ICCJ. Decizia nr. 4361/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4361/2005
Dosar nr. 3463/2005
Şedinţa publică din 14 iulie 2005
Asupra recursului penal de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 419/ F din 30 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul I.N.D. la două pedepse de câte 7 ani închisoare.
Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare făcându-se aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond analizând probele administrate în cauză a constatat dovedită situaţia de fapt expusă în rechizitoriu şi vinovăţia inculpatului în sustragerea telefoanelor mobile din posesia părţilor vătămate prin ameninţare şi violenţă.
Împotriva acestei sentinţei a declarat apel inculpatul I.N.D. care a solicitat în principal achitarea sa, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, pentru că din probe nu rezultă că a sustras telefoanele mobile folosind violenţa iar în subsidiar a solicitat redozarea pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 342 din 2 mai 2005 pronunţată în dosarul nr. 1390/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respins apelul declarat de inculpat ca fiind nefondat considerându-se că prima instanţă a făcut o analiză corectă a probelor stabilind cu corectitudine vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de tâlhărie şi că s-a făcut o aplicare judicioasă a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la individualizarea pedepselor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a susţinut că nu a folosit violenţe în momentul în care a sustras telefoanele mobile, astfel că încadrarea juridică făcută este greşită şi a solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Curtea, analizând Decizia atacată, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi, din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, consideră că aceasta este legală şi temeinică, recursul declarat fiind nefondat.
Situaţia de fapt, a fost stabilită de instanţa de fond şi apreciată corespunzător de instanţa de apel, în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubii vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie pentru care s-a pronunţat condamnarea. Din procesul verbal încheiat de organele de poliţie, declaraţia părţilor vătămate B.F. şi A.S., a martorului B.B., precum şi procesul-verbal de percheziţie corporală, rezultă că inculpatul la date diferite 23 octombrie 2004 şi respectiv 24 octombrie 2004 a sustras folosind violenţe şi ameninţări, din posesia părţilor vătămate două telefoane mobile.
În raport de situaţia de fapt reţinută, Curtea consideră că instanţele au făcut şi o încadrare juridică corectă.
Referitor la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea apreciază că instanţele au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Pedepsele stabilite corespund gradului de pericol social ridicat al infracţiunilor comise, a modului şi împrejurărilor concrete în care au fost săvârşite, precum şi persoana inculpatului care este recidivist fiind condamnat anterior pentru fapte de aceeaşi natură.
Având în vedere aceeaşi situaţie, Curtea urmează, ca în conformitate cu art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat ca fiind nefondat.
Se va computa din pedeapsa perioada executată la zi.
Potrivit art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N.D. împotriva deciziei penale nr. 342 din 9 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 octombrie 2004 la 14 iulie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4359/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4364/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
