ICCJ. Decizia nr. 4365/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4365/2005
Dosar nr. 3464/2005
Şedinţa publică din 14 iulie 2005
Asupra recursului penal de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 371 din 14 martie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, au fost condamnaţi, inculpaţii V.R.I. şi U.M.M., la pedeapsa de câte 5 ani închisoare.
Pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, au fost condamnaţi aceeaşi inculpaţi la pedepse de câte un an închisoare fiecare.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpaţii să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare fiecare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi cu aplicarea art. 16, precum şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul L.F.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata F.A.E., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea, pedeapsa de executat fiind de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii, cu excepţia contraprobelor, a drogurilor depuse la I.G.P.R., într-o cantitate de 0,20 grame heroină şi respectiv 4,43 grame heroină, constatând că diferenţa faţă de cantitatea ridicată a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a fost confiscată de la inculpata F.A.E. suma de 3.500.000 lei, dobândită în urma vânzării cantităţii de 2,5 grame heroină către inculpaţii V.R.I. şi U.M.M.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, analizând întregul material probator administrat în cauză, a reţinut că inculpaţii V.R.I. şi U.M.M., la data de 4 decembrie 2002, au cumpărat de la inculpata F.A.E. suma de 2,5 grame heroină, atât pentru consum propriu, cât şi în vederea revânzării.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul L.F.C., instanţa de fond a reţinut că, la data de 4 decembrie 2002, a cumpărat în mod repetat heroină, în scopul revânzării.
Pentru inculpaţii U.M.M., V.R.I. şi L.F.C. care în cursul urmăririi penale au colaborat, denunţat şi facilitat identificarea şi prinderea unor persoane s-a făcut aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul U.M.M. care a solicitat redozarea pedepselor ce i-au fost aplicate care sunt prea aspre în raport de persoana sa.
Prin Decizia penală nr. 346 din 9 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în dosarul nr. 1583/2005 a fost respins apelul declarat de inculpatul U.M.M. ca fiind nefondat, considerându-se că prima instanţă a pronunţat o pedeapsă respectând criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul U.M.M. care a reiterat motivele invocate în apel respectiv reindividualizarea pedepselor aplicate pe care le consideră prea aspre fără să menţioneze vreo circumstanţă personală.
Curtea, analizând Decizia atacată, atât prin prisma criticii formulate de inculpat, cât şi, din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, consideră că aceasta este legală şi temeinică, recursul declarat fiind nefondat.
Astfel, faptele şi împrejurările săvârşirii acestora, vinovăţia inculpatului precum şi, încadrarea juridică reţinută îşi găsesc corespondentul în probele complet analizate şi just apreciate de către cele două instanţe.
Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului curtea consideră că instanţele au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al infracţiunilor comise, împrejurările în care au fost săvârşite precum şi persoana inculpatului pedeapsa de executat corespunzând prevederilor art. 52 C. pen., referitor la pedeapsă şi scopul ei.
Având în vedere această situaţie, curtea urmează ca, în conformitate cu art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de inculpatul U.M.M. ca fiind nefondat.
Se va computa din pedeapsă perioada arestării preventive.
Potrivit art. 192 C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.M.M. împotriva deciziei penale nr. 346 din 9 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 decembrie 2002 la 14 iulie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4364/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4369/2005. Penal. Art. 205 Cod Penal. Recurs → |
|---|
