ICCJ. Decizia nr. 5512/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 62 din 27 aprilie 2005 a Tribunalului Călărași, secția penală, a fost condamnat inculpatul E.F., la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 - art. 209 lit. g) și alin. (3) lit. f) C. pen.
A fost admisă cererea de despăgubiri civile a părții civile S.N.T.F.M., sucursala Marfă - Constanța, inculpatul fiind obligat la 26.924.654 lei către această parte.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că în noaptea de 10 august 2004, orele 2,00, o patrulă a secției de jandarmi ordin publică Călărași - Dragalina au depistat în apropierea fostului A. Călărași un atelaj hipo în care se afla inculpatul E.F. pe care l-au legitimat și l-au întrebat ce transportă în căruță, acesta afirmând că transportă lucernă.
Procedându-se la verificarea căruței au fost descoperite sub lucernă 7 bucăți obloane KS; 8 bucăți saboți frână, 8 bucăți leviere verticale, 5 bucăți leviere atârnător, 4 bucăți buloane leviere verticale, 6 bucăți buloane atârnător, o cheie fixă 31-32,2 clești, patent și un clește de tăiat sârmă.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece din probele administrate nu au rezultat indicii că ar fi autorul infracțiunii de furt, iar cu privire la procesul-verbal de inventariere a bunurilor din atelajul hipo, învederează că acesta nu a fost întocmit la momentul surprinderii ci în a doua zi. A mai arătat că martorul G. a declarat că în mod frecvent lipsesc piese din vagoane, fără a putea indica căror vagoane aparțin piesele respective. Tot același martor a arătat că pentru demontarea pieselor descoperite ar fi necesare 8-10 ore, astfel că nu se poate dovedi că inculpatul este cel care a desprins piesele de pe vagoane.
Prin decizia penală nr. 488/ A din 24 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 1774/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul E.F. împotriva sentinței penale nr. 62 din 27 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr. 93/P/2005, fiind obligat inculpatul la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că din procesul-verbal de constatare a infracțiunii a rezultat faptul că în căruța inculpatului au fost găsite componente ale instalației de frânare a vagoanelor de marfă și atunci când inculpatul a fost întrebat de jandarmi despre conținutul căruței, acesta a fost nesincer, afirmând că nu transportă altceva decât lucernă, deși realitatea s-a dovedit a fi alta. Toate componentele și sculele găsite în căruță erau bine acoperite de lucernă tocmai pentru a nu fi descoperite.
De asemenea, din procesul-verbal din 11 august 2004 a rezultat că din atelajul hipo al inculpatului E.F. au fost descărcate în prezența martorilor asistenți G.V. și P.N.A. următoarele materiale 7 bucăți obloane KS, 8 bucăți axe triunghiulare, 12 bucăți port sabot, 12 bucăți pană sabot; 8 bucăți saboți frână, 8 bucăți leviere verticale, 5 bucăți leviere atârnător, 4 bucăți buloane leviere verticale, 6 bucăți buloane atârnător.
Prin urmare nu au putut fi reținute apărările inculpatului că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa și nu au putut fi aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Din declarațiile martorului G.V., inginer la punctul de lucru Călărași - Sud a rezultat că piesele găsite au fost recent demontate, întrucât prezintă urme proaspete de vaselină pe ele și că de la vagoanele în stația Călărași - Nord se fură permanent, iar "hoții și-au schimbat metodele și pentru a nu mai face zgomot folosesc în loc de ciocan și dorn, un clește de fier cu mânere mai lungi cu care scot fără zgomot agrafele și splinturile metalice." Tot acest martor a mai precizat că piesele care au fost descărcate din căruța inculpatului "nu pot fi sustrase de o singură persoană, întrucât durează foarte mult demontarea acestora, în jur de 8-10 ore."
împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul E.F., criticând hotărârile pronunțate în cauză, invocând dispozițiile art. 3859pct. 12 și 17 C. proc. pen. și solicitând admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate și pe fond achitarea sa.
în motivele de recurs depuse în scris la dosar, recurentul a arătat împrejurările faptice, în sensul că, în seara de 10 august 2004, s-a deplasat cu atelajul hipo proprietate personală către Călărașii Vechi pentru a găsi lucernă și ulterior către R.N., iar la întoarcere a găsit o grămadă de fier vechi, situată la o distanță de aproximativ 4 km de stația C.F.R., însușindu-si această cantitate de fier vechi pe care a încărcat-o în căruță, ulterior deplasându-se către municipiul Călărași.
în ceea ce privește aspectul probator al faptei a menționat că nu există la dosarul cauzei probe care să-l incrimineze, în sensul că el ar fi cel care a sustras de pe vagoane piesele respective, nu a recunoscut a asemenea sustragere, apreciind că este vorba de o însușire a bunului găsit. De asemenea, recurentul consideră că simplul fapt că bunurile au fost găsite asupra sa nu înseamnă că el le-a sustras, nu există nici un martor care să susțină sau vreo altă probă care să conducă la concluzia că el este autorul faptei de furt prin demontarea respectivelor piese din dispozitivele unde erau situate.
Totodată acuzarea a susținut că au fost identificate în atelajul hipo, chei fixe, însă a căror existență și apartenență le-a negat, deoarece la momentul opririi sale nu s-a întocmit un proces-verbal de inventariere a bunurilor identificate în atelajul hipo, ci acesta a fost dus la sediul postului de jandarmi până a doua zi, când a fost chemat pentru a face inventarierea bunurilor aflate în atelaj. Recurentul a mai precizat că a mers cu organele de poliție cu un autovehicul aparținând acestora pentru a indica locul unde au fost găsite, iar a doua zi când a fost chemat martorul asistent ce a fost audiat de instanță, a arătat că nu a văzut că în atelaj să fi existat asemenea scule, gen chei, clești, etc.
Martorul, specialist în instalații feroviare a menționat că în mod curent se efectuează paza asupra vagoanelor aflate în stația Călărași Nord de unde se susține că s-ar fi sustras bunurile și că în seara respectivă nu s-ar fi raportat nici un furt de către cei care au fost în tură, că lipsesc în mod curent piese de la vagoane, însă nu poate să stabilească căruia sau cărora dintre vagoane le lipsesc piesele arătate, că piesele prezentau urme de vaselină, nefiind edificator acest lucru pentru a se stabili momentul când au fost sustrase, întrucât există mai multe tipuri de vaselină de diverse consistențe. Tot același martor a mai arătat că demontarea pieselor care i-au fost prezentate nu putea fi făcută de către o singură persoană, deoarece i-ar fi luat foarte mult timp, respectiv aproximativ 8-10 ore, că nu i-au fost prezentate chei, clești sau alte scule despre care se menționează în rechizitoriu.
Așadar, din probele administrate nu a rezultat sub nici o formă că ar fi întrunită latura obiectivă a infracțiunii de furt, deoarece nu se cunoaște proveniența bunurilor, faptul că ar fi fost montate pe vagoane, presupunându-se că el le-ar fi desprins din locul respectiv, fiind găsite asupra sa nu dovedește că el le-ar fi demontat și însușit.
Recurentul a mai arătat că nu s-a făcut proba că și-ar fi însușit bunurile prin desprinderea de pe vagoane, că prin poziția și forma bunurilor, precum și locul în care se aflau ar fi putut să-și dea seama că sunt componente ale vagoanelor, deoarece a fost nevoie de un specialist pentru a se stabili ce fel de piese sunt și de unde provin, astfel că el nu ar fi putut pe întuneric să-și dea seama de unde provin, găsindu-le foarte departe de stația C.F.R.
La termenul de astăzi, apărătoarea inculpatului a depus acte și fotografii în circumstanțiere, precum și note scrise, în care a invocat art. 3859pct. 17, 171 _i 18, solicitând schimbarea încadrării juridice din art. 208 - art. 209 și alin. (3) C. pen., în art. 216 C. pen., însușirea bunului găsit, în subsidiar, față de art. 3859pct. 12 și 171 C. proc. pen., achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunită latura obiectivă a infracțiunii de furt, iar într-un al doilea subsidiar, în raport cu art. 3859pct. 14 C. proc. pen., acordarea de largi circumstanțe atenuante și aplicarea unei pedepse orientată sub minimul special până la 2 ani, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de art. 861 alin. (3) C. pen., motive pe care le-a susținut, dezvoltat și precizat oral, în sensul că a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea menționată prevăzută de art. 216 C. pen., într-un prim subsidiar achitarea inculpatului, precizând temeiul achitării ca fiind art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar într-un ultim subsidiar, redozarea pedepsei aplicate, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform dispozițiilor art. 861alin. (3) C. pen.
Concluziile procurorului asupra recursului inculpatului au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de inculpatul E.F. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 17, 171, 18, 12, 14 C. proc. pen., înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanța de apel în mod greșit și-a însușit argumentele primei instanțe cu privire la stabilirea situației de fapt, a vinovăției inculpatului E.F. în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, apreciind în mod eronat încadrarea juridică a faptei comise de acesta, pedeapsa aplicată, precum și întinderea prejudiciului produs.
înalta Curte consideră că în cauză nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se incorect că, în noaptea de 10 august 2004, inculpatul E.F. ar fi sustras de la vagoanele de marfă staționate în gara Călărași Nord mai multe componente, prejudiciind, astfel, partea vătămată Regionala C.F.R. Marfă Constanța, iar fapta săvârșită de inculpat ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. g) și alin. (3) lit. f) C. pen.
Așa cum rezultă din dosarul, în declarațiile sale, inculpatul E.F. a menționat constant că, deplasându-se cu căruța pentru a lua lucerna a văzut pe marginea drumului o cantitate de fier, iar la întoarcere, având lucerna în căruță, s-a oprit și a luat o cantitate de fier, din cel pe care l-a văzut inițial, respectiv piese, unele din ele fiind mai grele, altele mai ușoare, încărcând circa 400 kg, fără a cunoaște ce reprezintă și proveniența acestuia, ulterior fiind depistat de jandarmi.
în procesul-verbal de depistare întocmit la data de 11 august 2004, orele 2,00, la sediul secției de jandarmi, Ordin Publică Călărași s-a consemnat că la oprirea atelajului și identificarea persoanei care-l conducea, E.F. a declarat că transportă lucernă și procedând la verificarea atelajului s-a constat că sub lucernă se află subansamble ale unui vagon de marfă.
în procesul-verbal întocmit, la data de 12 august 2004, la sediul secției de jandarmi, Ordine Publică Călărași, unde E.M. a fost invitat să declare despre activitățile pe care le-a desfășurat în seara zilei de 10 august 2004, precum și cu privire la proveniența bunurilor găsite în atelajul hipo în data respectivă, în prezența martorului asistent P.N.A. și a avocatului D.A.I. a fost consemnată poziția sa, respectiv" _ S-a deplasat pe același drum înapoi către municipiul Călărași pe Șoseaua Sloboziei și a ajuns în dreptul intersecției cu Șoseaua Călărașii Vechi, în jurul orelor 23,20, unde a observat grămada de fier în același loc. S-a hotărât să încarce fierul în atelajul hipo cu scopul de a-l preda ulterior la un centru de colectarea fierului vechi. Totodată sus-numitul menționează că a încărcat fierul în atelaj bucată cu bucată, în forța brațelor, operațiune ce a durat aproximativ o oră și 15 minute _. după ce a încărcat fierul în căruță a aruncat deasupra brațul de lucernă pe care-l luase anterior de pe câmp și s-a deplasat către domiciliul său _. în apropiere de fostul I.A.S. Călărași a oprit în dreptul atelajului său un echipaj auto al jandarmeriei care l-a legitimat, s-au deplasat împreună la locul unde a găsit fierul vechi apoi la Secția de Jandarmi Călărași pentru verificări _ Ajuns la secție i s-a comunicat să mai rămână pentru a da o declarație, după care să ia caii să-i ducă acasă, iar atelajul să rămână până a doua zi la secție, fiind invitat apoi a doua zi la orele 12,00 pentru continuarea verificărilor_".
Procesul-verbal întocmit la 30 octombrie 2004, orele 10,00, de un lucrător al Serviciului de Poliție Transporturi Călărași s-a consemnat "_ constat că locul tangent cu Triajul C.F. Călărași Nord este lanul de lucernă, capul din N-V se află chiar în capul Y al Triajului, la 80 m, accesul putându-se efectua prin capul din S-V, prin Canalul magistral de irigații, prin care se află pat de dale din piatră și trepte pe ambele taluzuri și ies la mm. 20 + 500 al secțiunii C.F. nr. 802. (foto 2). Locul în care declară că au fost găsite piesele componente ale vagoanelor de marfă se află lângă pomii specia nuc din stânga fotografiei nr. 7 _" coroborat cu fotografiile judiciare efectuate pe traseul declarat de inculpat, schița întocmită, precum și cu fotografiile depuse de inculpat în recurs, ilustrând diverse aspecte din triaj, apropierea de câmp, au evidențiat locul de unde inculpatul a sustras cantitatea de fier menționată.
în declarațiile date martorul G.V. a menționat constat că nu poate preciza de la ce vagoane au fost sustrase piesele întrucât furturi de acest gen au loc de mai mult timp, că piese nu puteau fi sustrase de o singură persoană, întrucât durează foarte mult demontarea acestora, în jur de 8-10 ore, nu a văzut nici un clește sau vreo altă unealtă care să servească la demontarea pieselor, fiindu-i prezentate doar piesele găsite în căruță, iar în ziua respectivă nu s-a raportat nici un furt de către personalul de serviciu din noaptea respectivă și când a preluat tura a doua zi dimineața nu i s-a spus că s-ar fi constatat vreun furt peste noapte.
în declarațiile date martorul P.N.A. a arătat că fiind invitat la jandarmerie a văzut când au fost descărcate din atelajul hipo și depozitate în curte materiale feroase, respectiv piese, descărcarea fiind făcută de către inculpat, precum și o pereche de pantaloni și un braț de iarbă, pe lângă celelalte piese.
Astfel, coroborând probele administrate în cauză și pe care le-a menționat mai sus, înalta Curte reține, în fapt, că inculpatul E.F., în noaptea de 10 august 2004, în timp ce se întorcea cu căruța în care avea lucernă, spre municipiul Călărași, pe Șoseaua Sloboziei, în dreptul intersecției cu Șoseaua Călărașii Vechi, pe drum, la marginea triajului C.F.R. Călărași, în jurul orelor 23,20, a observat din nou grămada de fier văzută inițial, hotărându-se să și-o însușească, astfel că a încărcat fierul, piese bucată cu bucată în atelaj, circa 400 Kg timp de 1 h și 15 minute peste care a aruncat lucernă, fiind depistat pe drum de către un echipaj al jandarmeriei.
Ulterior s-a stabilit că fierul, respectiv piesele sustrase de inculpat reprezintă componente de la vagoane de marfă aparținând S.N.T.F.M., sucursala Marfă Constanța, prejudiciul produs acesteia fiind de 40.495.128 lei, din care 13.570.474 lei valoarea pieselor componente; 1.091.736 lei valoarea manoperei; 19.367.309 lei regie societate 150 %; 6.465.605 lei T.V.A., constituindu-se parte civilă cu suma de 26.924.654 lei, menționând că în ceea ce privește proveniența pieselor și data sustragerii nu poate preciza nici din ce vagoane au fost sustrase, nici în ce dată, putând preciza că provin de la vagoane care au staționat temporar în Stația Călărași Nord, așa cum rezultă din adresa depusă la dosarul tribunalului.
Așadar, fapta inculpatului E.M. comisă în condițiile mai sus reținute întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208, 209 alin. (1) lit. g) C. pen.
înalta Curte consideră că fapta inculpatului E.F., care pe timpul nopții a sustras o cantitate de fier, respective piese aflate pe drum la marginea triajului C.F.R. fără a cunoaște felul și natura lor, constituie infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen. și nu aceea pentru care a fost trimis în judecată, art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. g) și alin. (3) lit. f) C. pen., respectiv de furt calificat a unor componente ale unor vagoane de marfă, mijloace de transport feroviar.
Din ansamblul probelor administrate nu a rezultat că la momentul sustragerii cantității de fier, materializată în piese de diferite dimensiuni și greutăți, inculpatul E.F. ar fi putut avea reprezentarea felului, naturii lor, dat fiind locul și poziția unde acestea se aflau, respectiv pe drum, la marginea triajului C.F.R., neaflându-se montate la vagoane, precum și în raport cu persoana inculpatului, care, având doar 8 clase nu putea avea capacitatea necesară de apreciere asupra felului acelor obiecte, de altfel constant caracterizate de inculpat, în mod generic de fiare, pe care urma să le ducă la centrul de colectare a fierului vechi, în scopul vânzării acestora.
Față de cele menționate, înalta Curte apreciază că în cauză se impune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul E.F., din art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. g) și alin. (3) lit. f) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen.
înalta Curte nu poate reține solicitarea apărării de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 216 C. pen., însușirea bunului găsit, deoarece modul de comitere a faptei de către inculpat, respectiv însușirea cantității de fier și depistarea inculpatului, în aceeași noapte de către jandarmi, așa cum s-a arătat, exclude oricare din modalitățile alternative ale elementului material al infracțiunii de însușire a bunului găsit, respectiv nepredarea în termen de zece zile a unui bun găsit și dispunerea de bunul găsit ca de un bun propriu, deoarece cele 10 zile nu s-au scurs, iar inculpatul nu a dispus de cantitatea de fier sustrasă, nefiind aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen.
De asemenea, înalta Curte nu poate avea în vedere apărarea inculpatului că probele administrate conduc la nevinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de furt, impunându-se achitarea inculpatului, fie în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c), fie art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece așa cum s-a reținut din mijloacele de probă examinate coroborat a rezultat că inculpatul E.F. este autorul sustragerii cantității de fier, respectiv a pieselor în condițiile precizate, chiar el recunoscând luarea acestora, având reprezentarea din punct de vedere subiectiv a apartenenței acestora, triajului C.F.R, aspect ilustrat chiar din fotografiile depuse la dosar de inculpat, dovedind astfel, că prin însușire au fost scoase din sfera de destinație inițială, nefiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 18, 12 C. proc. pen.
în ceea ce privește individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului E.F. pentru infracțiunea săvârșită și reținută în sarcina sa, urmare a schimbării încadrării juridice, înalta Curte, reevaluând criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în contextul cauzei, va avea în vedere gradul de pericol social în concret relativ redus a faptei comise, în condițiile circumstanțelor reale arătate, fapta fiind săvârșită doar pe timpul nopții, cuantumul prejudiciului produs și stabilit ulterior, natura bunurilor sustrase, circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este recidivist, fiind reabilitat din condamnările anterioare, are doar 8 clase, este fără ocupație, a avut o poziție constantă cu privire la relatarea împrejurărilor săvârșirii faptei.
înalta Curte consideră că în cauză se impune a se da eficiență în mod distinct circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și regimului sancționator corespunzător, astfel că având în vedere cele menționate, se va orienta spre un cuantum al pedepsei închisorii sub minimul legal prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, urmare a schimbării încadrării juridice.
Totodată, sub aspectul modalității de executare a pedepsei ce se va aplica inculpatului, înalta Curte apreciază că suspendarea executării acesteia, în condițiile art. 81 C. pen., va asigura realizarea scopurilor acesteia, dând posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni, fiind aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Astfel, înalta Curte, în baza art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., inculpatul E.F. va fi condamnat la pedeapsa de un an închisoare.
Se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 71. și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 81 C. pen., se va suspenda condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, având în vedere considerentele referitoare la latura penală a cauzei, înalta Curte va reduce cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile S.N.T.F.M. - C.F.R. M. SA, sucursala de Marfă Constanța, de la 26.924.654 lei, la 13.570.474 lei, sumă ce rezultă din adresa părții civile depusă la dosar și la care s-a făcut mai sus referire, fiind aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen.
Față de aceste considerente, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursul declarat de inculpatul E.F. împotriva deciziei penale nr. 488 din 24 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, a casat decizia penală atacată și sentința penală nr. 62 din 27 aprilie 2005 a Tribunalului Călărași numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei, la individualizarea pedepsei și la cuantumul despăgubirilor acordate, a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen., a înlăturat și a dispus aplicarea dispozițiilor legale la care s-a făcut în detaliu mai sus referire și s-a menținut restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5510/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5513/2005. Penal → |
|---|
