ICCJ. Decizia nr. 5046/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 39 din 11 martie 2005 a Tribunalului București, în baza art. 174 și art. 175 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A. la 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 113 alin. (1) și (3) C. pen., l-a obligat pe inculpat la tratament medical, până la însănătoșire.
A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 21 iunie 2004, la zi.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii.
L-a obligat pe inculpat către partea civilă M.A., în favoarea părții civile minora M.R., la 700.000 lei lunar, cu titlu de prestație periodică, începând cu data de 4 iunie 2004 și până la împlinirea vârstei de 18 ani, de către minoră.
A obligat pe inculpat la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr. 6536 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei sectorului 1, s-a dispus evacuarea inculpatului și a membrilor familiei sale, din imobilul situat în București, str. Navigației.
în luna noiembrie 2003, pentru că nu avea unde să locuiască, familia M. s-a mutat în comuna Dorobanțu, județul Călărași, în același imobil în care locuia victima M.A.M. și familia sa, respectiv, soția și fiica.
Familia victimei locuia în prima cameră și prin camera acestora se trecea pentru a se ajunge în camera următoare, în care a locuit familia inculpatului.
în același imobil, într-o dependință, care nu are legătură cu cele 2 camere, locuiește și martorul I.M., fratele lui M.A. și fiul lui M.D.
La scurt timp după mutare, între victima M.A.M. și inculpat, au apărut neînțelegeri datorate neajunsurilor financiare, care s-au agravat, pe fondul consumului de alcool.
în seara zilei de 3 iunie 2004, nemulțumit de faptul că nu i se dau alimente și medicamente, deși pensia este cheltuită de familia victimei, inculpatul s-a certat din nou cu M.A. care consumase băuturi alcoolice și l-a amenințat pe inculpat că-l va evacua împreună cu familia sa din imobil.
Dimineața, în jurul orei 6,00, M.A. împreună cu martorul I.M. au plecat la câmp, iar soțul său M.A. a rămas să doarmă, fiind încă sub influența băuturilor alcoolice.
La scurt timp, a plecat de la domiciliu și fiica victimei, minora M.R., care a mers în localitatea Mănăstirea, pentru cumpărături.
Inculpatul, gândindu-se la starea precară a sănătății sale și la faptul că ar putea fi evacuat din imobil, s-a hotărât să-l omoare pe M.A.
Astfel, profitând de faptul că victima dormea, inculpatul a luat un cuțit, a intrat în cameră și i-a aplicat o lovitură în zona abdominală.
Victima s-a ridicat de pe pat și a încercat să se apere, dar inculpatul i-a aplicat imediat alte lovituri cu cuțitul, atât în zona abdominală, cât și în zona inimii, până când victima a căzut la podea.
în acel moment s-a trezit fiica inculpatului, M.A., care a intrat în camera victimei și văzând ce s-a întâmplat, a luat din mâna tatălui său cuțitul și l-a ascuns.
Realizând gravitatea faptei, inculpatul a hotărât să se sinucidă, și în acest sens, a luat un alt cuțit și tot în camera victimei și-a aplicat 3 lovituri în zona abdominală, care, însă, nu i-au fost fatale.
După aceasta, inculpatul a mers în camera sa și, folosind o lamă, s-a tăiat în zona gâtului, după care s-a așezat pe pat.
în jurul orei 10,00, a ajuns minora M.R. și găsindu-l pe tatăl său, în cameră, pe podea, decedat, a mers imediat la câmp, pentru a o anunța pe mama sa.
Aceasta, împreună cu minorul, a venit acasă, unde inculpatul a recunoscut că l-a omorât pe M.A.
Au fost anunțate organele de poliție, iar inculpatul a fost transportat la spital, unde, i-a fost salvată viața.
Apelul declarat de inculpatul M.A. împotriva acestei sentințe nr. 39 din 11 martie 2005 a Tribunalului Călărași, a fost respins, ca nefondat.
împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul M.A., criticând-o pentru greșita individualizare a pedepsei, neținând seama de faptul că este handicapat, fiind surdo-mut și are discernământul scăzut, în raport cu alte persoane.
în sfârșit, s-a mai invocat faptul că a avut o conduită sinceră în timpul procesului penal.
Recursul este nefondat.
Din ansamblul actelor și probelor dosarului, raportate la criteriile de judecată și de individualizare a pedepselor, rezultă că prima instanță a făcut o judicioasă evaluare a faptei comise de inculpat, dându-i relevanța juridică corespunzătoare și stabilind o corectă pedeapsă, corespunzătoare gradului de pericol social al faptei și făptuitorului, dar și împrejurărilor în care a fost comisă infracțiunea.
Pedeapsa de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., reprezintă, în ce privește pedeapsa principală, pedeapsa minimă prevăzută de lege pentru fapta comisă, sancționată de lege cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Aplicarea de către prima instanță a pedepsei minime de 15 ani închisoare se datorează tocmai faptului că inculpatul este surdo-mut, suferă de tulburări de comportament și a avut discernământul redus, în momentul comiterii faptei. Așa se explică că, instanța de fond a și obligat pe inculpat, prin hotărâre, în baza art. 113 alin. (1) și (3) C. pen., la tratament medical, până la însănătoșire.
în cadrul operației juridice de individualizare a pedepsei, instanța de fond nu putea, însă, să nu țină seama că discernământul redus al inculpatului s-a datorat în bună măsură și datorită consumului voluntar de alcool, de stăruința inculpatului în luarea vieții victimei, prin lovirea repetată cu cuțitul a acesteia, până la intervenirea decesului și de faptul că atitudinea inculpatului nici n-ar fi avut cum să nu fie sinceră, în condițiile concrete în care a fost comisă și descoperită fapta.
Or, în raport de aceste împrejurări ca și de consecințele infracțiunii în raport de familia victimei, în mod corect instanța n-a constatat circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, de natură să ducă la coborârea pedepsei sub minimul pedepsei prevăzut de lege.
în aceste condiții, hotărârile pronunțate de instanțe sunt temeinice și legale, de natură a asigura realizarea scopului pedepsei, prevăzut în art. 52 C. pen., încât recursul inculpatului M.A. va trebui să fie privit, ca nefondat, și respins, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținându-se, astfel, hotărârea atacată.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, la zi.
Au fost văzute și reglementările care au privit plata cheltuielilor judiciare către stat, a apărătorului desemnat din oficiu și a interpretului limbajului mimico-gestic.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5048/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5047/2005. Penal → |
|---|
