare a fost utilizată de martor în interes personal, fără a înmâna inculpatului comisionul convenit.
La data de 9 septembrie 1997, din aceeaşi cantitate au fost ridicaţi de către martorul I.M., 35.000 saci şi predaţi SC R. SRL Galaţi, împrejurare comunicată şi inculpatului O.D. Întrucât SC R. SRL nu a achitat contravaloarea sacilor primiţi în condiţiile arătate, inculpatul O.D. i-a recuperat şi transportându-i în Bucureşti, unde i-a valorificat banii obţinuţi, utilizându-i în interes personal. Aceeaşi destinaţie au primit-o atât restul de marfă cât şi banii obţinuţi din valorificarea acesteia. inculpatul O.D. neachitând societăţii furnizoare nici o sumă de bani. Expirând termenul limită pentru achitarea mărfii livrate SC L.I. SRL a solicitat inculpatului în mai multe rânduri achitarea debitului, iar în condiţiile în care acesta nu a dat curs solicitărilor, la data de 25 septembrie 1997, s-a adresat Judecătoriei sectorului 2 pentru notificarea şi somarea debitorului la plata sumei de 126.260.000 lei, sumă cu care s-a şi constituit parte civilă în timpul urmăririi penale.
Pentru a justifica în faţa societăţii furnizoare neplata mărfurilor ridicate, inculpatul O.D. a întocmit o serie de acte la data de 17 septembrie 1997 dată la care SC L.I. SRL a solicitat pentru prima oară achitarea datoriei, i-a trimis acesteia un fax prin care solicita returnarea celor 100.000 saci livraţi la 26 august 1997, din cauza dificultăţilor pe care le întâmpina la valorificarea lor, la 2 octombrie 1997 trimite un nou fax prin care comunică faptul că marfa livrată la 26 august 1997 face obiectul unui litigiu cu societatea la care a fost lăsată în custodie, litigiu care se află în atenţia organelor de urmărire penală.
În realitate, inculpatul formulase plângere împotriva martorului I.M., solicitând restituirea contravalorii celor 57.000 saci predaţi acestuia, din care, practic, acesta recuperase 35.000 saci.
În cauză, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de I.M., sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune, pentru recuperarea diferenţei de 200.000 saci, învinuitul urmând a promova o acţiune civilă, nematerializată ulterior de acesta; la data de 29 septembrie 1997 (data la care s-a făcut notificarea la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti), inculpatul O.D. a întocmit factura nr. 2752163 din 25 septembrie 1997, prin care se certifica livrarea a 42.500 saci în valoare de 54.162.000 lei către SC S. SRL din localitatea Costiui, judeţul Maramureş.
Cercetările efectuate în cauză au evidenţiat că SC S. SRL şi-a încetat activitatea din anul 1996 şi nu au avut în dotare un autovehicul cu numărul de înmatriculare înscris în factură.
Administratorul societăţii, P.V. a confirmat faptul că, pe inculpatul O.D. l-a cunoscut, în anul 1997, prin intermediul inculpatului P.V., dar nu a încheiat cu acesta nici un fel de afaceri, factura menţionată fiindu-i necunoscută. Pe de altă parte, inculpatul O.D. cu prilejul confruntării sale cu martorul P.V. a declarat că mărfurile au fost facturate unei alte persoane, al cărui nume nu-l cunoştea, dar care s-a recomandat ca administrator al SC S. SRL Costiui, Maramureş.
Prin toate acestea, inculpatul O.D. a încercat să acrediteze ideea că nu şi-a respectat obligaţia contractuală de plată a preţului, datorită faptului că a livrat marfa unor societăţi comerciale care nu i-a achitat contravaloarea ei pentru ca la o eventuală plângere să se apere prin faptul că este un litigiu comercial, datorat unor cazuri de forţă majoră. În realitate, este vorba de o faptă penală, întrucât inculpatul a cunoscut din momentul încheierii contractului că SC S.E. SRL nu avea în cont disponibilul necesar pentru achitarea mărfurilor contractate.
Înşelăciunea comisă de inculpatul O.D. în dauna SC A.P. SRL Voluntari.
La data de 28 iulie 1998, inculpatul O.D., în calitate de administrator al SC O.I. SRL Bucureşti, a încheiat cu SC A.P. SRL Voluntari, reprezentată de administratorul E.E., contractul nr. 14, având ca obiect vânzare-cumpărarea cantităţii de 800 tone orz la preţul de 650 lei/kg.
S-a stabilit drept condiţie de livrare, franco depozit furnizor S. Slatina, Judeţul Olt, iar ca termene de livrare 500 tone pe perioada 29 - 31 august 1998; 30 tone între 10 - 13 august 1998.
Părţile contractante au stabilit ca plata să se facă prin bilet la ordin scadent la 10 zile de la livrarea produselor, deşi inculpatul O.D. avea cunoştinţă de faptul că societatea al cărui asociat unic şi administrator era, nu avea în cont disponibilul necesar.
Conform clauzelor contractuale, SC A.P. SRL Voluntari a livrat în baza facturilor nr. 265756 din 28 iulie 1998 şi nr. 0265761 din 15 august 1998 cantitate de 730.000 kg orz, în valoare de 629.398.000 lei.
Pentru această sumă, la data de 28 iulie 1998, inculpatul O.D. a emis un bilet la ordin, scadent la data de 24 august 1998. La scadenţă, societatea vânzătoare a introdus la plată biletul la ordin, dar B.I.R., sucursala Bucureşti, unde plătitorul avea deschis contul, a acceptat la plată numai suma de 255.000 lei cât avea disponibil în cont SC O.I. SRL şi a refuzatla plată diferenţa de 629.143.000 lei.
Din orzul contractat, inculpatul O.D. a livrat 226.600 kg la Fabrica de bere SC H.I. din Haţeg, iar diferenţa a fost lăsată în depozitele închiriate din localitatea Curtişoara şi Circea, intenţionând să le valorifice la Fabrica de bere A. din Râmnicu Vâlcea.
În cursul urmăririi penale au fost restituite părţii vătămate cantităţile de orz depozitate în vederea valorificării şi au fost virate în contul acesteia sumele de bani datorate de SC H.I. Haţeg, astfel încât a rămas nerecuperată numai suma de 60.296.101 lei, sumă cu care SC A.P. SRL Voluntari nu s-a constituit parte civilă.
Infracţiunile de evaziune fiscală comise de inculpatul O.D. în calitate de administrator al SC O.I. SRL şi SC S.I.E. SRL.
Cercetările efectuate atât de Garda Financiară cât şi de lucrătorii de poliţie au evidenţiat faptul că cele două societăţi la care inculpatul O.D. era administrator, respectiv SC O.I. SRL şi SC S.I.E. SRL nu mai funcţionau la sediul declarat din Bucureşti, de la începutul anului 1997, când expirase contractul de închiriere al spaţiului. Schimbarea sediului social nu a fost comunicată de inculpat organelor fiscale, împiedicând astfel verificarea evidenţelor contabile ale celor două societăţi şi încălcând prevederile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 87/1994.
Deşi inculpatul a declarat că personal a ţinut evidenţa contabilă a celor două societăţi comerciale, nu a putut-o prezenta organelor de control, ceea ce conduce la ideea inexistenţei unei astfel de evidenţe şi reprezintă o încălcare a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 82/1991.
C.E.C. - urile fără acoperire şi biletele la ordin emise în numele SC O.I. SRL Mogoşoaia.
SC O.I. Mogoşoaia a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. J.40.1626 din 15 ianuarie 1993, având iniţial un număr de cinci asociaţi, cetăţeni români.
Ulterior, au avut loc modificări în structura asociaţilor şi statutului societăţii, astfel încât, de la 1 octombrie 1995, asociat unic al acesteia a devenit inculpata M.D. Sediul social a fost stabilit la Mogoşoaia. La data de 17 ianuarie 1997, a împuternicit pe inculpatul D.M. să efectueze o parte din activităţile specifice administratorului, acte de administrare curentă, operaţiuni bancare, sens în care i-a acordat drept de semnătură în bancă, încheierea, modificarea şi rezilierea de contract de orice persoană fizică sau juridică.
În această calitate, inculpatul D.M. l-a contactat pe inculpatul O.D., solicitându-i sprijin în contractarea de carne în vederea valorificării, fiind convins că acesta, datorită prestanţei pe care o are (fost diplomat de carieră), cu uşurinţă îi poate convinge pe viitorii parteneri de afaceri cu privire la bonitatea firmei pe care o reprezenta.
Înşelăciunea săvârşită de inculpatul O.D., D.M. şi M.D. în dauna SC A. SRL Timişoara.
La data de 14 iulie 1998, în calitate de reprezentant al SC O.I. SRL deşi nu exista un act înscris în acest sens, inculpatul O.D. a încheiat contractul nr. 43 cu SC A. SRL Timişoara reprezentat de directorul G.F.
Obiectul contractului îl constituie vânzarea-cumpărarea de carne de porc la preţul de 16.500 lei/kg fără TVA.
Părţile contractante au convenit ca recepţia mărfii să fie făcută la sediul vânzătorului, după încărcarea în mijlocul de transport pe baza recepţiei cantitative şi calitative.
De asemenea, au convenit ca plata mărfii să se facă de cumpărător în termen de 7-10 zile de la data emiterii facturii de către vânzător.
În derularea contractului, conform facturilor nr. 599612, 599616, 599167 din 15 şi 16 iulie 1998, SC A. SRL Timişoara a livrat SC O.I. SRL Mogoşoaia cantitatea de 48.978 lei carcasă de porc, în valoare de 897.032.070 lei care ulterior a fost valorificată de către inculpaţi, iar banii rezultaţi au fost folosiţi în interes personal. Pentru plata cărnii contractate, inculpatul O.D. a predat societăţii vânzătoare fila C.E.C. A 028-007678 în sumă de 897.032.070 lei – emisă de SC O.I. SRL şi semnată de inculpatul D.M. cu termen scadent la 27 iulie 1998.
În momentul emiterii şi predării filei C.E.C. atât inculpatul O.D. şi inculpaţii M.D. şi D.M. cunoşteau faptul că societatea emitentă nu avea disponibil în contul deschis la B.C.A., sucursala Bucureşti.
Acesta a fost şi motivul pentru care fila C.E.C. a fost refuzată, la plată la data de 3 august 1998, când a fost introdusă la plată de către SC A. SRL Timişoara.
În aceste condiţii, reprezentanţii părţii vătămate au contactat telefonic pe inculpaţi, solicitându-le plata mărfii livrate, dar au fost amânate sub diverse pretexte, până când au încetat să mai răspundă la numerele de telefon comunicate în momentul încheierii contractului.
În scopul sustragerii de la eventualele verificări inculpata M.D. a cesionat părţile sociale deţinute la SC O.I. SRL Mogoşoaia, martorului P.D. care prin act adiţional la contractul de societate a devenit noul administrator, iar sediul social a fost stabilit în Bucureşti.
Verificările efectuate în cauză au stabilit că la noua adresă nu funcţionează nici o societate comercială, iar locatarul P.D. care în acte figurează ca administrator, este o persoană handicapată, suferind de oligofrenie, care nu a încheiat nici un fel de acte în legătură cu SC O.I. SRL Mogoşoaia şi care nu a posedat un act de identitate cu datele înscrise în contractul de cesiune.
De altfel, un astfel de buletin de identitate, aşa cum a rezultat din verificările efectuate nu a fost eliberat de nici o unitate de poliţie de pe raza municipiul Bucureşti.
După cesionarea părţilor sociale, inculpata M.D. şi inculpatul D.M. au dispărut de la domiciliu fiind daţi în urmărire generală.
Înşelăciunea săvârşită de inculpatul M.D. în dauna SC C. SRL Braşov.
Între inculpatul D.M. şi martorul D.M. s-au derulat mai multe afaceri în urma cărora inculpatul a contractat mai multe datorii faţă de acesta.
Pentru achitarea datoriilor, deşi se afla în interdicţie bancară datorită emiterii unor C.E.C. - uri fără acoperire, la 23 noiembrie 1998, inculpatul i-a înmânat martorului un bilet la ordin pentru suma de 50 milioane lei pe care l-a ştampilat, semnat şi avalizat, scadent la 3 decembrie 1998, precizând că poate să-l introducă oricând în circuitul bancar.
Biletul la ordin emis în numele SC O.I. SRL Mogoşoaia al cărui împuternicit era, iar inculpatul a ascuns beneficiarului ordinului situaţia financiară a societăţii.
Ulterior, martorul D.M. a convenit cu directorul general al SC C. SRL Braşov – S.I., să-i înmâneze biletul la ordin în schimbul unui ordin de compensare (bon de energie) în valoare de 50 milioane lei.
Acest schimb a fost generat de faptul că debitorii SC C. SRL Braşov îşi achitase datoriile numai cu bonuri de energie, astfel încât societatea era în criză de lichidităţi.
Fiind introdus la plată, biletul la ordin emis de inculpatul D.M. a fost refuzat la plată de către B.C.A., datorită lipsei disponibilului în conturile societăţii.
Înşelăciunea săvârşită de inculpatul Şt.A. şi inculpatul O.D. prin C.E.C. - uri fără acoperire emise în numele SC A.U.C. SRL în dauna SC G.M.T. SRL.
Inculpatul Şt.A., administrator al SC A.U.C. SRL l-a contactat pe inculpatul O.D., propunându-i să-l ajute la încheierea unor contracte cu diverse societăţi comerciale, întrucât acesta din urmă datorită prestanţei, studiilor superioare şi relaţiilor personale reuşea să convingă cu uşurinţă partenerii de afaceri de seriozitatea şi bonitatea firmei pe care o reprezenta.
În materializarea acestei înţelegeri cei doi inculpaţi s-au prezentat la sediul SC G.M.T. SRL unde au negociat cu administratorul acesteia, N.V. la încheierea unui contract, având ca obiect vânzarea-cumpărarea cantităţii de 1000 tone porumb boabe şi 300 tone orz furajer, depozitate în Portul Constanţa şi C. Giurgiu, S. Chiriacu.
Conform prevederilor contractului în baza facturilor nr. 7507308 şi nr. 7507309 din 6 mai 1998, SC G.M.T. SRL a livrat SC A.U.C. SRL cantităţile contractate.
Pentru marfa livrată inculpaţii au înmânat reprezentanţilor societăţii vânzătoare file C.E.C. 01900000432, pentru suma de 361.120.000 lei şi D 019 00000433, pentru suma de 744.210.000 lei completate de inculpatul O.D. şi semnate, ştampilate de inculpatul Şt.A., deşi ambii cunoşteau faptul că societatea nu are în cont disponibil necesar.
Pentru câştigarea încrederii părţii vătămate în cazul în care ar fi verificat bonitatea societăţii inculpaţii au solicitat şi au obţinut acceptul acesteia ca filele C.E.C. să fie introduse la plată după un interval de 10-15 zile de la livrare, obţinerea acestui termen de graţie, le dădea posibilitatea inculpaţilor de a vinde cereale şi de la alimenta contul societăţii.
Contrar acestor posibilităţi, inculpaţii au procedat la vânzarea mărfii sub preţul e achiziţie, obţinând în schimb sume de bani în numerar, pe care le-au utilizat în interes personal.
La data de 15 mai 1998, inculpatul Şt.A. s-a prezentat la sediul B.I.R. – S.M.B. unde societatea administrată de acesta îşi avea deschis contul şi a declarat pierderea filelor C.E.C. seria D 019 de la nr. 00000428 până la nr. 00000450 cu menţiunea ca cele purtând numerele de la 00000428 până la 00000437 au fost semnate în alb. Odată cu această sesizare inculpatul a depus şi dovada publicării pierderii filelor C.E.C. şi două ştampile aparţinând SC A.U.C. SRL.
În aceste condiţii, filele C.E.C. introduse la plată de către partea vătămată, la scadenţă au fost refuzate la plată de către B.I.R. datorită lipsei disponibilului în contul societăţii emitente şi datorită faptului că aceste file au fost declarate pierdute.
Întrucât SC G.M.T. SRL nu a recuperat contravaloarea cerealelor livrate SC A.U.C. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 1.105.930.000 lei.
După comiterea inculpaţiunilor, inculpatul Şt.A. a dispărut de la domiciliu, fiind dat în urmărire generală.
Împotriva soluţiei de fond, mai sus arătată au declarat apeluri în termenul prevăzut de lege, parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, precum şi inculpaţii Şt.A., O.D. şi D.M.
Apelul declarat de parchet vizează nelegala şi netemeinica achitare a inculpatului H.I., precum şi cuantumurile prea mici ale pedepselor ce au fost aplicate în cauză.
Apelurile declarate de inculpaţi vizează constatarea că în mod greşit s-a stabilit la fond vinovăţia, cu solicitarea de a se pronunţa achitarea pentru lipsa intenţiei în comiterea faptelor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, examinând actele şi lucrările dosarului, prin Decizia penală nr. 741/ A din 20 noiembrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
A desfiinţat parţial sentinţa penală nr. 327 din 4 aprilie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia II Penală şi rejudecând în fond:
În baza art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul H.I. la 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 4 ani, conform art. 83 C. pen.
A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.
A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului O.D. în pedepsele componente, şi anume: 4 pedepse de câte 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); 2 pedepse de câte 4 ani şi 6 luni închisoare potrivit art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); 2 pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 16 din Legea nr. 87/1994.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a unei dintre infracţiunile de înşelăciune (din cele 4 asemenea infracţiuni) ce este reţinută la pct. II – 2 din rechizitoriu, din art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), într-o infracţiune de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. şi o infracţiune prevăzută de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul O.D. la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., a mai condamnat pe acelaşi inculpat la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a contopit toate pedepsele aplicate inculpatului O.D. în cauza de faţă urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu un an şi 6 luni închisoare, adică o pedeapsă finală de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A aplicat inculpatului O.D. şi pedeapsa complimentară constând în interdicţia de exercitare, pe timp de 4 ani după executarea pedepsei, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A constatat că inculpatul O.D. est arestat în altă cauză.
A constatat că inculpaţii P.V. şi Şt.A. sunt arestaţi în altă cauză.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii Şt.A., O.D. şi D.M.
A obligat pe apelanţii – inculpaţi Şt.A. şi O.D. la plata către stat a sumei de câte 950.000 lei fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 450.000 lei pentru fiecare, reprezentând onorariile pentru asistenţa juridică acordată din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
A obligat pe apelantul – inculpat D.M. la plata sumei de 500.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
A obligat pe intimatul inculpat H.I. la plata sumei de 950.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a dispus ca onorariile pentru asistenţa juridică acordată din oficiu inculpaţilor – intimaţi P.V., D.M. şi P.C. să fie suportate din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii Şt.A., O.D., M.D. şi D.M.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a formulat în scris următoarele motive de recurs:
I - greşita încadrare juridică reţinută în raport de infracţiunile de înşelăciune (potrivit motivului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.) săvârşite de inculpaţi, apreciindu-se incidente în cauză următoarele dispoziţii legale, prin aplicarea prevederilor art. 334 C. proc. pen.:
- forma agravantă prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., omisă de instanţă în raport de toate infracţiunile de înşelăciune reţinute şi respectiv, cu privire la încadrarea juridică dată faptelor tuturor inculpaţilor. Excepţie face infracţiunea reţinută la punctul II – 1 din rechizitoriu în sarcina inculpatului O.D., în raport de care încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
- cu privire la fapta reţinută în sarcina inculpatului D.M. (la punctul III – 2 din rechizitoriu), întrucât infracţiunea de înşelăciune s-a comis prin emitere de bilet la ordin, sunt incidente în cauză şi prevederile art. 282 alin. (1) şi art. 282 alin. (2) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., alături de prevederile art. 215 alin. (1), (2) şi (3) din acelaşi cod.
- în sensul de mai sus, în raport de faptele comise de inculpatul O.D. (menţionate la punctul II – 2 din rechizitoriu), încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 282 alin. (1) şi art. 282 alin. (2), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., alături de prevederile de la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) din acelaşi cod.
II. – în mod greşit s-a dispus aplicarea inculpatului O.D. a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, prevăzute de art. 64, raportat la art. 65 C. pen., după aplicarea pedepsei rezultante.
III. – instanţa a soluţionat în mod greşit latura civilă a cauzei astfel: s-a omis obligarea în solidar a inculpatului H.I., condamnat în apel pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., cu coinculpatul P.V. şi O.D. şi partea responsabilă civilmente SC M.P. SRL, la plata sumei de 74.327.500 lei, precum şi a dobânzii legale aferente, către partea civilă SC C.R. Olt SRL
Procurorul a susţinut, în principal, motivele de recurs formulate în scris şi depuse la dosar, reformulând oral în şedinţă primul motiv de recurs la care a adăugat faptul că greşit inculpaţii au fost condamnaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., întrucât C.E.C. - urile şi ordinele de plată nu erau materialmente falsificate, folosirea lor a constituit doar mijlocul fraudulos prevăzut de art. 215 alin. (2) C. pen. De asemenea, procurorul a mai adăugat că greşit a fost condamnat inculpatul Şt.A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), întrucât banca nu este o unitate dintre cele prevăzute de art. 145 C. pen. şi în consecinţă se impune a fi achitat în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Totodată, procurorul a arătat că înţelege să renunţe la susţinerea punctului II din recursul scris al parchetului.
Cu privire la motivul III din memoriul de recurs procurorul a susţinut acest motiv astfel cum a fost motivat în scris.
Concluziile părţilor asupra recursurilor declarate au fost consemnate în detaliu în încheierea de şedinţă de la termenul din 19 mai 2005, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Înalta Curte, examinând actele dosarului apreciază recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii Şt.A., O.D., D.M., S.M. (fostă M.D.) ca fiind întemeiate pentru considerentele ce se vor arăta.
Analizând cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpata S.M. (fostă D.M.), Înalta Curte consideră că aceasta este fondată, iar critica referitoare la greşita citare este întemeiată. Inculpata a fost cercetată în lipsă de organul de urmărire penală. Pe parcursul urmăririi penale a fost citată la adresa din Valea Parcului, comuna Mogoşoaia (această adresă fiind cea care rezultă din actele societăţii comerciale SC O.I. SRL a cărei asociat unic şi administrator era inculpata), precum şi din declaraţia autentificată), constatându-se că se sustrage de la urmărirea penală.
La instanţa de fond (Tribunalul Bucureşti), inculpata nu a fost prezentă la nici un termen, fiind citată greşit în str. Parcului în loc de str. Valea Parcului.
Ca o consecinţă a citării greşite, dovada de îndeplinire a procedurii de citare s-a întors cu menţiunea „la oficiul Mogoşoaia nu avem strada Parcului".
În continuare, instanţa de judecată prin încheiere, a dispus citarea inculpatei în str. Ţarcului. Fiind citată la această adresă la mai multe termene, pentru termenul din 27 septembrie 1999 se constată lipsă de procedură întrucât dovada de îndeplinite a procedurii de citare s-a întors cu menţiunea „la oficiul Mogoşoaia nu avem str. Ţarcului.
Instanţa dispus citarea inculpatei pentru termenul din 25 octombrie 1999 prin afişare la Primăria Buftea, însă se constată că procedura de citare la consiliul local este viciată întrucât nu s-a înaintat procesul verbal de afişare a citaţiei.
Prin încheierea de şedinţă de la termenul din 5 februarie 2001, instanţa a dispus ca inculpata să fie citată la adresa din Mogoşoaia, menţionându-se şi efectuarea procedurii de afişare la Consiliul local Buftea.
Prin încheierea de şedinţă de la termenul din 2 aprilie 2001, instanţa a dispus pentru termenul din 30 aprilie 2001 ca inculpata să fie citată cu mandat de aducere, dispoziţie pe care o menţine şi la următoarele termene de judecată.
Se constată că I.P.J. Ilfov – Postul de Poliţie Mogoşoaia comunică instanţei faptul că mandatul de aducere nu poate fi executat întrucât D.M. şi M.D. nu mai locuiesc pe raza comunei Mogoşoaia din anul 1996.
Prin încheierea de şedinţă din 25 iunie 2001 se dispune citarea inculpatei la adresa din Bucureşti, str. Ceahlău. La termenul de judecată, din 18 iulie 2001, se constată lipsa de procedură cu inculpata întrucât dovada de îndeplinire a procedurii de citare la adresa din str. Ceahlău s-a întors cu menţiunea „destinatar mutat de la adresă".
În continuare, instanţa de fond a dispus citarea inculpatei prin D.G.P., această citare nefiind efectuată până la soluţionarea cauzei.
La termenul din 19 martie 2002, instanţa a apreciat procedura ca fiind legal îndeplinită, deşi dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu inculpata M.D. la adresa din Bucureşti, str. Ceahlău, s-a întors cu menţiunea „destinatar mutat de la adresă", deşi se încălcaseră dispoziţiile art. 177 alin. (4) C. proc. pen. şi cu toate că inculpata nu era prezentă, constatându-se cauza în stare de judecată, pronunţarea fiind amânată la 4 aprilie 2002.
La instanţa de apel (C.A. Bucureşti, secţia I penală) inculpata a fost citată în calitate de intimată inculpată la adresa din str. Parcului, dovezile de îndeplinire a procedurii de citare întorcându-se cu menţiunea „la oficiul Mogoşoaia nu avem str. Parcului". Pentru termenul din 6 noiembrie 2002, inculpata a fost citată la adresa din Bucureşti, str. Ceahlău, iar procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare s-a întors cu menţiunea „destinatar mutat de la adresă, fără a indica noua adresă". La termenul din 6 noiembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat procedura legal îndeplinită constatând cauza în stare de judecată. Se constată că instanţa de apel încălcând prevederile art. 177 alin. (4) C. proc. pen., a dispus citarea inculpatei prin afişare la Consiliul local al sectorului 4 Bucureşti.
Critica formulată de inculpată referitoare la greşita citare a acesteia, la instanţa de fond şi la instanţa de apel, va fi analizată în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., constatându-se a fi fondată pentru motivele ce vor fi prezentate:
Potrivit art. 291 C. proc. pen., judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 177 alin. (1) C. proc. pen., prevăd citarea inculpatului unde locuieşte, sau dacă adresa nu este cunoscută, la locul său de muncă.
Potrivit alin. (4) al aceluiaşi text, în cazul în care nu se cunoaşte adresa unde domiciliază şi nici locul de muncă, inculpatul se citează la sediul consiliului local în a cărei rază s-a comis infracţiunea; dacă activitatea infracţională s-a desfăşurat în mai multe locuri, citaţia se afişează la sediul consiliului local în a cărei rază teritorială se află organul care efectuează urmărirea penală.
Instanţele de fond şi de apel nu au respectat întocmai aceste prevederi.
Examinând actele dosarului, se constată că inculpata S.M. (fostă M.D.) nu a fost prezentă la nici un termen de judecată la Tribunalul Bucureşti şi la Curtea de Apel Bucureşti. Aceasta a fost cercetată în lipsă.
Mama inculpatei fiind audiată de organul de urmărire penală în calitate de martor a arătat că aceasta, în anul 1992, s-a căsătorit cu inculpatul D.M., au locuit la început în str. Valea Parcului apoi s-au mutat în str. Poeni mai arătat martora că nu cunoaşte domiciliul acestora.
Faţă de aceste împrejurări se constată că instanţa de fond a citat-o greşit pe inculpată în str. Parcului în loc de str. Valea Parcului, în str. Ţarcului în loc de Valea Parcului, precum şi la adresa din Bucureşti, str. Ceahlău, unde inculpata nu a locuit niciodată, aşa cum susţine aceasta şi în motivele de recurs susţinute oral şi în precizările depuse în scris la dosar potrivit cărora, din data de 15 noiembrie 2001, locuieşte în Mogoşoaia, str. Toamnei. A anexat în acest sens şi copia xerox a cărţii de identitate.
Pe de altă parte, instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 177 alin. (4) C. proc. pen., întrucât activitatea infracţională dedusă judecăţii desfăşurându-se în mai multe locuri, citaţia trebuia afişată la sediul Consiliului local în a căruia rază teritorială se află organul care efectuează urmărirea penală.
Urmărirea penală a fost efectuată de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a cărui sediu este în Bucureşti, Bd. Libertăţii, prin urmare citaţia trebuia afişată la sediul Consiliul local al sectorului 5 şi nu la sediul Consiliului local Buftea, aşa cum greşit a procedat instanţa de fond şi nici la sediul Consiliului local sector 4 aşa cum a dispus instanţa de apel.
Procedând la judecarea cauzei în aceste condiţii (necitând-o pe inculpată la adresa corectă, ce rezultă din actele Societăţii Comerciale SC O. SRL, din declaraţia autentificată sau citând-o la o adresă la care aceasta nu a locuit niciodată, şi încălcând dispoziţiile art. 177 alin. (4) C. proc. pen., prima instanţă şi instanţa de apel au încălcat nu numai dispoziţiile legale privind citarea părţilor, dar şi cele care garantează dreptul lor la apărare.
Potrivit principiului înscris în art. 6 C. proc. pen., organele judiciare sunt obligate ca, în cursul procesului să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege, să administreze probele necesare în apărare, să încunoştinţeze pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, să-i asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării.
Cum inculpata a fost judecată în lipsă, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind citarea, nu a putut fi ascultată cu privire la fapta pentru care a fost cercetată, nu i s-a creat posibilitatea să-şi facă apărările şi probele necesare, nu i s-a respectat dreptul de a fi asistată în cursul procesului penal de un apărător ales, necunoscând faptul că este implicată într-un proces penal.
Şi în fine, încălcând prevederile legale amintite, instanţele nu au respectat principiul potrivit căruia, orice persoană are dreptul la un proces echitabil, principiu înscris în art. 6 din C.A.D.O.L.F. aşa cum a fost amendată prin Protocolul nr. 11 intrat în vigoare la 1 noiembrie 1998.
Examinând recursul declarat de inculpata M.D. se constată că aceasta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 21 şi pct. 17 C. proc. pen. Cum însă motivul de recurs invocat şi prevăzut la art. 3859 pct. 21 C. proc. pen. (referitoare la faptul că judecarea cauzei în primă instanţă şi în apel a avut loc fără citarea legală a inculpatei) prevalează faţă de celelalte motive atrăgând incidenţa şi a dispoziţiilor art. 3857 C. proc. pen., respectiv extinderea efectelor recursului şi pentru inculpaţii P.V., H.I. şi P.C., Înalta Curte apreciază recursul declarat ca fiind întemeiat pentru considerentele expuse în precedent.
Examinând actele cauzei se constată că şi faţă de inculpatul D.M. prima instanţă a încălcat dispoziţiile procedurale privind citarea acestuia, precum şi dispoziţiile care garantează dreptul la apărare a inculpatului.
Astfel, D.M. a fost cercetat de organul de urmărire penală, în lipsă, fiind dat în urmărire generală conform raportului din dosarul de urmărire penală. A fost citat la organul de urmărire penală pentru audieri la adresa din Mogoşoaia, str. Poeni indicată în fişa de cazier a inculpatului, precum şi la adresa indicată în actele SC O. SRL depuse în copii xerox, aceeaşi adresă din Mogoşoaia, str. Poeni, inculpatul neprezentându-se niciodată în faţa organului de urmărire penală pentru a fi audiat şi pentru a-şi indica adresa, necunoscând că se află implicat într-un proces penal.
Instanţa de fond l-a citat pe inculpat la adresa din com. Mogoşoaia, str. Poeni, cu mandat de aducere cu însoţitor la adresele din Mogoşoaia, str. Poeni şi din Bucureşti, str. Ceahlău. Se constată că mandatele de aducere nu au putut fi executate comunicându-se prin procesul verbal emis de Secţia 20 Poliţie faptul că D.M. nu mai locuieşte în Bucureşti, str. Ceahlău, iar prin procesul verbal încheiat de Postul de Poliţie Mogoşoaia se comunică că nu mai locuieşte din anul 1996 pe raza comunei Mogoşoaia.
Se constată că instanţa de fond a greşit când l-a citat pe inculpat la adresa din Bucureşti, str. Ceahlău. Astfel, prima instanţă printr-o încheiere de şedinţă a dispus citarea inculpatului la această adresă făcând trimitere la dosarul de urmărire penală. Verificând fila indicată se constată că această adresă aparţine unei alte persoane a cărui nume coincide cu numele inculpatului, aceasta nefiind aceeaşi persoană cu inculpatul D.M. De altfel, pentru acest motiv a fost scos de sub urmărire penală.
Urmarea culpei judiciare a instanţei de fond, dovezile de îndeplinire a procedurii de citare la adresa din str. Ceahlău s-au întors cu menţiunea „destinatar mutat de la adresă, fără a se indica noua adresă".
În aceste condiţii în care inculpatul a fost cercetat în lipsă, necunoscându-i-se domiciliul şi neprezentându-se la nici un termen în faţa instanţelor, s-a dispus citarea inculpatului la sediul Consiliului local. Făcând aplicarea art. 177 alin. (4) C. proc. pen., şi cu privire la acest inculpat, instanţa de fond şi cea de apel au omis că activitatea infracţională dedusă judecăţii s-a derulat în mai multe localităţi şi în mod greşit l-a citat pe inculpat prin afişare la sediul Consiliul local Buftea şi la sediul Primăriei sector 4 Bucureşti încălcând dispoziţiile art. 177 alin. (4) C. proc. pen.
Sediul organului de urmărire penală aflându-se în sectorul 5 Bucureşti, astfel cum s-a mai arătat, în mod corect inculpatul trebuia citat prin afişare la Consiliul local al sectorului 5 Bucureşti şi nu la sediul Consiliul local Buftea şi nici la sediul Primăriei sector 4 aşa cum a dispus instanţa de apel.
Cum inculpatul a fost judecat în lipsă cu încălcarea dispoziţiilor legale privind citarea, nu a putut fi ascultat cu privire la fapta pentru care a fost cercetat, nu i s-a creat posibilitatea să-şi facă apărările şi probele necesare, nu i s-a respectat dreptul de a fi asistat în cursul procesului penal de un apărător ales, nu a cunoscut faptul că este implicat într-un proces penal.
Examinând recursul declarat de inculpatul D.M. se constată că acesta, prin apărătorul său, a invocat şi motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen., în sensul că „judecarea apelului a avut loc în lipsa apărătorului când prezenţa acestuia era obligatorie", art. 3859 pct. 10 teza a II-a C. proc. pen. (instanţa nu s-a pronunţa asupra .. unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului), iar în subsidiar, motivul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)).
Examinându-se actele dosarului prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen., se constată că instanţa de apel a încălcat dreptul la apărare al inculpatului, respingând nejustificat cererea de amânare formulată de apărătorul său ales, Decizia curţii de apel fiind lovită de nulitate în raport de dispoziţiile art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.
Cum însă motivul de recurs invocat şi prevăzut la art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., prevalează faţă de celelalte motive atrăgând incidenţa şi a dispoziţiilor art. 3857 C. proc. pen., respectiv extinderea efectelor recursului şi pentru inculpaţii P.V., H.I. şi P.C., Înalta Curte apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind întemeiat, pentru considerentele expuse în precedent.
Inculpatul Şt.A., în motivele de recurs a solicitat restituirea dosarului la urmărirea penală pentru completarea probatoriului în temeiul dispoziţiilor art. 333 C. proc. pen., în subsidiar achitarea pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (4) C. pen.; să se constate graţiată pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), conform prevederilor Legii nr. 543/2002; în alt subsidiar a solicitat reducerea pedepsei avându-se în vedere circumstanţele reale ale comiterii infracţiunilor precum şi cele personale.
În susţinerea scrisă a motivelor de recurs inculpatul, prin apărător, învederează instanţei faptul că nu a fost audiat la urmărirea penală fiind citat la adresa din Şos. Ştefan cel Mare, unde acesta nu mai locuia, în loc de strada Berindei Ion. Ca urmare pe parcursul urmăririi penale nu a avut cunoştinţă de proces, de învinuirea ce i s-a adus, rechizitoriul reţinând o situaţie de fapt şi o vinovăţie total eronate întemeiate exclusiv pe declaraţiile inculpatului P.D. Eroarea gravă de fapt menţionată a fost perpetuată la instanţa de fond, care şi-a însuşit în totalitate acuzaţiile din rechizitoriu şi ulterior confirmată de instanţa de apel.
A mai susţinut inculpatul faptul că la instanţa de fond nu a fost adus în instanţă decât aproape de finalizarea cercetării judecătoreşti, deşi era arestat (în altă cauză). Din acest motiv nu a avut posibilitatea să fie prezent la principalele momente din această etapă procesuală, respectiv audierea coinculpaţilor, a martorilor, să discute în contradictoriu cu aceştia, să formuleze cereri în apărare, probe, etc. şi apreciază că actele procesuale efectuate în lipsa sa nu sunt valabile.
De asemenea, inculpatul a mai arătat că audierea sa la instanţa de fond (de fapt singura sa declaraţie dată pe parcursul procesului penal) nu s-a efectuat cu respectarea prevederilor legii, fiind incompletă, nefiind clarificate împrejurările esenţiale legate de învinuirile ce i se aduc.
La instanţa de apel deşi a formulat cereri de suplimentare a probatoriului (expertiză, audieri de martori) acestea nu au fost luate în consideraţie şi inculpatul nu a putut să-şi demonstreze nevinovăţia.
Instanţa, examinând actele dosarului, constată că susţinerile inculpatului sunt întemeiate. Astfel, inculpatul Şt.A. a fost cercetat în lipsă, fiind dat în urmărire generală.
Pentru audieri a fost citat în calitate de învinuit la adresa din str. Ştefan cel Mare, la o adresă la care acesta nu mai locuia (după cum susţine inculpatul în motivele de recurs), cu care era înregistrat la evidenţa informatizată a persoanei.
La instanţa de fond a fost citat la adresa din Bucureşti, str. Ştefan cel Mare (unde acesta nu mai locuia, iar prin încheierea de şedinţă din 16 octombrie 2000 s-a dispus citarea inculpatului şi prin afişare la Consiliul Local Buftea.
Fiind arestat în altă cauză şi deţinut în Penitenciarul Galaţi a fost audiat o singură dată (sub rezerva reaudierii) pe parcursul procesului penal, la termenul din 22 ianuarie 2002. Pe parcursul judecării cauzei la instanţa de apel, inculpatul nu a mai fost audiat.
Examinând recursul declarat de inculpat prin prisma cazului de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., teza I se constată că acesta este fondat. Astfel, instanţele fie l-au citat pe inculpat la o adresă unde acesta nu mai locuia, fie au încălcat dispoziţiile art. 177 alin. (4) C. proc. pen., în sensul că activitatea infracţională desfăşurându-se în mai multe locuri citaţia trebuia să fie afişată la sediul Consiliul Local în a cărei rază teritorială se află organul care efectuează urmărirea penală. Organul care a efectuat urmărirea penală având sediul în sector 5 citaţia trebuia afişată la Consiliul Local al sectorului 5 şi nu la Consiliul Local Buftea astfel cum greşit a fost citat inculpatul la instanţa de fond.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază recursul declarat de inculpat, ca fiind întemeiat.
Acestea sunt motivele care atrag nulitatea hotărârilor de fond şi a celei pronunţată în apel şi în consecinţă atrag casarea lor urmare a admiterii recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii Şt.A., O.D., D.M., S.M. (fostă M.D.), potrivit art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. şi trimiterea cauzei la Tribunalul Bucureşti pentru rejudecare.
Procedând la rejudecarea cauzei, instanţa de trimitere va respecta dispoziţiile legale privind citarea inculpatei S.M. (fostă M.D.) urmând ca această să fie citată la adresa din comuna Mogoşoaia, str. Toamnei şi prin afişare la Consiliul local al sectorului 5 Bucureşti şi a inculpatului D.M. la adresa din com. Mogoşoaia, str. Poeni şi prin afişare la Consiliul local al sectorului 5 Bucureşti. Totodată, instanţa de trimitere le va respecta inculpaţilor toate drepturile legale procesuale.
De asemenea, instanţa va proceda la audierea martorilor din acte rămaşi neaudiaţi la instanţa de fond şi cea de apel, respectiv se vor audia următorii martori: G.G., S.D.Şt., S.F., S.G., Z.M., F.P., S.O., S.E., M.S., H.M., F.I.E., N.V., B.A., P.G., B.T., P.V.
Se va înlătura declaraţia de martor aflată la dosar fond întrucât nu rezultă care este numele şi prenumele martorului care a fost audiat.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va analiza şi celelalte motive formulate de Parchetul Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii Şt.A., O.D., D.M., S.M. (fostă M.D.) împotriva deciziei penale nr. 741/ A din 20 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi extinde efectele acestora şi asupra inculpaţilor P.V., H.I. şi P.C.
Casează hotărârea atacată şi sentinţa penală nr. 327 din 4 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi trimite cauza, spre rejudecare, la instanţa de fond, Tribunalul Bucureşti.
Constată că inculpaţii Şt.A., O.D. şi P.V. sunt arestaţi în alte cauze.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii Şt.A., O.D., P.V., H.I. şi P.C., în sume de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3850/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3869/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
