ICCJ. Decizia nr. 4364/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4364/2005
Dosar nr. 2784/2005
Şedinţa publică din 14 iulie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 95 din 1 februarie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpaţii:
G.F.A., la 12 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 şi a art. 83 C. pen., a fost revocată graţierea condiţionată şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 444 din 15 februarie 2002 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin neapelare, pedeapsă ce va fi executată alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca în total, inculpatul să execute 12 ani şi 7 luni închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
V.J., la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 465 din 13 mai 2003 a Tribunalului municipiului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 689 din 13 noiembrie 2003 a Curţii de apel Bucureşti, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului G.F.A. şi s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive, de la 24 septembrie 2003 la zi, pentru inculpatul G.F.A. şi de la 26 martie 2004 la zi, pentru inculpatul V.J.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumelor obţinute prin săvârşirea infracţiunii, respectiv 900.000 lei de la inculpatul G.F. şi 300.000 lei de la inculpatul V.J.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
La data de 23 septembrie 2003, în urma înregistrării denunţului numitului C.C., consumator de heroină, s-a organizat un flagrant, cu bancnote marcate, în cadrul căruia denunţătorul s-a întâlnit cu inculpatul V.J. la numitul H.I., care vindea heroină. Acesta din urmă a primit, pentru cantitatea de 0,074 gr. heroină, suma de 600.000 lei de la denunţător.
În aceeaşi zi, după inscripţionarea sumei de 900.000 lei ce a fost înmânată numiţilor C.C. şi H.I., aceştia s-au deplasat la apartamentul inculpatului G.F., de la care au cumpărat 6 doze tip „bilă" cu heroină, contra sumei de bani inscripţionată.
La locuinţa inculpatului a mai fost găsită încă o doză de heroină.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 206/ A din 21 martie 2005, admiţând apelurile declarate de cei doi inculpaţi, a desfiinţat, în parte sentinţa, şi, rejudecând, a înlăturat dispoziţia privind confiscarea sumei de 900.000 lei de la inculpatul G.F. şi a sumei de 300.000 lei de la inculpatul V.J.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus, durata arestării preventive, de la 24 septembrie 2003 la zi, pentru inculpatul G.F.A. şi de la 26 martie 2004, la zi pentru inculpatul V.J.
Prin recursurile declarate, inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor aplicate, avându-se în vedere circumstanţele atenuante personale ale acestora.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, instanţele au reţinut corect faptele şi vinovăţia inculpaţilor, au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au aplicat pedepse just individualizate.
Critica recurenţilor privitoare la individualizarea pedepselor aplicate nu este fondată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpaţii au conceput şi realizat traficul de droguri, precum şi de datele ce caracterizează persoana acestora, rezultă că instanţele au dat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), făcând o justă individualizare a pedepselor aplicate, astfel că nu se impune reducerea acestora.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaţilor să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.F.A. şi V.J. împotriva deciziei penale nr. 206 din 21 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.F.A., timpul arestării preventive de la 4 septembrie 2003 la 14 iulie 2005.
Obligă pe recurenţi să plătească statului suma de câte 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de câte 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4361/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4365/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
