ICCJ. Decizia nr. 3684/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1596 din 13 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală (dosar nr. 3368/2004), s-a dispus în baza art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., condamnarea inculpatului S.A.W.A.J., la 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenția de la 22 aprilie 2004, la zi.
în baza art. 117 C. pen., a interzis inculpatului rămânerea pe teritoriul României.
în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 4.431.863 lei către partea civilă C.A.S.M.B.
A luat act că partea vătămată P.N. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A obligat pe inculpat la 7.900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 28 decembrie 2003, partea vătămată împreună cu martorul G.M. se aflau la un chioșc din zona Baicului, unde consumau băuturi alcoolice. Inculpatul i-a cerut martorului G.M. să-l transporte cu autoturismul, întrucât cunoștea faptul că martorul practica taximetria. Martorul a refuzat, motiv pentru care inculpatul l-a amenințat că o să-l aranjeze și, după cca. 30 de minute, s-a întors, însoțit de o altă persoană, moment în care între inculpat și partea vătămată P.N. a intervenit o altercație, inculpatul lovindu-l pe partea vătămată cu un cuțit de bucătărie în zona subclaviculară dreapta.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A.1/667/2004 din 6 februarie 2004 al I.M.L. Mina Minovici București, reiese că: "P.N. a prezentat leziuni traumatice, care se puteau produce, la data de 28 decembrie 2003, prin lovire cu un corp înțepător-tăietor, posibil cuțit, pentru care necesită 22-24 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații. Leziunile traumatice i-au pus viața în primejdie".
împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, vizând: greșita aplicare a prevederilor art. 118 C. pen.; omisiunea aplicării art. 73 lit. b) C. pen., a dispozițiilor art. 74,art. 76 și a art. 80 C. pen., cu consecința reducerii pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată de instanța fondului (motivele scrise).
Prin decizia nr. 268/ A din 12 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul criticându-le pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, ca urmare a nereținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât a fost provocat de partea vătămată, care l-a lovit cu palma peste față, precum și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) și c) C. pen., în raport de faptul că i-a oferit părții vătămate o sumă de bani și a recunoscut săvârșirea faptei.
Examinând recursul inculpatului prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., Curtea apreciază că acesta este întemeiat.
în stabilirea situației de fapt, instanța de fond s-a bazat exclusiv pe declarațiile părții vătămate și martorului G.M., date în faza de urmărire penală, cercetarea judecătorească rezumându-se la audierea sumară a acestora, fără a insista pentru lămurirea împrejurărilor săvârșirii faptei, cu atât mai mult în condițiile în care partea vătămată, dar mai ales martorul, au revenit asupra primelor declarații date procurorului, la data de 7 ianuarie 2004, și au refuzat să fie confruntați cu inculpatul, cu motivarea superfluă că le este teamă de inculpat și de conaționalii acestuia.
Declarația părții vătămate din data de 7 ianuarie 2004 și declarațiile martorului G.M. din datele de 28 decembrie 2003 și, respectiv, 7 ianuarie 2004 (deci la scurt timp de la producerea agresiunii) se coroborează cu declarația de recunoaștere a inculpatului, dată în fața instanței de apel, în sensul că, la 28 decembrie 2003, după ce consumaseră o cantitate mare de băuturi alcoolice, partea vătămată și martorul G.M. au intrat în conflict cu inculpatul, care a solicitat martorului să-l transporte undeva în oraș, cunoscând că acesta se ocupă cu taximetria. Urmare insistențelor inculpatului, partea vătămată l-a lovit cu palma peste față, situație în care inculpatul a plecat, spunând ceva într-o limbă străină, pe un ton ridicat, însă s-a întors la scurt timp însoțit de 2 conaționali. între partea vătămată și inculpat a avut loc un conflict în care s-au lovit reciproc, inculpatul lovind apoi partea vătămată cu un cuțit în zona subclaviculară dreapta.
în primele declarații, martorul G.M. a susținut că nu a văzut cele întâmplate în timpul doi al conflictului, fiind plecat peste drum pentru a-și satisface necesitățile fiziologice, aspect confirmat și de partea vătămată în declarația din 7 ianuarie 2004. Asupra acestor declarații, martorul a revenit motivat de faptul că se teme pentru viața sa și a familiei sale, temere ce nu pare justificată în raport de faptul că inculpatul și, în genere, cetățenii străini cu statutul de azilant, nu au nici un interes să intre în atenția poliției, prin comiterea de fapte antisociale, existând riscul să nu li se acorde statutul de refugiat.
Pe de altă parte, declarațiile martorului N.C., care a transportat partea vătămată la spital, nu oferă nici un indiciu cu privire la împrejurările în care aceasta a fost agresată, fiind în schimb relevante pentru aprecierea declarațiilor date de martorul G.M. Astfel, martorul N.C. a declarat în fața instanței de fond că martorul G.M., aflat lângă partea vătămată și care a însoțit-o la spital, i-a spus că nu a văzut cine a lovit partea vătămată.
în consecință, în raport de ele expuse și având în vedere atitudinea procesuală a martorului G.M., de a nu se prezenta în fața instanței decât după citări repetate cu mandat de aducere și refuzul de a fi confruntat cu inculpatul, declarațiile ulterioare ale acestuia vor fi înlăturate, nefiind corespunzătoare realității, prin prisma celorlalte mijloace de probă administrate în cauză.
în atare situație, rămânând în discuție doar declarațiile părții vătămate și ale inculpatului, precum și declarațiile martorului G.M. din data de 28 decembrie 2003 și, respectiv, 7 ianuarie 2004, Curtea va reține declarația dată de partea vătămată la 7 ianuarie 2004 și cea dată de inculpat în fața instanței de apel, care se coroborează în parte, astfel că va reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., apreciind că inculpatul a acționat într-o stare de puternică tulburare provocată de atitudinea violentă a părții vătămate care l-a lovit nejustificat cu palma peste fața.
în ceea ce privește solicitarea de a se reține circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) și c) C. pen., Curtea apreciază că aceasta este nefondată, inculpatul având o poziție oscilantă și nefăcând dovada că a despăgubit partea vătămată.
Ca atare, constatând că nu există alte motive de casare care să fie luate în discuție din oficiu, înalta Curte, văzând și prevederile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat, va casa în parte hotărârile atacate, va face aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen. și, pe cale de consecință, va reduce de la 10 la 5 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului.
Conform art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., s-a computat durata arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3643/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3758/2005. Penal → |
|---|
