ICCJ. Decizia nr. 437/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 323 din 27 octombrie 2003, Tribunalul Vrancea l-a condamnat pe inculpatul B.V., pentru săvârșirea infracțiunii de furt de gazolină, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și arat. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condițiile art. 71 C. pen.
Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul N.C., pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportată la art. 208 - art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., la un an închisoare.
în temeiul art. 861C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe perioada termenului de încercare de 4 ani potrivit dispoziției art. 862C. pen.
în baza art. 863C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. și s-a dispus să respecte obligațiile prevăzute la alin. (2) lit. a), b), c) și d) C. pen.
S-a stabilit ca organ de supraveghere a inculpatului N.C. - S.S.S.R. de pe lângă Tribunalul Vrancea.
în baza art. 118 lit. c) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 1.100.000 lei de la inculpatul B.V.
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat P. SA, sucursala Moinești Bacău.
Inculpații au fost obligați la câte 3.400.000 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400.000 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că pe data de 8 aprilie 2003, cu ocazia controlului și dirijării circulației rutiere, organele de poliție au oprit pe raza municipiului Adjud autoturismul Dacia 1310 condus de către numitul C.G. și cu ocazia controlului s-a constatat că în portbagajul autoturismului se găsesc 11 bidoane din PVC, de câte 20 l fiecare, pline cu produs petrolier (gazolină). La întrebarea polițiștilor, conducătorul auto, martorul C.G., a declarat că mașina pe care o conduce, precum și bidoanele cu produs petrolier aparțin proprietarului mașinii, care se afla pe locul din dreapta șoferului, respectiv inculpatul N.C.
Inculpatul N.C., de la bun început, a recunoscut că cele 11 bidoane cu gazolină îi aparțin și că le-a procurat de la inculpatul B.V. din satul Burcioaia, județul Vrancea, contra unor sume de bani.
Din probele administrate în cauză a rezultat că, pe data de 7 aprilie 2003, inculpatul N.C., întâlnindu-se cu inculpatul B.V. la bariera C.F.R. Burcioaia, l-a întrebat dacă poate să-i facă rost de o cantitate mai mare de gazolină (produs petrolier care nu se află în comerț), cunoscând că acesta vinde asemenea produse, la care inculpatul B.V., i-a răspuns că încearcă să-l rezolve pentru a doua zi dimineața.
Astfel, a doua zi pe data de 8 aprilie 2003, inculpatul N.C. a mers cu autoturismul proprietate personală, condus de martorul C.G., întrucât nu poseda permis de conducere, la domiciliul inculpatului B.V. de la care a luat 11 bidoane de 20 l gazolină pe care a plătit suma totală de 1.100.000 lei.
La scurt timp, după plecarea de la locuința inculpatului B.V., respectiv orele 8,15, autoturismul în care se afla inculpatul N.C., precum și produsele petroliere, a fost oprit de organele de poliție care au declanșat cercetările în legătură cu proveniența gazolinei.
La percheziția domiciliară efectuată, la data de 8 aprilie 2003, în baza autorizației de percheziție nr. 252/II/6/2003 la locuința inculpatului B.V., lucrătorii de poliție au găsit mai multe bidoane și butoaie de diferite capacități, emanând miros de gazolină.
Inculpatul B.V. a recunoscut că, în ziua de 7 aprilie 2003, a sustras gazolină din zona sondei nr. 4 Burcioaia, că de față nu era inculpatul N.C., că pe acesta l-a întâlnit într-o bodegă și că l-a rugat să-i facă rost de gazolină, iar inculpatul N.C. a recunoscut că, în ziua de 7 aprilie 2003, l-a rugat pe inculpatul B.V. să-i facă rost de gazolină pentru a i-o duce mamei sale, fiindu-i necesară pentru muncile agricole.
De asemenea, din declarația acestui inculpat a mai rezultat că B.V. a venit, în dimineața zilei de 8 aprilie 2003, la domiciliul său și l-a informat că are gazolină, după care N.C. cu autoturismul său condus de martorul C.G. s-a deplasat la domiciliul inculpatului B.V. de unde a luat cele 11 bidoane de 20 l cu gazolină, bidoanele fiind duse în prealabil de martorul C.G. la domiciliul inculpatului B.V.
Afirmația inculpatului B.V., precum că i-a vândut inculpatului N.C. numai 40 l de gazolină și nu 220 l cât s-au găsit în autoturism, nu a putut fi reținută, având în vedere că depistarea autoturismului s-a făcut la scurt timp după încărcarea gazolinei în portbagaj, precum și declarația martorului C.G. și nu în ultimul rând împrejurarea că la domiciliul acestuia s-au găsit mai multe recipiente (bidoane, butoaie etc.), însumând un volum mare, toate mirosind a gazolină.
Infracțiunea de sustragere a produsului petrolier de către inculpatul B.V. a fost dovedită și printr-o constatare criminalistică traseologică a unor urme de încălțăminte găsite la locul comiterii faptei, care au fost create de cizmele purtate de către inculpat.
Totodată, din adresa nr. 13.667 din 13 decembrie 2001 a S.N.P. S.A., sucursala Moinești și din buletinul de analiză nr. 157 din 18 iunie 2003 a rezultat că produsul petrolier (gazolină) găsit în portbagajul autoturismului inculpatului N.C. este identic cu produsul petrolier aflat în rezervorul parcului nr. 4 de la sonda Burcioaia, iar batalul de colectare a condensului se încadrează în noțiunea de depozit în cadrul parului nr. 4 Burcioaia conform O.U.G. nr. 207/2001.
Prejudiciul produs prin sustragerea cantității de 220 litri de gazolină este în valoare de 1.020.740 lei și a fost recuperat în întregime prin restituirea produsului unității păgubite.
împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul schimbării încadrării juridice din complicitate la furt în tăinuire pentru inculpatul N.C., deoarece din probele dosarului rezultă că înțelegerea între cei doi inculpați a fost anterioară comiterii faptei.
Prin decizia penală nr. 2/ A din 13 ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. 2143/2003, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinței penale nr. 323 din 27 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția penală, în dosarul nr. 1047/2003 privind pe inculpatul N.C., iar onorariul avocat oficiu de 400.000 lei către Baroul de Avocați Galați a fost plătit din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a decide astfel, instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia sentinței a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților în concordanță cu probele administrate în cauză.
Astfel, din declarațiile inculpaților date în fața instanței a rezultat că cei doi inculpați s-au întâlnit într-o bodegă, unde inculpatul N.C. i-a cerut coinculpatului B.V. să-i facă rost de o cantitate neprecizată de gazolină, pe care a luat-o a doua zi.
întrucât nu s-a făcut dovada că inculpatul N.C. ar fi intenționat să tăinuiască în mod repetat gazolina sustrasă de inculpatul B.V., ci dimpotrivă s-a făcut dovada că înțelegerea a privit un act izolat de tăinuire nu s-a putut reține în sarcina acestui inculpat complicitate la infracțiunea de furt calificat comisă de inculpatul B.V., ci cea de tăinuire, așa cum a fost reținută de instanța de fond.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, criticând atât decizia cât și sentința pronunțată de prima instanță pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei încadrări juridice a infracțiunii săvârșită de inculpatul N.C.
în motivarea recursului, parchetul a arătat că din declarațiile inculpaților date atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței a rezultat că, în ziua de 7 aprilie 2003, aceștia s-au întâlnit la un bar, unde inculpatul N.C. i-a solicitat inculpatului B.V. să îi facă rost de o cantitate mai mare de gazolină pe care să o folosească în gospodăria mamei sale.
Cu acea ocazie inculpatul B.V. nu i-a precizat că ar avea acasă produsul solicitat ci doar i-a spus că ar putea să îi facă rost chiar în seara respectivă, indicându-se declarațiile date în acest sens. Conform precizărilor inculpatului B.V., la domiciliul său nu avea decât o cantitate neînsemnată de gazolină față de cea solicitată de inculpatul N.C., de aceea, în seara de 7 aprilie 2003, s-a deplasat la parcul de sonde de unde a sustras, prin spargerea unei țevi, o cantitate de produs petrolier pe care l-a adus la domiciliul său în mai multe bidoane de plastic, menționându-se declarațiile respective.
întrucât i s-a comunicat că inculpatul B.V. i-a adus gazolina, în dimineața zilei următoare, 8 aprilie 2003, împreună cu C.G., conducător auto, s-au deplasat la domiciliul acestuia de unde au umplut și încărcat în mașină un număr de 11 bidoane cu gazolină.
Inculpatul N.C. i-a spus martorului C.G. despre înțelegerea anterioară cu coinculpatul B.V., în sensul că i-a solicitat cu o zi înainte să îi facă rost de produse petroliere, precizându-se declarațiile martorului în acest sens.
în aceeași dimineață, în jurul orei 8,00, inculpatul N.C. și martorul C.G. au fost identificați de organele de poliție care au găsit în portbagajul autoturismului un număr de 11 bidoane de 20 l, umplute cu gazolină, iar la percheziția domiciliară efectuată la aceeași dată, în curtea locuinței inculpatului B.V. s-au găsit 10 bidoane din material plastic care emanau miros de gazolină, indicându-se procesele-verbale respective.
Se consideră de către parchet că motivarea instanței este greșită, întrucât, atât inculpații cât și martorul audiat au confirmat că inculpatul B.V. a sustras gazolina la solicitarea anterioară a coinculpatului N.C. Declarația inculpatului B.V. la instanță nu corespunde realității de vreme ce în portbagajul autoturismului s-au găsit 11 bidoane din plastic cu o capacitate de 20 l fiecare, pline cu gaz. Prin urmare, nu se poate reține că inculpatului N.C. i-a fost vândută numai cantitatea de aproximativ 40 l, care ar fi sustrasă anterior de coinculpatul B.V.
Așadar, rezultă că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. (2) C. pen., referitoare la fapta de complicitate a persoanei care promite înainte de săvârșirea faptei de sustragere, că va tăinui bunurile provenite din aceasta. în concluzie, se apreciază că este evident că inculpatul N.C. cunoștea că B.V. urma să sustragă gazolina de la Sonda nr. 4 Burcioaia pe care să i-o valorifice ulterior.
Astfel, încadrarea juridică a faptei este aceea de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 referitor la art. 208 alin. (1), combinat cu art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen. și nu de tăinuire, nefiind comis un act izolat de tăinuire, aș cum a reținut instanța de apel.
Față de cele arătate, parchetul a invocat dispozițiile art. 3859pct. 17 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și în rejudecare condamnarea inculpatului N.C., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, așa cum s-a menționat.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivul invocat ce se va analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen., înalta Curte apreciază recursul parchetului ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că ambele instanțe nu au făcut o corectă calificare a împrejurărilor faptice, reținând că din probele administrate nu ar fi existat o înțelegere prealabilă între cei doi inculpați cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt a unei cantități de gazolină, ci numai că inculpatul N.C. cunoștea că inculpatul B.V. deținea și vindea gazolină, situație în care s-ar fi înțeles cu acesta să-i vândă o cantitate mai mare, urmărind un folos material, respectiv realizarea muncilor agricole din gospodăria mamei sale, precum și faptul că aceasta provine din furt, reprezentând un act izolat de tăinuire.
înalta Curte consideră că în cauză nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, în raport cu probele administrate, deși din declarațiile inculpaților N.C. și B.V. date atât în cursul urmăririi penale cât și aceea din faza cercetării judecătorești rezultând existența unei înțelegeri prealabile între cei doi inculpați, ca urmare a unei discuții ce a avut loc, în ziua de 7 aprilie 2003 într-o bodegă, cu privire la procurarea de către inculpatul B.V. a unei cantități de gazolină, inculpatul confirmându-i această posibilitate, chiar în cursul serii respective, însă, a doua zi i-a făcut rost inculpatului N.C. de gazolina solicitată.
Declarațiile celor doi inculpați se coroborează și cu declarațiile martorului C.G. date în faza urmăririi penale cât și la instanță în care a relatat despre existența înțelegerii prealabile dintre cei doi inculpați cu privire la gazolina solicitată, împrejurare ce i-a fost adusă la cunoștință de către inculpatul N.C., precum și cu procesul-verbal de percheziție domiciliară.
Așadar, din materialul probator administrat a rezultat indubitabil existența unei înțelegeri anterioare între cei doi inculpați, care a fost de natură să întărească hotărârea autorului, respectiv a inculpatului B.V. de a sustrage cantitatea de gazolină solicitată de inculpatul N.C. și, totodată, să-i insufle încrederea în forțele sale că va putea comite fapta, având asigurată valorificarea bunului sustras.
înțelegerea anterioară a inculpaților cu privire la sustragerea produsului petrolier respectiv și-a produs efectul în psihicul autorului, conducându-l la o stare de siguranță în momentul când a acționat, respectiv a sustras cantitatea de gazolină solicitată.
Prin modul său de acțiune concretizat în contribuția arătată la săvârșirea infracțiunii de furt, inculpatul N.C. a realizat acte de executare ce se circumscriu complicității morale la fapta de furt calificat de produse petroliere, respectiv gazolină, comisă de inculpatul B.V. și nu aceea de tăinuire care presupune dobândirea bunului provenit dintr-o infracțiune, după săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, fără o promisiune anterioară făcută autorului.
în raport cu cele menționate, înalta Curte consideră critica parchetului întemeiată, în cauză instanțele dând faptei săvârșite de inculpatul N.C. o greșită încadrare juridică, în sensul reținerii infracțiunii prevăzute de art. 221 alin. (1) C. pen., în loc de art. 26, raportat la art. 208 - art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., cum corect rezultă din probele administrate, cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen., fiind incident.
Astfel, în baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 - art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, înalta Curte va adecva cauzal, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social în concret al faptei comise, contribuția sa la săvârșirea acesteia, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.
Totodată, înalta Curte consideră că prin reținerea distinctă a circumstanței atenuante prevăzută la art. 74 lit. c) C. pen. și a regimului sancționator corespunzător stipulat în art. 76 C. pen., având în vedere atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, concretizată în prezentarea sa atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești și comportarea sa sinceră, reflectată într-un cuantum al pedepsei sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, respectiv de un an și 6 luni închisoare, cu menținerea modalității neprivative de libertate a suspendării executării acesteia prin supraveghere, se va putea asigura realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, în schimbarea atitudinii sale față de comiterea de infracțiuni.
Față de aceste considerente, înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 2/ A din 13 ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați, privind pe inculpatul N.C.
Se va casa decizia atacată și sentința penală nr. 323 din 27 octombrie 2003 a Tribunalului Vrancea, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei și la pedeapsa aplicată.
în baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 - art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., text în baza căruia îl va condamna pe inculpatul N.C. la un an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen.
Se va menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate, fiind date cu respectarea legii.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4939/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4277/2005. Penal → |
|---|
