ICCJ. Decizia nr. 5515/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 28/P/2005 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, la 18 mai 2005, a fost admisă plângerea formulată de petenții L.F. și în consecință s-a desființat rezoluția procurorului din 28 februarie 2005, dată în dosarul nr. 8/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și s-a trimis cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale.
S-a mai dispus să se facă acte de cercetare, cu ocazia completării urmăririi penale, față de magistrații C.A. și R.D.M. de la Judecătoria Aleșd și P.D. de la Judecătoria Zalău.
Pentru a se pronunța, astfel Curtea de Apel Oradea a reținut că, prin plângerea înregistrată în instanță, la data de 13 aprilie 2005, petenții L.P. și L.F. au solicitat desființarea rezoluției procurorului din 28 februarie 2005, dată în dosarul nr. 8/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în sensul trimiterii în judecată a intimatului E.B.L., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), și cercetarea magistraților C.A., R.D.M. de la Judecătoria Aleșd și P.D. de la Judecătoria Zalău.
în susținerea plângerii petentul a arătat că, la dosar, există probe certe de vinovăție în ceea ce-l privește pe intimatul E.B.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)
Referitor la magistrați, judecătorii C.A. și R.D.M. au pronunțat o hotărâre nedreaptă în dosarul în care aceștia s-au judecat în contradictoriu cu numitul S.T.C.
Examinând actele de la dosar instanța a reținut că urmărirea penală efectuată în cauză a fost incompletă deoarece prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea petentul L.P. a arătat că este nemulțumit de soluția de neînceperea urmăririi penale față de E.B.L., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, menționând în aceeași plângere că numitul S.T.C., partea din proces în favoarea căreia a declarat mincinos E.B. are o soră magistrat la Judecătoria Zalău, care ar fi intervenit în cauză, precum și faptul că judecătorul care a judecat plângerea împotriva soluției procurorului ar fi consemnat în declarația petentului aspecte pe care el nu le-a învederat și că i-ar fi respins toate cererile formulate în apărare.
S-a mai reținut că, la data de 16 februarie 2005, petentul a fost audiat de procuror și deși acesta a solicitat să fie cercetați toți procurorii și judecătorii care s-au pronunțat în cauză nu au fost identificate persoanele respective și nu s-au făcut cercetări.
Ca urmare s-a apreciat că urmărirea penală nu este completă, astfel că se impunea, în opinia primei instanțe, completarea acesteia de către procuror.
împotriva sentinței penale pronunțată de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs intimatul E.B.L. fără însă a indica motive de casare.
înalta Curte, verificând din oficiu hotărârea atacată, respectiv, actele și lucrările de la dosar în raport de dispozițiile art. 278 C. proc. pen., constată, că sentința pronunțată de Curtea de Apel Oradea este nelegală și netemeinică urmând a fi casată pentru motivele ce urmează a fi arătate.
Astfel, potrivit art. 2781alin. (8) lit. b) C. proc. pen., instanța investită cu soluționarea plângerii, admite plângerea prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, după caz.
Astfel, rezultă că legiuitorul stabilind soluția care poate fi pronunțată în cazul prevăzut de art. 2781alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a înțeles să limiteze posibilitatea instanței atunci când desființează rezoluția procurorului, în sensul că trimiterea cauzei la procuror se poate face fie în vederea începerii urmăririi penale astfel cum este reprezentată de dispozițiile art. 228 C. proc. pen., fie pentru redeschiderea urmăririi penale, instituție reglementată de dispozițiile art. 273 C. proc. pen.
Este de observat că redeschiderea urmăririi penale la care se referă expres legiuitorul în textul menționat este unul dintre cazurile de reluare a urmăririi penale astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 279 C. proc. pen., respectiv cel prevăzut la lit. c).
Completarea urmăririi penale este reglementată de dispozițiile art. 333 C. proc. pen. și își are sediul materiei în Titlul II cap. II din Codul de procedură penală, Partea specială, respectiv "Judecata în primă instanță", în timp ce dispozițiile referitoare la începerea urmăririi penale și redeschiderea urmăririi penale se regăsesc în Titlul I al Codului de procedură penală, Partea specială.
Este evident așadar că începerea, redeschiderea și completarea urmăririi penale sunt instituții reglementare diferit de legiuitor care, în cazul prevăzut de art. 2781alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a înțeles să se refere strict fie la redeschiderea, fie la începerea urmăririi penale.
Simpla referire la dispozițiile art. 333 alin. (2) C. proc. pen., care se aplică corespunzător și în acest caz, nu implică incidența alin. (1) al art. 333 C. proc. pen., respectiv restituirea în cursul judecății a cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale.
Așa fiind, hotărârea primei instanțe sesizată conform art. 2781C. proc. pen., care a desființat rezoluția procurorului și a trimis cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale apare ca fiind nelegală și urmează a fi casată.
Pe de altă parte verificând rezoluția atacată în raport de criticile invocate în plângerea petiționarului, înalta Curte constată, că prima instanță nu a cenzurat rezoluția respectivă și nu s-a pronunțat asupra temeiniciei sau netemeiniciei acesteia în ceea ce-l privește pe intimatul E.B.L.
în plus din dispozitivul rezoluției nu rezultă care sunt persoanele față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 8/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, iar în considerentele rezoluției se fac referiri la o altă plângere a petiționarului soluționată definitiv, ceea ce denotă o stare de confuzie în care s-a aflat organul de urmărire penală, toate acestea reprezentând aspecte care nu au fost analizate de instanța care avea obligația de a se pronunța.
Așa fiind, hotărârea instanței este greșită pentru considerentele arătate, astfel că înalta Curte va admite recursul declarat de intimatul E.B.L., va extinde efectele acestui recurs și față de intimații C.A., R.D.M. și P.D., va casa hotărârea recurată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării instanța a verificat rezoluția atacată prin plângere în raport de criticile formulate de petiționari și s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor pe care are obligația a le cenzura din oficiu în limitele legale și la care înalta Curte s-a referit, a dispus în cauză una dintre soluțiile strict și limitativ prevăzută de art. 2781alin. (8) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5517/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5510/2005. Penal → |
|---|
