ICCJ. Decizia nr. 5047/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 59 din 21 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Călărași, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, din art. 174 C. pen., în art. 183 C. pen.
în baza art. 174 C. pen., a fost condamnat inculpatul N.G., la o pedeapsă de 18 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.
A menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa pronunțată perioada reținerii și arestării preventive de la 21 noiembrie 2004 la zi.
A admis cererea formulată de partea civilă E.I. și a obligat inculpatul la plata sumei de 70.000.000 lei cu titlu de daune materiale.
A admis în parte cererea de daune morale a părții civile E.I. și a obligat inculpatul la plata sumei de 200.000.000 lei daune morale.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat în folosul statului a unui cuțit-briceag sau contravaloarea acestuia de 100.000 lei.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
în seara zilei de 20 noiembrie 2004, inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a înjunghiat în zona inimii, pe victima E.V., cu un cuțit tip briceag, provocând decesul acesteia.
împotriva sentinței menționate, inculpatul a declarat apel și a solicitat redozarea pedepsei, având în vedere faptul că este tânăr, 24 ani, este căsătorit și are doi copii minori în întreținere.
Prin decizia penală nr. 464 din 16 iunie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului N.G.
în considerentele deciziei, instanța de apel a apreciat că soluția tribunalului este temeinică și legală, situația de fapt fiind stabilită corect, în concordanță cu probele administrate în cauză și cu gradul de pericol social ridicat al faptei comise, iar individualizarea pedepsei s-a făcut ținându-se cont de criteriile prevăzute de dispozițiile legii penale.
Nemulțumit de hotărârea instanței de apel, inculpatul a atacat-o cu recurs, solicitând, în temeiul art. 3859pct. 14 C. proc. pen., individualizarea pedepsei, în sensul coborârii cuantumului acesteia sub limita celei la care a fost condamnat.
Examinând hotărârile atacate, în raport cu criticile invocate, înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat din considerentele ce urmează.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 52 C. pen., prevăd că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea comiterii de noi infracțiuni.
Pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată inculpatului nu a fost corect individualizată sub aspectul aptitudinii acesteia de a atinge scopul preventiv și educativ.
Pentru aceleași considerente, înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că și pedeapsa complementară aplicată inculpatului a fost stabilită la un cuantum prea mare, pierderea temporară a exercițiului drepturilor la care se referă pedeapsa aplicată în intervalul de timp stabilit ar putea să afecteze scopul reintegrării sociale a celui pedepsit.
înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpatul N.G., a casat decizia atacată și sentința penală nr. 59 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului Călărași și în rejudecare a modificat atât cuantumul pedepsei principale cât și al pedepsei complementare, pe care l-a redus de la 18 ani închisoare la 15 ani închisoare, respectiv a micșorat perioada de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., de la durata de 8 ani la durata de 5 ani.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5046/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5040/2005. Penal → |
|---|
