ICCJ. Decizia nr. 4359/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4359/2005
Dosar nr. 2875/2005
Şedinţa publică din 14 iulie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 759 din 17 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 3083/P/2004, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. F.Şt.V. la pedepsele de:
- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru fiecare din cele şase infracţiuni de tâlhărie, prevăzute şi pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., săvârşite împotriva părţilor vătămate G.C.M., M.R.G., S.A., M.E.C., E.C.A. şi S.OG;
- un an închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., săvârşită împotriva părţii vătămate C.E.C.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu 7 iulie 2004 la zi, fiind menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.
2. S.B.T. la pedepsele:
- 2 ani închisoare, pentru fiecare din cele cinci infracţiuni de complicitate la tâlhărie, prevăzute şi pedepsite de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., săvârşite împotriva părţilor vătămate M.E.C., G.C.M., M.R.G., E.C.A. şi S.OG;
- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., săvârşite împotriva părţii vătămate S.A.;
- un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., împotriva părţii vătămate M.S.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 7 iulie 2004 la zi şi menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul F.Şt.V. a sumei de 3.140.000 lei şi a unui telefon mobil marca Ericson T.28 şi de la inculpatul S.B.T. a sumei de 3.140.000 lei.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 şi art. 999 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata sumei de 2.500.000 lei către partea civilă M.R.G., reprezentând despăgubiri civile, iar către partea civilă S.OG, la plata sumei de 895.300 lei.
A fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă M.S.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 803/P/2004, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul F.Şt.V., pentru săvârşirea a şase infracţiuni de tâlhărie, prevăzute şi pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen. şi o infracţiune de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi inculpatul S.B.T., pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de complicitate la tâlhărie, prevăzute de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., o infracţiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen. şi o infracţiune de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Astfel, cei doi inculpaţi, în ziua de 2 iunie 2004 şi 26 iunie 2003, au deposedat, prin violenţă, în loc public, partea vătămată G.C. de un telefon mobil marca pe care l-au înstrăinat primind în schimb suma de 700.000 lei şi un alt telefon, prejudiciul evaluat la suma de 2.500.000 lei, fiind recuperat prin restituirea bunului sustras şi partea vătămată M.R.G. de un telefon pe care l-au înstrăinat pentru suma de 800.000 lei, care a declarat că nu se constituie parte civilă.
Împreună, inculpaţii la datele de 1 iulie 2004, 3 iulie 2004 şi 6 iulie 2004, în loc public, au deposedat prin violenţă pe partea vătămată S.A., de un lănţişor din aur, prejudiciul creat fiind recuperat prin restituirea bunului; partea vătămată E.C.A. de un telefon mobil, S.G. de o brăţară din aur, care s-a constituit parte civilă cu suma de 899.300 lei, partea vătămată M.E.C. de un lănţişor din aur, care a declarat că nu se constituie parte civilă.
La data de 27 iunie 2004, cei doi inculpaţi au deposedat, într-un loc public, părţile vătămate, C.E.C. şi M.S. de două biciclete.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana infractorilor şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, conduita acestuia pe parcursul procesului penal şi cea avută anterior săvârşirii infracţiunii, vârsta inculpaţilor şi faptul că au depus diligenţe pentru recuperarea prejudiciului produs părţilor vătămate, precum şi concluziile raportului de evaluare întocmit de S.R.S.I.
Instanţa a reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., şi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 76 C. pen., pentru fiecare inculpat.
De asemenea, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a), infracţiunile fiind săvârşite în concurs real, a dispoziţiilor art. 71 C. pen. şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), precum şi a dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen.
Sub aspectul laturii civile s-a apreciat ca întemeiate susţinerile părţilor vătămate M.R.G., S.OG şi M.S. care s-au constituit părţi civile cu sumele de 2.500.000 lei, 899.300 lei şi 2.200.000 lei.
S-a apreciat ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de M.S., deoarece din probele administrate nu a rezultat că bicicleta restituită a avut defecte.
Pentru bunurile dobândite prin săvârşirea infracţiunilor, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, inculpatul F.Şt.V. şi inculpatul S.B.T.
Parchetul a criticat hotărârea cu privire la cuantumul sumei pentru care instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen., întrucât martorii V.A.I. şi M.P. nu s-au constituit părţi civile.
O altă critică vizează modul de soluţionare al acţiunii civile promovată de M.S. care a fost în mod greşit respinsă pentru că nu s-a făcut dovada prejudiciului suferit din moment ce din declaraţiile celor doi inculpaţi rezultă că sunt de acord cu despăgubirea părţilor civile şi o ultimă critică se referă la modul de individualizare a pedepselor, precizându-se că pedeapsa rezultantă este extrem de blândă prin reţinerea nejustificată a circumstanţelor atenuante.
Cei doi inculpaţi au criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul individualizării pedepselor pe care le consideră exagerate în raport cu circumstanţele reale şi cu cele personale.
Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi de inculpaţi şi a casat hotărârea atacată numai cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen., dispunând confiscarea specială de la fiecare inculpat a sumei de 1.750.000 lei.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
S-a motivat de către instanţă în sensul că măsura confiscării speciale se impune a fi aplicată doar pentru sumele de bani primite de inculpaţi în urma vânzării bunurilor sustrase, respectiv 3.500.000 lei şi a unui telefon marca, iar în ceea ce priveşte modul de soluţionare a acţiunii civile formulată de partea civilă M.S. s-a apreciat că instanţa de fond în mod corect a reţinut că este neîntemeiată, susţinerile părţii civile nefiind confirmate de probe.
Raportat la pedepsele aplicate s-a constatat că au fost corect individualizate, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind în totalitate respectate de instanţe, reţinerea în favoarea inculpaţilor a circumstanţelor atenuante fiind justificată.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul F.Şt.V.
În motivele de recurs, parchetul critică hotărârile pronunţate pentru greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor ca urmare a reţinerii în favoarea acestora a circumstanţelor atenuante şi solicită majorarea cuantumului pedepselor, cât şi pentru omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa din nou cu privire la confiscarea unui telefon mobil.
Inculpatul F.Şt.V. critică hotărârea atacată sub aspectul individualizării pedepsei şi solicită reducerea acesteia.
Recursul declarat de parchet este întemeiat.
În raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Înalta Curte apreciază că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au aplicat şi, respectiv, menţinut pedepse greşit individualizate.
Astfel, deşi se constată că recunoaşterea în favoarea inculpaţilor a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., se impunea, coborârea pedepselor sub limita minimă prevăzută de textul incriminator până aproape de limita permisă de dispoziţiile art. 76 C. pen., este nejustificată.
Astfel, pluralitatea de infracţiuni săvârşită de fiecare dintre cei doi inculpaţi într-un interval de timp relativ scurt, pericolul social generic ridicat al infracţiunilor comise reflectat de limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, dar şi pericolul social concret ridicat rezultat din împrejurările în care s-au consumat faptele, respectiv în loc public, de două persoane împreună şi în dauna mai multor părţi vătămate, având vârste sub 18 ani, sunt elemente care trebuiau avute în vedere de instanţe şi justificau orientarea spre cuantumuri mai mari ale pedepselor.
Aşa fiind, pedepsele aplicate celor doi inculpaţi apar ca fiind greşit individualizate, astfel că, Înalta Curte urmează a admite sub acest aspect recursul declarat de parchet, a casa hotărârile pronunţate şi a majora pedepsele pentru fiecare dintre inculpaţi, menţinând însă aplicarea prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen.
În ce priveşte cea de-a doua critică invocată de parchet, Înalta Curte o apreciază ca nefondată.
Atâta timp cât instanţa de apel a casat hotărârea primei instanţe numai cu privire la sumele de bani ce trebuiau confiscate de la fiecare dintre inculpaţi în temeiul art. 118 lit. d) C. pen. şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei primei instanţe care a dispus în sensul confiscării unui telefon mobil de la inculpatul F.Şt.V., o nouă dispoziţie în acest sens a instanţei de apel ar fi fost inutilă.
Ca urmare, confiscarea specială dispusă de instanţa de fond cu privire la telefonul mobil a fost menţinută de instanţa de control judiciar aşa încât, critica invocată de parchet sub acest aspect nu poate fi primită.
Cât priveşte critica formulată de recurentul inculpat F.Şt.V. prin apărătorul său, referitoare la individualizarea pedepsei aplicate, Înalta Curte pentru aceleaşi considerente pentru care consideră întemeiat recursul parchetului, apreciază ca nefondate susţinerile recurentului inculpatului.
Aspectele referitoare la datele ce-l caracterizează pe inculpat au fost avute în vedere de instanţe atunci când au reţinut în favoarea acestuia circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. şi le-au acordat eficienţă coborând sub minim pedeapsa pe care i-au aplicat-o.
Pentru motivele arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de parchet, va casa hotărârile pronunţate numai sub aspectul individualizării pedepselor al căror cuantum îl va majora şi va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F.Şt.V.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi respectiv, alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 18 din 11 aprilie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de minori şi familie, privind pe inculpaţii F.Şt.V. şi S.B.T.
Casează hotărârea atacată, precum şi sentinţa penală nr. 759 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Dolj, numai cu privire la pedepsele principale aplicate inculpaţilor.
Înlătură dispoziţiile art. 33 şi art. 34 C. pen. şi repune pedepsele principale în individualitatea lor, pe care le majorează după cum urmează:
Pentru inculpatul F.Şt.V.:
- de la câte 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru fiecare dintre cele 6 infracţiuni săvârşite, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., la câte 4 ani închisoare.
- de la un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) şi e) şi art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare.
Pentru inculpatul S.B.T.:
- de la câte 2 ani închisoare, pentru fiecare din cele 5 infracţiuni săvârşite, prevăzute de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., la câte 3 ani închisoare.
- de la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare.
- de la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 7 iulie 2004 la 14 iulie 2005.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.Şt.V. împotriva deciziei penale sus-menţionate.
Obligă pe recurentul inculpat F.Şt.V. să plătească statului suma de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului S.B.T., în sumă de 40 lei (400.000 lei), se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4357/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal.... | ICCJ. Decizia nr. 4361/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
