ICCJ. Decizia nr. 5048/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 14 din 14 ianuarie 2005, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpații:
1. B.I., la pedepsele de:
- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea în participațiune a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (parte vătămată H.L.) și
- 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea ca unic autor a unei alte infracțiuni de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (parte vătămată C.E.), constatându-se caracterul concurent al infractorilor deduse judecății de față cu acelea pentru care a fost condamnat anterior în mod definitiv în alte cauze penale și în consecință, în baza art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate pentru pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 631 din 13 mai 2004 a Judecătoriei Rădăuți, care a fost descontopită în cele două pedepse componente de câte 3 luni închisoare și în baza art. 36C. pen., s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 780 din 22 iunie 2004 a aceleiași instanțe în pedepsele componente de 8 luni închisoare și respectiv 6 luni închisoare, iar în final făcându-se aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 36 alin. (1) și (2) C. pen., au fost contopite toate pedepsele amintite, dispunându-se ca inculpatul să execute ca pedeapsă rezultantă, în regim de detenție, pedeapsa mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpaților minori, computându-se din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere și arest preventiv cu începere de la 20 iulie 2004 la zi.
2. H.C.V. la pedeapsa de:
- 7 ani închisoare, pentru săvârșirea în calitate de coautor a infracțiunii de tâlhărie sus-menționate, parte vătămată H.L., prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă au fost obligați în solidar inculpații H.C.V. și B.I., alături de partea responsabilă civilmente B.Șt. și B.L., la despăgubiri civile în sumă de 3.100.000 lei ROL (daune materiale) către partea civilă H.L. și respectiv 5.000.000 lei ROL (daune morale) către partea civilă C.E.
Au fost obligați inculpatul minor B.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente și inculpatul major H.C.V., la câte 2.500.000 lei ROL fiecare, din care 400.000 lei ROL a reprezentat onorariu pentru apărător din oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiției, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în seara zilei de 23 iunie 2004, în jurul orelor 22,30, inculpații H.C.V. și B.I., doi tineri rromi, prin escaladare și efracție, au pătruns în imobilul din municipiul Rădăuți, în care locuia singur partea vătămată H.L., în vârstă de 74 ani, pe care inculpatul minor o cunoștea. Partea vătămată a fost lovită de ambii inculpați cu pumnii și picioarele căzând la podea, suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, după care inculpații i-au sustras pensia încasată în luna respectivă în sumă de 3.200.000 lei, pe care au cheltuit-o ulterior, prejudiciul cauzat fiind rămas nerecuperat.
în dimineața zilei de 20 iulie 2004, partea vătămată C.E. în vârstă de 72 ani a părăsit locuința cu intenția de a se plimba prin municipiul Rădăuți.
A fost urmărită de inculpatul minor B.I., care a fost observat și atenționat de către victimă, fără ca acesta să renunțe la comportamentul arătat.
în dreptul Mănăstirii B. partea vătămată a fost agresată și doborâtă la pământ, suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare 5-7 zile de îngrijiri medicale, după care inculpații i-au smuls poșeta în care avea bunuri în valoare de 250.000 lei, luând-o la fugă.
Fapta a fost observată de către agentul de poliție G.M. care l-a urmărit și imobilizat pe inculpat, bunul sustras fiind recuperat și restituit părții vătămate.
Infracțiunile deduse judecății au fost probate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, procesul verbal de cercetare-constatare a infracțiunilor, procese verbale de identificare, rapoarte de constatare tehnico-științifică, acte medico-legale, plângerea și declarațiile părții vătămate și cele ale martorilor C.W., M.N., H.E. și G.M.
La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social concret ridicat al infracțiunilor în raport cu împrejurările în care au fost comise și urmările acestora, precum și persoana inculpaților care sunt cercetați pentru săvârșirea altor fapte penale.
Din ancheta socială și cazierul judiciar rezultă că inculpatul minor provine dintr-o familie dezorganizată, fiind condamnat definitiv pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen, furt și violare de domiciliu, aflate în concurs real cu acelea deduse judecății de față.
Despăgubirile civile acordate de instanță părților civile H.L. și C.E. în conformitate cu dispozițiile art. 147 și art. 346 C. proc. pen., și respectiv art. 998 și următoarele C. civ., au reprezentat o justă și integrală acoperire a prejudiciilor patrimoniale/nepatrimoniale cauzate prin infracțiunile amintite.
împotriva sentinței s-au declarat apeluri de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, privind deducerea reținerii pentru ambii inculpați și majorarea pedepselor aplicate inculpatului minor, și inculpatului major H.C.V. care a solicitat reducerea pedepsei prin reaprecierea criteriilor de individualizare din art. 72 și următoarele C. pen.
Prin decizia penală nr. 10 din 11 mai 2005, Curtea de Apel Suceava, secția minori și de familie, a admis căile de atac în cauză și a desființat parțial sentința pe latură penală numai cu privire la omisiunea deducerii reținerii la data de 2 iulie 2004 (pentru ambii inculpați) și pedepsei aplicate inculpatului major H.C.V., în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., pe care a redus-o de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.
împotriva ambelor hotărâri s-a declarat recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, invocându-se cazurile de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., pentru majorarea pedepsei netemeinice aplicate inculpatului minor de către prima instanță, critică respinsă nejustificat în apel, și respectiv art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., căruia i s-a aplicat în apel o pedeapsă în alte limite decât acelea prevăzute de lege.
Criticile formulate sunt parțial justificate.
Pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, aplicată inculpatului minor pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie deduse judecății de față, în raport cu urmările acestora de tâlhărie, celelalte date ce caracterizează mediul social dezorganizat din care provine făptuitorul, acesta fiind lipsit de orice supraveghere și neșcolarizat, astfel cum se constată prin ancheta socială efectuată în cauză, este în concordanță cu prevederile art. 72 și urm. C. pen., fiind de natură să asigure finalitatea din art. 52 alin. (1) C. pen. Ca atare, majorarea pedepsei aplicate inculpatului minor de către prima instanță, menținută în apel, nu se justifică.
în ceea ce privește pe inculpatul major se constată că infracțiunea de tâlhărie calificată reținută în sarcina acestuia, prevăzută în art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., este pedepsită de la 7 ani la 20 ani închisoare. în condițiile în care este aplicabilă și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen. ("împreună cu un minor"), iar coborârea pedepsei sub minimul legal special amintit nu se justifică, pedeapsa de 5 ani închisoare din apel este aplicată în alte limite decât acelea prevăzute de lege.
Ca atare, pentru acest motiv se va admite recursul casându-se decizia atacată în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., iar în rejudecare pe fond în limitele amintite potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi menținută pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului major H.C.V. prin sentință.
în baza art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se vor deduce din pedepsele aplicate timpul arestării preventive de la 2 iulie 2004 la 9 septembrie 2005, pentru inculpatul H.C.V., și de la 20 iulie 2004 la 9 septembrie 2005 pentru inculpatul minor B.I.
Potrivi art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 40 lei RON fiecare, s-au achitat din fondul Ministerului Justiției și au rămas în sarcina statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5049/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5046/2005. Penal → |
|---|
