ICCJ. Decizia nr. 4176/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4176/2005
Dosar nr. 1710/2005
Şedinţa publică din 7 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 12 din 20 ianuarie 2005, pronunţată de Tribunalul Neamţ, a fost condamnat inculpatul Ş.F., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzut de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii de o zi din 5 iulie 2004.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părţii vătămate C.C. a fost acoperit prin plată.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de avocat ales.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că inculpatul Ş.F., în seara zilei de 2 iulie 2004, a fost la un spectacol care a avut loc pe stadionul din municipiu împreună cu alţi doi tineri.
În timp ce se întorcea spre domiciliu, în jurul orei 22,00, împreună cu D.C.I. şi T.C., în dreptul magazinului P. s-a întâlnit cu un grup de fete. Printre aceste fete se găsea şi partea vătămată C.C., care pentru a-şi proteja telefonul mobil care se afla agăţat de gât, fiind legat cu un şnur, a ridicat mâna. Inculpatul a lovit-o pe C.C. peste mâna cu care îşi proteja telefonul mobil, după care l-a smuls de la gât, şnurul s-a rupt, iar inculpatul după ce şi-a însuşit bunul a fugit în zona C.C.
Deşi partea vătămată împreună cu o prietenă care o însoţea au alergat după inculpat, nu l-au prins.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, precizând că în timp ce alerga, înainte de a ajunge la fostul sediul B.R.D., de pe str. Lt. Drăghilescu, a fost ajuns de un taxi care a oprit în spatele său. La somaţia şoferului de a lăsa telefonul jos pentru a nu avea probleme cu poliţia, a abandonat telefonul, care a fost luat de acest şofer.
Ajungând în faţa blocului unde locuieşte, s-a întâlnit cu numitul D.I.C., care era de faţă la comiterea faptei şi care l-a întrebat ce s-a întâmplat după ce a fugit cu telefonul sustras. Acesta l-a minţit pe inculpat spunându-i că a fost legitimat de un lucrător de poliţie şi dacă se prezintă a doua zi la poliţie cu suma de 1.500.000 lei, partea vătămată nu va depune plângere.
În aceste condiţii, inculpatul i-a dat lui D.C.I., lănţişorul de aur pe care-l avea la gât să-l vândă, iar banii rezultaţi să-i dea lui C.C.
La data de 3 iulie 2004, inculpatul s-a întâlnit din nou cu D.C.I., ocazie cu care acesta i-a confirmat că ar fi dat părţii vătămate suma de 960.000 lei rezultată din vânzarea lănţişorului, urmând ca diferenţa să-i fie achitată până la data de 27 iulie 2004.
În realitate, D.C.I. a amanetat lănţişorul din aur dobândit suma de 900.000 lei, sumă pe care a cheltuit-o cu prietenii.
În cursul urmăririi penale, D.C.I. a restituit inculpatului lănţişorul din aur, iar acesta a achitat părţii vătămate telefonul sustras.
Din probele administrate, instanţa a reţinut că telefonul mobil a fost luat de la gâtul părţii vătămate fără consimţământul acesteia, prin smulgere, motiv pentru care s-a reţinut că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen., pentru care a fost condamnat.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a aplicat-o inculpatului, instanţa a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei comise, modalitatea şi împrejurările comiterii, scopul urmărit, limitele de pedeapsă stabilite, textul incriminator, valoarea prejudiciului şi circumstanţele personale ale inculpatului care a avut o poziţie procesuală sinceră şi concluziile referatului întocmit de S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Neamţ.
Faţă de datele ce caracterizează persoana inculpatului, în favoarea acestuia au fost reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cu consecinţa prevăzută de art. 76 lit. b) C. pen., asupra cuantumului pedepsei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi inculpatul, critica vizând individualizarea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 76 din 22 februarie 2005, Curtea de Apel Bacău a respins ambele apeluri, reţinându-se că individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nefiind motive pentru reducerea sau majorarea pedepsei.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen. şi în subsidiar reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Chiar dacă datele ce caracterizează persoana inculpatului îi sunt favorabile acestuia, fapta săvârşită prin conţinutul ei concret prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni în sensul art. 181 C. pen.
Pe de altă parte, instanţele au acordat inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cu consecinţa prevăzută de art. 76 lit. b) C. pen., căreia i s-a acordat suficienta eficienţă, astfel încât o reducere a cuantumului pedepsei sub această limită nu se justifică.
Aşa fiind, cum examinând cauza din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.F., cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.F. împotriva deciziei penale nr. 76 din 22 februarie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei (120 lei noi).
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4173/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4179/2005. Penal. Art. 312 Cod Penal. Recurs → |
|---|
