ICCJ. Decizia nr. 3758/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 676 din 28 decembrie 2004 a Tribunalului Argeș a fost condamnat inculpatul O.P. la 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. și la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) S-a adăugat un spor de un an închisoare, astfel încât, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor menționată.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile I.A.V. despăgubiri pentru daune materiale în sumă de 70 milioane lei și pentru daune morale în sumă de 100 milioane lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
în anul 1999, a divorțat de soția sa, G.M., dar au continuat să locuiască în același apartament. Relațiile dintre ei s-au înrăutățit după partajarea bunurilor comune prin sentința civilă nr. 1953 21 mai 2003 a Judecătoriei Pitești. Pe acest fond, în ziua de 10 iunie 2004, în timp ce se aflau în holul apartamentului, inculpatul a început să o lovească pe fosta sa soție și prinzând-o cu mâna de gât, a sugrumat-o. Apoi a împrăștiat motorină prin apartament și l-a incendiat, după care a plecat cu autoturismul până în aproprierea unei pasarele unde l-a incendiat și pe acesta pentru a nu mai rămâne nimic moștenitorilor săi, după cum a declarat în cursul cercetărilor.
Apelurile declarate de inculpat și partea civilă au fost respinse, ca nefondate, de Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 80 din 22 martie 2005.
împotriva acestei decizii a declarat recurs și a solicitat, ca și în apel, reținerea circumstanței atenuante a provocării susținând că victima l-a agresat, iar în subsidiar, reducerea pedepsei pe care o consideră prea aspră.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele dosarului în raport cu motivele de casare invocate se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului.
Din probele administrate nu rezultă că victima ar fi comis o acțiune ilicită gravă în sensul art. 73 lit. b) C. pen., care să-l fi provocat pe inculpat. Or, aplicarea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante a provocării nu se justifică decât în cazul unei stări de puternică tulburare sau emoție cauzată nemijlocit de o acțiune ilicită a victimei, iar nu de o situație conflictuală preexistentă în relațiile dintre victimă și făptuitor.
Nu se justifică, de asemenea, nici micșorarea pedepsei stabilite, avându-se în vedere gravitatea deosebită a faptelor comise în împrejurările descrise în hotărârile pronunțate în cauză.
S-a respins recursul declarat de inculpat și obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3684/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3821/2005. Penal → |
|---|
