ICCJ. Decizia nr. 4533/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4533/2005
Dosar nr. 3636/2005
Şedinţa publică din 27 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 142 din 7 martie 2005, Tribunalul Braşov a dispus condamnarea inculpatului G.I.O., la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (parte vătămată R.R.) şi, la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (parte vătămată I.C.). Pedepsele s-au contopit în cea mai grea dintre ele, cea de 6 ani închisoare şi s-a dispus aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Prin aceeaşi sentinţă s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive din 3 noiembrie 2004 la zi şi s-a menţinut în continuare starea sa de arest.
S-a constatat că părţile vătămate R.R. şi I.C., precum şi martora N.E. nu au formulat pretenţii civile în cauză.
S-a dispus confiscarea de la inculpat, în folosul statului a sumei de 700.000 lei şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În data de 28 octombrie 2004, în jurul orelor 20,30, inculpatul deplasându-se cu autobuzul pe direcţia Braşov – Săcele a observat că partea vătămată R.R. era singură. La coborâre în staţia din zona Baciu a urmărit-o şi în timp ce se deplasa pe str. Canalului, profitând de slaba iluminare a zonei, inculpatul i-a smuls acesteia geanta din mână.
La câteva zile, inculpatul a vândut geanta martorei N.E. care a promis suma de 50.000 lei pe care însă nu i-a remis-o inculpatului.
Partea vătămată deţinea în geantă mai multe bunuri: carduri, o agendă, o trusă de machiaj şi suma de 700.000 lei. Toate bunurile au fost recuperate, mai puţin suma de bani.
La 3 noiembrie 2004, în jurul orelor 21,30, inculpatul deplasându-se cu autobuzul pe aceeaşi rută ca în precedent, a observat pe partea vătămată I.C. neînsoţită şi a hotărât să o urmărească şi să-i sustragă geanta. Acţionând în acelaşi mod ca şi, în data de 28 octombrie 2004, în aceeaşi zonă Baciu, s-a apropiat de partea vătămată, a prins-o cu mâna de gât şi i-a smuls geanta de pe umăr. De această dată partea vătămată a reacţionat strigând după ajutor, iar inculpatul a fugit de la locul faptei, refugiindu-se într-un canal din apropiere. A fost ajuns din urmă şi imobilizat de organele de poliţie, partea vătămată recuperându-şi integral prejudiciul.
Împotriva sentinţei a formulat apel inculpatul susţinând faptul că nu a exercitat violenţe asupra părţilor vătămate şi solicitând reducerea pedepsei aplicate ţinându-se seama de circumstanţele sale personale.
Prin Decizia penală nr. 171/ Ap din 25 mai 2005, Curtea de Apel Braşov a respins apelul declarat de inculpat şi a menţinut hotărârea instanţei de fond.
Prin aceeaşi decizie a dispus adăugarea perioadei arestării a inculpatului cuprinsă între 7 martie 2005 şi 25 mai 2005 şi a menţinut în continuare starea de arest a acestuia.
Fiind nemulţumit de soluţia pronunţată, în termen legal, inculpatul a declarat recurs solicitând admiterea acestuia şi pe fond redozarea pedepsei aplicate, raportat la circumstanţele sale personale.
Verificând hotărârile atacate în raport de criticile invocate, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Atât prima instanţă, cât şi cea de control judiciar au făcut o corectă apreciere a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate recurentului inculpat, acordând deopotrivă, semnificaţia cuvenită atât pericolului social concret al faptelor reţinute în sarcina sa, cât şi datelor ce caracterizează persoana inculpatului, ce a mai suferit o condamnare anterioară de 6 ani închisoare, pentru infracţiuni de furt calificat şi distrugere, fiind deci recidivist postexecutoriu.
De asemenea, potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Ori în speţă, pedeapsa aplicată inculpatului de 6 ani închisoare este aptă să atingă scopul preventiv educativ, instanţele anterioare apreciind în mod just că raportat şi la perseverenţa infracţională a inculpatului nu se impun o nouă individualizare a pedepsei, cu atât mai mult cu cât a săvârşit faptele la adăpostul nopţii şi prin exercitarea de violenţe asupra unor persoane de sex feminin ce nu au putut riposta fizic.
Pe cale de consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a constata că recursul inculpatului este nefondat astfel că îl va respinge ca atare.
De asemenea, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I.O. împotriva deciziei penale nr. 171/ Ap din 25 mai 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 3 noiembrie 2004 la 27 iulie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei noi (1.600.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei noi (400.000 lei vechi), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4530/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 4534/2005. Penal. Art. 329 Cod Penal. Recurs → |
|---|
