ICCJ. Decizia nr. 4261/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 353 din 18 martie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, au fost condamnați inculpații: N.P., în baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare. Conform art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a dispus revocarea grațierii condiționate a executării pedepsei de un an și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1899/2002 a Judecătoriei sectorului 4 și s-a dispus executarea restului rămas neexecutat de 7 luni și 9 zile pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpata să execute 7 ani, 6 luni și 9 zile; C.R.E., în baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare. Conform art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3544/2000 a Judecătoriei sectorului 5 și contopirea restului rămas neexecutat de 501 zile cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare și N.N., în baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare. Conform art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 25/1999 a Judecătoriei Giurgiu și contopirea restului rămas neexecutat de 648 zile cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând să execute 8 ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru toți inculpații, iar în baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepselor principale.
S-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus din pedepse durata arestării preventive de la 4 iunie 2004 la zi, pentru inculpații C.R.E. și N.P. și de la 6 iulie 2004 la zi pentru inculpatul N.N.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în fapt, că la data de 2 iunie 2004, inculpata N.P. s-a întâlnit cu minora C.I., sora concubinului său C.R.E., căreia i-a propus să meargă să sustragă lănțișoare de la gâtul femeilor. Fiind de acord, C.I. i-a cooptat și pe minorii T.S.B., S.F. și S.C.
Cei patru minori s-au îndreptat spre Piața Ferentari, fiind însoțiți de inculpații N.P., C.R.E. și N.N., nepotul primei inculpate. înțelegerea intervenită era ca inculpații să asigure supravegherea locului iar minorii să sustragă lanțuri de la gâtul femeilor, inculpații C.R.E. și N.N. urmând să intervină în situația în care aceștia ar fi fost prinși, pentru a le asigura scăparea.
Supravegherea făptuitorilor minori era făcută din tufișurile situate în parc în apropiere de trotuarul unde minorii urmau să acționeze.
De asemenea, potrivit înțelegerii, urma ca inculpata N.P. să se ocupe de amanetarea lanțurilor în vederea obținerii unor sume de bani.
în jurul orelor 17,00, în timp ce inculpații erau ascunși în tufișuri, minorii C.I., T.S.B., S.F. și S.C. s-au îndreptat spre partea vătămată C.I. care se deplasa pe trotuar având în mâini sacoșa cu cumpărături.
în timp ce minora C.I. a întrebat-o pe partea vătămată dacă nu are să-i dea 1000 lei, minorii S.F. și S.C. s-au repezit la partea vătămată și i-au smuls de la gât lănțișorul care s-a rupt, cruciulița căzând pe jos.
Partea vătămată a acoperit cu piciorul cruciulița, iar cei doi minori au împins-o, pentru a lua cruciulița. întrucât nu au reușit, cei trei au fugit înspre locul unde se aflau inculpații.
Păgubașa a lăsat sacoșele pe trotuar și a pornit în urmărirea celor trei copii, fiind ajutată de martorul T.L. care a reușit să îl prindă pe S.C.
în apărarea minorului au intervenit inculpații C.R.E. și N.N., care au întrebat pe ton amenințător ce au urmăritorii cu copilul, moment în care martorul i-a dat drumul minorului.
în timp e martorul fugise după S.C. acesta a strigat spre grupul de inculpați numele C., apelativ folosit în cazul în care erau prinși.
După ce martorul T.L. și partea vătămată au plecat, inculpații C.R.E. și N.P. împreună cu cei trei minori, s-au deplasat la Piața Rahova pentru a amaneta lănțișorul sustras părții vătămate și alte două lănțișoare furate în aceeași zi de la femei rămase neidentificate. Ajunși în Piața Rahova, cei doi inculpați l-au rugat pe martorul M.Șt. să amaneteze cele trei lanțuri din aur, motivând că nu au actele de identitate asupra lor.
Martorul a amanetat două din lănțișoare la Casa de Amanet SC G. SRL, iar lanțul sustras de la partea vătămată a fost vândut de către același martor, la solicitarea celor doi inculpați numitei V.V.D. suma de 1.050.000 lei remisă inculpaților.
Din suma primită inculpații au păstrat 450.000 lei, diferența fiind împărțită cu inculpatul N.N. (care a primit 100.000 lei) și făptuitorii minori.
La 4 iunie 2004, martora V.V.D. a predat lanțul organelor poliției care l-au remis părții vătămate, astfel că prejudiciul a fost acoperit.
Față de cei trei minori, care nu aveau împlinită vârsta de 14 ani s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Curtea de Apel București, secția a I penală, prin decizia penală nr. 360 din 13 mai 2005, a respins apelurile declarate de inculpații C.R.E., N.N. și N.P., considerând nefondate criticile pronunțate, în principal în sensul greșitei lor condamnări și în subsidiar în sensul greșitei individualizări a pedepselor.
Astfel, instanța de control judiciar a constatat că faptele sunt pe deplin dovedite și că pedepsele aplicate au fost corect individualizate înspre minimul prevăzut de lege.
împotriva acestei decizii au declarat recurs toți inculpații.
în recursul lor inculpații C.R.E. și N.P. au invocat dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., susținând în principal că nu s-a probat vinovăția lor și în subsidiar că pedepsele aplicate sunt prea severe.
La rândul său inculpatul N.N., întemeindu-și recursul pe dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă solicitând reducerea ei.
Recursurile declarate sunt neîntemeiate.
1. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților C.R.E., N.N. și N.P. în săvârșirea la data de 2 iunie 2004 a complicității la infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Probele administrate în cauză au confirmat că la data arătată în baza unei înțelegeri anterioare inculpații recurenți i-au ajutat pe minorii C.I., S.F. și S.C. să sustragă un lănțișor de la gâtul părții vătămate C.I., asigurându-le paza locului faptei și promițându-le că vor interveni în ajutorul lor în situația în care ar fi fost prinși pentru a le asigura scăparea și valorificarea prin amanetare a bunului sustras.
în acest sens sunt declarațiile de recunoaștere de la urmărirea penală ale celor trei minori, care, având vârste sub 14 ani nu răspund penal, declarațiile martorilor T.L. și M.Șt. și declarația părții vătămate C.I.
Revenirea ulterioară a minorilor asupra declarațiilor anterioare constante și amănunțite de recunoaștere a faptelor a fost înlăturată în mod justificat de instanțe, poziția lor fiind explicată prin dorința de a-i sprijini pe inculpații trimiși în judecată.
întrucât soluția de condamnare este conformă cu probele de vinovăție administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată de recurenții inculpați C.R.E. și N.P.
Așa fiind, acest motiv de casare nu poate fi primit.
2. Referitor la pedepsele aplicate se constată că acestea au fost individualizate înspre minimul prevăzut de lege avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptelor, împrejurările săvârșirii lor și persoana inculpaților aflați în stare de recidivă după condamnări pentru fapte de furt calificat.
Se mai constată că pedepsele aplicate sunt de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpaților.
Deoarece au fost respectate dispozițiile legale arătate iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă temeiuri de reducere a cuantumului pedepselor aplicate așa cum au solicitat inculpații recurenți, critica acestora în sensul greșitei individualizări a sancțiunilor nu poate fi primită.
3. Față de considerentele arătate, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge, ca nefondate, recursurile inculpaților C.R.E., N.N. și N.P. cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Se vor deduce din pedepsele aplicate perioadele arestării preventive de la 4 iunie 2004 la 11 iulie 2005 pentru recurenții C.R.E. și N.P. și de la 6 iulie 2004 la 11 iulie 2005 pentru inculpatul N.N.
S-a stabilit ca onorariile pentru apărarea din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4275/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4272/2005. Penal → |
|---|
