ICCJ. Decizia nr. 5854/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5854/2005
Dosar nr. 5078/2005
Şedinţa publică din 18 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 99 din 9 iunie 2005 a Tribunalului Alba a fost condamnat inculpatul S.D.S., la:
- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 19 februarie 2005 până la 9 mai 2005.
Au fost condamnaţi inculpaţii:
S.A. şi
P.A.N., la câte:
- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
În baza art. 1101 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 5 ani şi 6 luni care constituie termen de încercare.
S-a încredinţat supravegherea minorului S.A. părinţilor acestuia S.I. şi S.A., iar a minorului P.A.N. părinţilor acestuia P.V.I. şi P.M.
Pe durata termenului de încercare până la împlinirea vârstei de 18 ani inculpaţii minori sunt obligaţi să nu frecventeze localurile publice, iar după împlinirea vârstei de 18 ani sunt obligaţi să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Alba;
- să anunţe serviciul, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
- să comunice serviciului informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;
- să nu frecventeze localurile publice.
S-a atras atenţia inculpaţilor S.A. şi P.A.N. asupra consecinţelor prevăzute de art. 1101 alin. (3) C. pen., şi art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M.A.
Au fost obligaţi inculpaţii în solidar, inculpatul S.A. şi în solidar cu părţile responsabile civilmente S.I. şi S.A., iar inculpatul P.A.N. şi în solidar cu părţile responsabile civilmente P.V.I. şi P.M., să plătească părţii civile suma de 20.000.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale.
S-a constatat că s-a recuperat prejudiciul pentru daunele materiale în cuantum de 3.160.000 lei.
S-a respins în rest cererea de despăgubiri formulată de partea civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul S.D.S. să plătească statului suma de 3.400.000 lei cheltuieli judiciare din care suma de 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
A fost obligat inculpatul S.A. în solidar cu părţile responsabile civilmente S.I. şi S.A. să plătească statului suma de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul P.A.N. în solidar cu părţile responsabile civilmente P.V.I. şi P.M., să plătească statului suma de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Partea vătămată M.A. este angajat la SC M. SRL Alba Iulia – Oarda de Jos, în calitate de macaragist. În ziua de 18 februarie 2005, după orele de program, partea vătămată s-a deplasat la barul SC T.P. SRL din aceeaşi localitate, unde a consumat băuturi alcoolice.
În acelaşi local se aflau şi inculpaţii minori P.A.N. şi S.A., consăteni şi prieteni, care jucau biliard. Partea vătămată fiind în stare de ebrietate i-a solicitat de mai multe ori inculpatului P.A.N. să-i aducă băuturi alcoolice de la bar, pe care le-a plătit el, oferindu-i şi minorului.
Acesta din urmă a observat că partea vătămată are o sumă mare de bani asupra sa şi i-a propus inculpatului S.A., la plecarea părţii vătămate din local, să-i sustragă banii.
În jurul orelor 19,00, inculpatul S.A. a plecat la domiciliu pentru a lua o sumă de bani. La scut timp partea vătămată a părăsit, de asemenea, localul, deplasându-se pe strada Biruinţei înspre DN 1 de unde intenţiona să găsească un autovehicul de ocazie, pentru a ajunge la domiciliul său în localitatea Blandiana.
Inculpatul P.A.N. l-a urmărit pe M.A. şi, ajungându-l din urmă, au purtat o conversaţie, partea vătămată propunându-i să-l însoţească la S.A. pentru a-i oferi băuturi alcoolice. Inculpatul a susţinut că în aceleaşi împrejurări partea vătămată i-a propus să întreţină relaţii sexuale, însă el a refuzat, i-a aplicat o lovitură şi a traversat şoseaua ascunzându-se pe marginea drumului, după un tufiş.
Între timp inculpatul S.A. s-a întors la bar, nu l-a găsit pe P.A.N. şi, interesându-se, a primit informaţii de la martorul D.R. despre direcţia în care s-au deplasat inculpatul şi partea vătămată.
Inculpatul S.A. se deplasa cu motoscuterul şi, întâlnindu-se cu inculpatul S.D.S., i-a făcut cunoscută înţelegerea pe care a avut-o cu P.A.N., propunându-i să participe şi el la săvârşirea faptei plănuite. S.D.S. a acceptat şi împreună s-au deplasat până la intersecţia străzii Biruinţei cu DN 1. Acolo, inculpatul S.A. l-a găsit pe inculpatul P.A.N. ascuns după tufişuri şi s-a apropiat de el în timp ce inculpatul S.D.S. a rămas lângă motoscuter.
Partea vătămată, care se afla pe cealaltă parte a străzii, i-a observat pe inculpaţi, s-a apropiat de ei şi l-a rugat pe S.A. să-l ducă la Blandiana cu motoscuterul. Inculpatul a refuzat şi imediat după aceea P.A.N. l-a doborât la pământ pe partea vătămată, ambii inculpaţi i-au aplicat lovituri. Partea vătămată l-a imobilizat pe P.A.N., cuprinzându-l cu braţele şi în acel moment S.A. a cerut ajutorul inculpatului S.D.S. care rămăsese lângă motoscuter. Inculpatul S.D.S. s-a apropiat de grupul celor trei, l-a înjurat şi l-a ameninţat pe partea vătămată, trăgându-l pe inculpatul P.A.N. din braţele lui. Acesta din urmă l-a imobilizat pe partea vătămată aşezându-se deasupra lui, iar inculpatul S.A. i-a luat din buzunarul pantalonului suma de 3.160.000 lei.
Inculpaţii l-au abandonat apoi pe M.A., căzut la pământ şi s-au deplasat la domiciliul inculpatului S.D.S. unde au împărţit suma de bani sustrasă. În aceeaşi seară, inculpaţii s-au deplasat în diferite localuri publice unde au cheltuit o parte din bani, iar partea vătămată a reuşit să se deplaseze la Postul de Poliţie TF Alba Iulia pentru a sesiza fapta.
Rezultă din raportul de constatare medico-legală întocmit de S.M.L. că în urma loviturilor aplicate părţii vătămate i s-au cauzat leziuni corporale a căror vindecare a necesitat un termen de 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul S.D.S. solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de tăinuire, avându-se în vedere că nu a participat direct la săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa şi nu a avut nici o înţelegere cu ceilalţi participanţi.
În subsidiar, inculpatul a solicitat ca prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru minori şi familie, prin Decizia penală nr. 19/ A din 2 august 2005 conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.D.S. împotriva sentinţei penale nr. 99/2005 a Tribunalului Alba.
Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.
A fost computată din durata pedepsei durata prevenţiei de la 19 februarie 2005 la 2 august 2005.
Apelantul inculpat a fost obligat să plătească 220 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., tâlhăria este furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări .. etc. Probele administrate în cauză dovedesc că inculpaţii după o înţelegere prealabilă între S.A. şi apelant şi apoi ajutaţi de P.A.N., l-au imobilizat pe partea vătămată M.A., apoi prin violenţă l-au deposedat de suma de 3.160.000 lei.
De altfel, inculpatul apelant a recunoscut în faza de urmărire penală săvârşirea faptei şi numai în instanţă a negat înţelegerea pe care a avut-o cu coinculpatul S.A.
Împrejurarea că a participat şi a fost de acord cu săvârşirea faptei, rezultă şi din faptul că după sustragerea banilor aceştia au împărţit suma luată.
Vinovăţia inculpatului rezultă şi din declaraţiile martorilor H.C.B., D.G.R., M.D.A., coroborate cu procesele verbale de confruntare a inculpaţilor cu partea vătămată şi certificatul medico-legal din care rezultă că partea vătămată a suferit leziuni în timpul agresiunii de 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Este lipsit de relevanţă că numai unul dintre inculpaţi a săvârşit actele de sustragere a sumei, respectiv S.A., iar ceilalţi doi au săvârşit acte de ameninţare şi constrângere, câtă vreme acţiunile lor au fost concomitente şi cooperante în vederea realizării aceluiaşi scop infracţional.
Avându-se în vedere că inculpatul apelant a participat prin acţiunea sa violentă şi ameninţătoare la deposedarea părţii vătămate de sume de bani, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen., ci a celei de tâlhărie cum a stabilit instanţa de fond.
De asemenea, instanţa de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul S.D.S.
Prin motivele scrise, inculpatul a învederat instanţei că nu a săvârşit infracţiunea de tâlhărie, nu şi-a însuşit banii sustraşi de la partea vătămată şi nici nu a lovit-o pe aceasta, solicitând achitarea sa.
În subsidiar, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei aplicate în sensul de a i se stabili un cuantum egal cu durata perioadei deja executate.
Recursul inculpatului va fi examinat prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., referitor la situaţia când s-a comis o gravă eroare de fapt, şi, respectiv, art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greşita individualizare a pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat, hotărârea instanţei de apel, ca de altfel şi cea a instanţei de fond, fiind legală şi temeinică.
În cauză, pe baza ansamblului probator administrat, corect s-a reţinut, că fapta celor trei inculpaţi, care împreună, în urma unei înţelegeri prealabile, în timpul nopţii şi într-un loc public, întrebuinţând violenţa şi ameninţări şi profitând de starea părţii vătămate M.A., care era sub influenţa băuturilor alcoolice, au sustras de la aceasta suma de 3.160.000 ROL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. d) C. pen.
Din probele administrate în cauză, rezultă neîndoielnic că cei trei inculpaţi au luat hotărârea de a săvârşi infracţiunea după ce au observat că partea vătămată are asupra sa o sumă importantă de bani.
De altfel, inculpaţii au recunoscut săvârşirea infracţiunii, după cum rezultă din declaraţiile date în faza de urmărire penală, declaraţii pe care aceştia, cu excepţia recurentului inculpat, care a negat comiterea faptei, le-au menţinut şi în faza cercetării judecătoreşti.
Faptul că inculpatul S.D.S. a luat cunoştinţă despre înţelegerea celorlalţi doi inculpaţi şi a fost de acord să participe la săvârşirea faptei rezultă atât din declaraţia lui S.A., cât şi din activitatea infracţională a recurentului, care a înlesnit imobilizarea părţii vătămate în scopul sustragerii banilor şi şi-a însuşit, împreună cu inculpaţii minori, suma de bani pe care inculpatul S.A. a luat-o din buzunarul părţii vătămate.
Vinovăţia inculpatului rezultă şi din declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor H.C.B., D.G.R., M.D.A., coroborate cu procesele-verbale de confruntare a inculpaţilor cu partea vătămată.
Declaraţiile recurentului inculpat de negare a comiterii faptei, au fost înlăturate ca nesincere, fiind făcute pro-causa, în vederea înlăturării răspunderii penale, rezultând, fără dubiu, că inculpatul a fost de acord cu comiterea faptei şi a şi participat la aceasta (de altfel, după sustragerea banilor inculpaţii au împărţit banii între ei).
În consecinţă, rezultă că în cauză nu s-a comis o gravă eroare de fapt, între soluţia de condamnare şi probele administrate în cauză nefiind nici o contradicţie starea de fapt reţinută având suport în ansamblul probator din dosar.
Nici cel de al doilea motiv de recurs, susţinut în subsidiar de inculpat nu poate fi reţinut de Înalta Curte.
Astfel, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ori, în cauză, se constată că instanţa de fond a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului S.D.S., soluţie, de altfel, menţinută şi de instanţa de apel.
Astfel, la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv natura infracţiunii, gradul de pericol social sporit al faptei, care rezultă din împrejurările comiterii faptei şi din modul de acţionare (faptă comisă de trei persoane împreună, pe baza unui plan prestabilit, pe timp de noapte şi în loc public şi profitând de starea de ebrietate în care se afla partea vătămată), de urmările socialmente periculoase ale faptei (partea vătămată a necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale pentru leziunile cauzate de loviturile aplicate de inculpaţi), precum şi circumstanţele personale ale recurentului inculpat, care este infractor primar şi care, în pofida probelor care demonstrau participarea sa la comiterea faptei, în faza cercetării judecătoreşti a negat participarea sa la săvârşirea infracţiunii.
De asemenea, s-a avut în vedere şi faptul că inculpatul a comis infracţiunea împreună cu doi minori, reţinându-se în sarcina sa circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen.
În raport de circumstanţele reale şi circumstanţele personale menţionate anterior, recurentului inculpat i s-a aplicat o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea de tâlhărie, în modalitatea comisă, pedeapsă care corespunde, atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare, dublului său scop, educativ şi coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecinţă, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Potrivit art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din durata pedepsei durata prevenţiei de la 19 februarie 2005 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D.S. împotriva deciziei penale nr. 19/ A din 2 august 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 19 februarie 2005, la 18 octombrie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5826/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5858/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
