ICCJ. Decizia nr. 4178/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 537 din 21 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Argeș, au fost condamnați, la câte un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen., inculpații:
- A.M.I.;
- B.M.M.;
- M.R.F.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), au fost deduse din pedepsele aplicate perioadele executate de fiecare inculpat între 28 februarie 2004 și 29 martie 2004.
în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 a fost confiscată de la inculpați cantitatea de 1,25 gr cocaină aflată la Camera de corpuri delicte a I.G.P.
De asemenea, în baza art. 38 C. proc. pen., a fost disjunsă cauza în ceea ce-i privește pe inculpații C.M.Șt. și R.C., dispunându-se formarea unui nou dosar.
Au fost obligați inculpații la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
în data de 27 februarie 2004, inculpații A.M.I., B.M.M., M.R.F. și martora D.P. se deplasau cu autoturismul condus de inculpatul A.M.I., pe autostrada București - Pitești.
La kilometrul 50, inculpatul B.M.M. a scos pungulița din material plastic în care se afla cocaina, pe care i-o dăduse inculpatul M.R.F. și cu ajutorul unui CD a porționat 3 linii cu cocaină care au fost inhalate, pe rând, de către cei trei inculpați, cu ajutorul unei bancnote de 10.000 lei, rulată sub forma unui tub.
Ajunși pe autostradă, la kilometrul 90, în jurul orelor 21,50, autoturismul în care se aflau cei trei inculpați a fost oprit de organele de cercetare penală, găsindu-se asupra lor cantitatea de cocaină menționată.
Prin raportul de constatare tehnico-științifică s-a concluzionat că proba în litigiu de 1,41 gr., substanță purverulentă de culoare alb-gălbuie găsită asupra inculpaților, conține cocaină, drog de mare risc, ce face parte din tabelul 2 anexă la Legea nr. 143/2000.
în drept, starea de fapt menționată, confirmată de recunoașterea inculpaților cât și de ansamblul probator administrat în cauză a fost încadrat în prevederile art. 4 din Legea nr. 143/2000, în cauză făcându-se totodată și aplicarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, având în vedere că inculpații au formulat denunțuri în urma cărora au fost depistați și prinși alți inculpați trimiși în judecată pentru trafic de droguri.
Curtea de Apel Pitești, secția penală, prin decizia nr. 79/ A din 17 martie 2005, a admis apelurile declarate de inculpați, dispunând suspendarea executării pedepselor sub supraveghere, în sensul prevăzut de art. 861și art. 863lit. a) C. pen. Totodată, a fixat un termen de încercare, conform art. 862din același cod, de câte 4 ani pentru fiecare inculpat.
S-a motivat că prin Legea nr. 522/2004 au fost modificate unele dispoziții din Legea nr. 143/2000, consumatorii de droguri primind, în general, un tratament sancționator mai blând.
Ca atare, s-a apreciat în lumina intenției legiuitorului de a institui o procedură prealabilă în privința consumatorilor de droguri, prin includerea acestora într-un program integrat de asistență și, în subsidiar, aplicarea unor pedepse (după intrarea în vigoare a noului C. pen.), cum și față de reducerea pedepsei pentru deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, că scopul pedepsei poate fi realizat chiar fără executarea acestora, în acest sens pledând și elementele ce caracterizează persoana făptuitorilor, cum și comportarea acestora pe parcursul procesului penal.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, invocând motivele de casare prevăzute de art. 3859pct. 14 și 171 C. proc. pen. Astfel, s-a susținut că, prin Legea nr. 522/2004, legiuitorul a menținut același tratament penal sancționator pentru deținerea de droguri de mare risc pentru consum, fapt ce nu justifică aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și nici suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Recursul este nefondat.
Fără îndoială, Legea nr. 522/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, prin reducerea limitelor pedepsei pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, cât și prin măsurile adoptate, în general, față de persoanele consumatoare de droguri, care au săvârșit infracțiunile prevăzute la art. 4 (chiar dacă unele prevederi nu au intrat încă în vigoare), constituie legea penală mai favorabilă, în sensul art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cum temeinic și legal a motivat instanța de apel.
Desigur, acest tratament penal, în general mai blând pentru consumatorii de droguri, adoptat de legea nouă poate constitui (alături de elementele personale favorabile ce caracterizează pe inculpați) un criteriu de orientare în stabilirea modului de executare a pedepsei, instanța de apel procedând corect și în spiritul legii atunci când a făcut aplicarea dispozițiilor art. 861C. pen.
în consecință, recursul declarat de procuror, în sensul celor menționate a fost nefondat și a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4177/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4130/2005. Penal → |
|---|
