ICCJ. Decizia nr. 4534/2005. Penal. Art. 329 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4534/2005
Dosar nr. 3199/2005
Şedinţa publică din 27 iulie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 344/ F din 17 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.C., la 5 ani închisoare şi 2 ani, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată în arest preventiv, de la 3 mai 2004 la zi şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat telefonul mobil, marca Nokia, cu carcasa gri, uzat, acumulatorul pentru telefonul mai sus-menţionat Atlas USO93497GR şi cartela, folosită, aflate la C.C.D. a Secţiei 16 Poliţie.
S-a luat act că, în cauză, nu este constituire de parte civilă.
A fost obligat inculpatul la 4.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt, că în data de 3 mai 2004, inculpatul F.C. a fost surprins de poliţie în timp ce o vindea pe minora T.G., în vederea practicării prostituţiei, pentru suma de 400 dolari S.U.A., conform procesului-verbal anexat la dosarul de urmărire penală.
Sentinţa a fost apelată de inculpatul F.C. pentru cuantumul ridicat al pedepsei, raportat la circumstanţele reale şi personale în care s-a comis fapta.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 349/ A din 28 aprilie 2005, a admis apelul declarat de inculpatul F.C. împotriva sentinţei atacate, pe care a desfiinţat-o, în parte, şi rejudecând, în fond, a reţinut, în favoarea inculpatului, dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a redus pedeapsa aplicată de la 5 ani, la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii.
A dedus prevenţia inculpatului, la zi şi a menţinut starea de arest a acestuia.
A dispus ca onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, să se suporte din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a decis că critica formulată de inculpat este întemeiată.
Probatoriul administrat în cauză este concludent în stabilirea atât a existenţei faptei cât şi a vinovăţiei inculpatului, aspect de altfel, necontestat de acesta, atât rechizitoriul, cât şi sentinţa, în urma analizei probelor, conchizând, fără putinţă de tăgadă, că inculpatul F.C., în data de 3 mai 2001 a îndemnat-o pe partea vătămată minoră T.G., să practice prostituţia, în vederea obţinerii de foloase materiale de la martorul B.L.
Pentru fapta comisă, însă, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă al cărui cuantum este apreciat de curte ca fiind prea ridicat, având în vedere că, deşi prima instanţă a constatat în mod corect că „partea vătămată a fost de acord să fie vândută martorului în vederea practicării prostituţiei şi obţinerii de foloase, cei doi stabilind de comun acord şi cum să acţioneze" şi n-a valorificat suficient acest lucru, după cum n-a valorificat nici circumstanţele inculpatului, atitudinea sinceră a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, atitudinea avută pe întreg procesul penal.
Or, analiza derulării episodului infracţional şi a împrejurărilor în care acesta a avut loc, a identificat, în spiritul dispoziţiilor art. 74 C. pen., suficiente argumente pentru aplicarea circumstanţelor atenuante inculpatului, cu atât mai mult, cu cât se apreciază că scopul legii penale poate fi atins doar atunci când datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului sunt apreciate, ca atare, încât raportul dintre cuantumul sancţiunii ce trebuie aplicat în vederea reeducării şi scopul său educativ să fie cât mai echilibrat. În aceste condiţii, Curtea a apreciat că în acest caz, trebuie să dea o relevanţă deosebită funcţiei de reeducare a pedepsei, menită să-i creeze inculpatului o atitudine corectă, faţă de valorile sociale ocrotite de lege.
Prin urmare, Curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul inculpatului F.C., desfiinţând, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând, în fond, va reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare, la 3 ani închisoare, prin reţinerea de circumstanţe atenuante.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, deoarece, deşi a reţinut circumstanţe atenuante, în mod corect, nu le-a acordat eficienţa cuvenită, pedeapsa aplicată, fiind, încă, prea mare.
Recurentul a solicitat printr-un memoriu depus la dosarul cauzei, reducerea pedepsei la 13 luni închisoare, cât a executat.
Recursul nu este fondat.
Contrar susţinerilor recurentului, pedeapsa de 3 ani închisoare ce i s-a aplicat pentru fapta comisă este corect individualizată ţinând seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv, de circumstanţele atenuante ce i s-au recunoscut, încât nu se impune reducerea ei, numai în cuantumul stabilit, fiind de natură de a asigura realizarea scopului pedepsei.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpat, ca nefondat, şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, detenţia, la zi.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva deciziei penale nr. 349/ A din 28 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 3 mai 2004 la 27 iulie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei noi (1.200.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4533/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4537/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
