ICCJ. Decizia nr. 4682/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4682/2005
Dosar nr. 4510/2005
Şedinţa publică din 17 august 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 605 din 10 mai 2005, a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului M.T. din art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. şi art. 180 alin. (2) C. pen.
În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpat la 3 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 16 noiembrie 2004 la zi.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., pentru lipsa plângerii prealabile.
A luat act că părţile vătămate R.T. şi SC R.P.I. SRL nu s-au constituit părţi civile.
A lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar – Arseni.
A obligat pe inculpat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 16 noiembrie 2004, organele de poliţie de la secţia 15 au fost sesizate de către numita R.M. cu privire la faptul că soţul său, R.T., a fost lovit de către un individ necunoscut.
Cercetările efectuate au relevat că, la data de 16 noiembrie 2004, în jurul orelor 12,30-13,00, partea vătămată R.T., angajat al SC R.P.I. SRL, s-a deplasat împreună cu soţia în zona serelor V.B. (ca urmare a contactării sale telefonice de către numitul T.G.), unde, la aproximativ 200 m de intrarea principală, a găsit o serie de elemente de construcţie a serelor, din fier zincat, făcute stivă, iar lângă acestea se afla un cărucior de mână.
La faţa locului, se afla şi martorul V.M.S., angajat al SC V.G.SRL, în funcţia de agent vânzări, care l-a surprins pe inculpatul M.T. în timp ce sustrăgea bunurile respective.
La scurt timp, martorul V.M.S. a plecat, la faţa locului rămânând partea vătămată R.T., care a încercat să pună la loc materialele sustrase, însă inculpatul M.T. a luat o rangă din metal, lungă de circa 20 cm, cu care a lovit victima peste antebraţul stâng iar apoi în cap.
În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune viaţa în primejdie.
De faţă la această scenă, se afla şi martora R.M., soţia părţii vătămate R.T. care a strigat după ajutor, iar câţiva cetăţeni l-au imobilizat pe inculpatul M.T. până la sosirea organelor de poliţie.
Tribunalul a constatat contrar celor reţinute în rechizitoriu că, lovirea părţii vătămate de către inculpat nu s-a realizat pentru ca acesta din urmă să-şi asigure scăparea sau păstrarea bunurilor sustrase, ci a fost determinată exclusiv de intenţia victimei de a-i lua inculpatului căruţul cu care acesta de deplasa la locul furtului, aspect de altfel recunoscut chiar de partea vătămată. În aceste condiţii, tribunalul a constat că încadrarea juridică dată faptelor inculpatului prin rechizitoriu este greşită, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., iar fapta inculpatului care, independent de fapta de furt, a lovit-o pe partea vătămată cu o bară metalică, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 5-6 zile, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., pentru care însă nu există plângere prealabilă.
Sentinţa a fost apelată de inculpatul M.T. care a solicitat redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată, ţinându-se seama de circumstanţele sale personale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 447 din 13 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.T. împotriva sentinţei penale nr. 605 din 10 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la16 noiembrie 2004 la zi.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs şi prin care a reluat motivul invocat în apel, respectiv a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Examinându-se probatoriul cauzei, hotărârea atacată în raport de critica adusă, precum şi din oficiu, Curtea reţine că nu se impune modificarea sancţiunii penale, prin reducerea acesteia.
Pe de altă parte, se constată că pedeapsa de 3 ani şi 6 luni aplicată de instanţe, depăşeşte cu doar 6 luni limita minimă a sancţiunii penale prevăzută de textul ce încriminează, furtul calificat comis, iar pe de altă parte, în minoritate, a mai comis fapte antisociale de aceeaşi natură şi pentru care a fost cercetat penal.
Aşa fiind, văzând că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată şi respectate fiind cerinţele art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sancţiunea penală va fi de natură a asigura atât reinserţia socială a recurentului precum şi prevenţia generală.
Ca atare, hotărârea atacată va fi menţinută iar recursul inculpatului respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva deciziei penale nr. 447 din 13 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 noiembrie 2004 la 17 august 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4580/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4806/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... → |
|---|
