ICCJ. Decizia nr. 6337/2005. Penal

Decizii penale ICCJ 2005

Prin Rechizitoriul nr. 241/P/2003 din 5 decembrie 2003 emis în dosarul nr. 241/P/2003, P.N.A., secția de combatere a corupției, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului P.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) și respectiv, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G.N., pentru comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 257 C. pen., în condițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

în esență, actul de sesizare a concluzionat că, în perioada aprilie - 19 noiembrie 2003, P.C., în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălcești, județul Vâlcea, a pretins prin intermediul lui G.N. suma de 1000 Euro (inițial solicitase 2000 Euro), de la R.S.R. (trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 903/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești, județul Vâlcea, pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., și art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966), promițând că va interveni pe lângă magistrații Judecătoriei Bălcești, județul Vâlcea, pentru ca aceștia să pronunțe o soluție favorabilă celui în cauză.

Totodată, s-a învederat în rechizitoriu că, într-o zi cuprinsă în intervalul 18 - 22 septembrie 2003 același inculpat a primit de la C.M., prin mijlocirea aceluiași G.N., suma de 400 Euro, sumă pretinsă, la data de 17 septembrie 2003, pentru a dispune o soluție favorabilă făptuitorului, în dosarul penal nr. 368/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești, județul Vâlcea, cauză ce-i fusese repartizată spre rezolvare, obiectul acesteia constituindu-l infracțiunea prevăzută de at.182 C. pen.

Referitor la inculpatul G.N., s-a invocat de către procuror, în același rechizitoriu, că acesta, conform înțelegerii prealabile stabilită cu inculpatul P.C., a pretins de la R.S.R., inițial 2.000 Euro, iar apoi 13.00 Euro, având promisiuni din partea magistratului că va interveni pe lângă judecătorii instanței din Bălcești, județul Vâlcea, pentru ca aceștia să pronunțe o hotărâre favorabilă inculpatului din dosarul nr. 903/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești, județul Vâlcea.

Examinând actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:

1. - Prin rechizitoriul nr. 903/P/2001 din 13 septembrie 2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești, județul Vâlcea (redactat de către procurorul P.C.), s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R.S.R., pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. (1) C. pen., și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor poliției, prevăzută și pedepsită de art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966,cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se în fapt că, în seara zilei de 31 august 2001, inculpatul, în timp ce conducea pe drumurile publice, pe raza localității Bălcești, județul Vâlcea, autoturismul proprietate personală, cu intenție, l-a lovit pe S.N. provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 110 zile de îngrijiri medicale, după care a părăsit locul accidentului.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Bălcești, județul Vâlcea, la 13 septembrie 2002, primul termen de judecată fiind fixat, la data de 02 octombrie 2002, ulterior acordându-se în vederea efectuării cercetării judecătorești alte 14 termene, la cel din ziua de 5 noiembrie 2003 având loc dezbaterile, cauza rămânând în pronunțare.

Inițial, aceasta a fost amânată, la data de 12 noiembrie 2003, o nouă amânare fiind fixată pentru ziua de 19 noiembrie 2003, când instanța în temeiul art. 182 alin. (1) C. pen., raportat la art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul R.S.R., la pedeapsa de un an închisoare în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen., în baza art. 11 din Legea nr. 543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 18/2003, constatându-se grațiată pedeapsa aplicată celui în cauză, pentru infracțiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 3298/1996 (sancțiunea penală nu apare individualizată în hotărâre, făcându-se trimitere direct la cauza care înlătură executarea pedepsei).

Inculpatul P.C. a reprezentat Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălcești, județul Vâlcea, la 8 termene de judecată, în intervalul de timp cuprins între 27 noiembrie 2002 și 20 august 2003, fără a participa la dezbaterile judiciare care au fost conduse de judecătorul C.C.M.

în timp ce cauza la care s-a făcut referire anterior se afla pe rolul organelor de urmărire penală, supravegherea respectării legii, în conformitate cu dispozițiile art. 216 C. proc. pen., revenind procurorului P.C., între el și R.S.R. s-au purtat, cu ocazia deplasării din localitatea Bălcești, județul Vâlcea în municipiul Craiova, acolo unde locuia inculpatul, discuții cu privire la situația juridică în care se găsea acesta (inculpatul obișnuia să meargă cu mașini de ocazie, de la locul de muncă la domiciliu în județul Dolj, întâlnirea cu R.S.R. fiind pur întâmplătoare).

Dialogul între părți a fost provocat de către R.S.R., inculpatul (P.C.) întrebându-l, cu referire la obiectul discuției, dacă știe sau nu "să facă prestații", prin expresia amintită înțelegând că pentru soluționarea favorabilă a cauzei penale ce-l privea, este necesar să ofere o sumă de bani sau alt folos material.

Ulterior, atunci când dosarul în litigiu a fost înregistrat la Judecătoria Bălcești, județul Vâlcea, în condiții similare primul în caz, între cei doi, în autoturismul condus de către R.S.R., a avut loc un nou dialog, împrejurare în care P.C. l-a întrebat pe acesta dacă vreo persoană s-a oferit să-l ajute în rezolvarea problemei cu care se confruntă, răspunsul celui în cauză fiind afirmativ, cu mențiunea că respectivul personaj i-a pretins pentru acest fapt suma de 2.000 dolari S.U.A.

înainte de a coborî din mașină același inculpat a dorit să afle de la însoțitorul său dacă a discutat cu "șoferul", răspunsul primit fiind pozitiv.

La data de 15 noiembrie 2003, avându-se în vedere solicitarea procurorului P.C. de a i se remite de către R.S.R., prin intermediul lui G.N., suma de 1.300 Euro, s-a organizat de către reprezentanții P.N.A. prinderea în flagrant a făptuitorului, ocazie cu care acesta a fost surprins imediat după primirea de la denunțător a sumei de 1.000 dolari S.U.A. și 300 Euro, care era destinată inculpatului amintit.

G.N. a precizat în prezența martorilor asistenți că, luni 17 noiembrie 2003, bani urmau a fi remiși procurorului.

în continuare organul de urmărire penală a organizat prinderea în flagrant și a autorului infracțiunii de trafic de influență, activitate la care a participat inculpatul G.N., dar procedeul criminalistic nu a putut fi finalizat, cel vizat tergiversând primirea banilor, anterior pretinși, atitudine motivată de amânarea de către judecător a pronunțării hotărârii în cauza penală dedusă judecății.

Apoi, în perioada 18 - 19 noiembrie 2003, inculpatul P.C. a aflat că G.N. fusese deja denunțat de R.S.R., motiv pentru care a refuzat continuarea colaborării infracționale cu acesta, flagrantul ce-l viza fiind astfel imposibil de realizat.

2. - La data de 26 decembrie 2002, persoana vătămată A.C. a formulat plângere penală împotriva lui C.M., solicitând Poliției Orașului Bălcești, județul Vâlcea, efectuarea de cercetări penale față de acesta învederând că, în noaptea de 26 decembrie 2002, în timp ce se afla într-o discotecă situată pe raza localității Bălcești a fost agresat de către făptuitor, leziunile traumatice suferite, materializate în fractura totală a dinților 11 și 21, fractura parțială de coroană dentară a dintelui 42 și ovulsia dintelui 11, necesitând pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din cuprinsul certificatului medico-legal nr. C/12/2003 din 6 ianuarie 2003, eliberat de S.M.L. județul Vâlcea.

Totodată, s-a susținut în sesizarea menționată, că în împrejurările descrise, persoanei vătămate i-a dispărut o brățară confecționată din aur, în greutate de 40 gr., pe care aceasta o purta pe unul din brațe.

încălcând dispozițiile art. 228 alin. (4) C. proc. pen., organul de cercetare penală al poliției, după efectuarea de acte premergătoare începerii urmăririi penale, a înaintat dosarul nr. P/3120229, la data de 18 februarie 2003, Judecătoriei Bălcești, județul Vâlcea, acesta fiind înregistrat sub nr. 354 din 18 februarie 2003.

Prin sentința penală nr. 179 din 15 aprilie 2003, în baza art. 285 C. proc. pen., judecătoria a dispus scoaterea de pe rol a cauzei penale și trimiterea ei, Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești, județul Vâlcea, pentru ca organul de urmărire penală să efectueze cercetări față de C.M. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 182 C. pen., în accepțiunea instanței, fapta neîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., ce ar fi atras competența directă a judecătoriei în soluționarea plângerii prealabile, ci pe cel al infracțiunii de vătămare corporală gravă, victima suferind un prejudiciu estetic ireversibil, adică o alterare a înfățișării, fiind astfel realizată una din modalitățile normative ale laturii obiective a infracțiunii amintite ("sluțire").

în speță, s-au efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale de către același organ de cercetare penală, acestea având drept obiectiv, infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., Poliția orașului Bălcești, județul Vâlcea, întocmind la 2 septembrie 2003, referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală față de C.M., după care, la 3 septembrie 2003, a trimis dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești, județul Vâlcea, el fiind înregistrat sub nr. 368/P/2003 și repartizat de către prim-procurorul Z.D., conform rezoluției aplicată de adresa de înaintare, procurorului P.C.

în perioada imediat următoare, inculpatul P.C. i-a transmis lui C.M., prin intermediul unui agent de poliție, să se prezinte la el, sub motivația că, pe rolul unității de parchet, se află spre soluționare o cauză penală care îl privește.

Față de această situație, în ziua de 17 septembrie 2003, orele 935, C.M. s-a deplasat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălcești, jud. Vâlcea unde, într-un interval de timp de numai 5 minute (așa cum rezultă din consemnarea existentă în registrul privind evidența persoanelor care solicită audiențe, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești, jud. Vâlcea) a fost chestionat de procuror în legătură cu împrejurările în care s-a derulat incidentul în care a fost angajat, înainte de părăsirea biroului, acordându-i-se de către acesta un termen de cca. o săptămână (până în ziua de luni a săptămânii ce urma) pentru a lua legătura cu G.N., zis N., cu mențiunea că "el știe ce să discute cu tine".

Apoi, inculpatul l-a chemat pe G.N. solicitându-i să ia de la C.M. suma de 400 Euro. Ulterior, cei doi s-au întâlnit în curtea imobilului în care funcționează Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălcești, jud. Vâlcea, împrejurare în care G.N. a aflat că, inculpatul P.C. îi ceruse lui C.M., ca până la termenul mai sus-amintit, să-i remită prin intermediu său, suma de 400 Euro pentru "dosarul de la parchet".

într-adevăr, a doua zi C.M. i-a înmânat lui G.N. cei 400 Euro, după care, la rândul său, intermediarul, i-a dat suma inculpatului P.C., chiar în biroul său.

Prin rezoluția din 23 septembrie 2003, emisă în dosarul nr. 368/P/2003, acesta a confirmat propunerea organului de cercetare penală al poliției, de a nu se începe urmărirea penală față de C.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., dispunând totodată, în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării părții vătămate A.C., trimiterea dosarului Judecătoriei Bălcești, jud. Vâlcea, pentru cercetări sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Situația de fapt expusă a fost stabilită prin următoarele mijloace de probă:

- denunțul formulat de R.S.R. înregistrat la P.N.A., la data de 27 mai 2003, precum și declarațiile denunțătorului, din cauze rezultă împrejurările în care a purtat discuții cu inculpații P.C. și G.N., în legătură cu sumele de bani ce i-au fost pretinse, de către primul inculpat, pentru ca acesta să intervină pe lângă judecătorii cărora li s-a repartizat cauza penală ce îl privea, în vederea obținerii unei soluții favorabile;

- procesul verbal întocmit la 14 noiembrie 2003 de către P.N.A. în vederea stabilirii infracțiunilor și al identificării făptuitorilor denunțați de către R.S.R.;

- procesul verbal din 15 noiembrie 2003 privind instalarea aparaturii speciale pe corpul denunțătorului R.S.R.;

- autodenunțătorul lui C.M. și declarațiile acestuia care relevă condițiile în care i s-a pretins de către inculpatul P.C. o sumă de bani, pentru soluționarea favorabilă a cauzei penale în care era implicat, precum și împrejurările în care a remis inculpatului G.N. cei 400 Euro;

- declarațiile martorilor Z.D., M.G., G.E., R.A.S., S.D., S.M., L.G., G.N. și P.T., date la urmărirea penală, care dovedesc faptul că, imediat după constatarea, în flagrant, a primirii sumelor de 300 Euro și 1000 dolari S.U.A. de către G.N., evenimentul a ajuns la cunoștința mai multor persoane, date fiind și particularitățile locului unde s-a desfășurat activitatea, motiv pentru care, s-a renunțat la organizarea unui nou flagrant având drept obiectiv probarea, în continuare, a vinovăției inculpatului P.C.;

- declarațiile martorilor C.I., P.G. și A.G., care au asistat la constatarea în flagrant a primirii sumelor de bani, de la R.S.R. de către inculpatul G.N., ocazie cu care acesta a declarat că banii urmau să fie remiși procurorului P.C.;

- procedeele probatorii ale confruntării inculpatului P.C. cu G.N. respectiv cu R.S.R. și C.M., din care rezultă împrejurările în care s-au remis sumele de bani în litigiu, scopul pentru care s-a recurs la aceasta, modalitatea de remitere a banilor, cu indicarea expresă a intermediarului;

- declarația martorului M.C.C., judecătorul care a soluționat pe fond cauza penală privind pe inculpatul R.S.R., el relevând discuțiile purtate cu inculpatul P.C., referitor la încadrarea juridică a faptelor deduse judecății, împrejurarea că acesta a încercat să-l contacteze telefonic, fără succes, în după amiaza zilei de 16 noiembrie 2003, pentru ca, la 18 noiembrie 2003, în sediul Judecătoriei Bălcești, jud. Vâlcea, să fie întrebat în legătură cu data probabilă a pronunțării sentinței penale în dosarul privind pe R.S.R.;

- note privind redarea înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate între inculpatul P.C. și G.N., datate 17 noiembrie 2003 orele 10,42, - 13,40, respectiv 17,00 care sunt relevante în a dovedi că între inculpați ființa o înțelegere, referitoare la primirea unei sume de bani de la R.S.R. de către P.C. prin intermediul lui G.N., urmare discuției pe care primul a purtat-o cu P.C., remiterea banilor urmând a se face după pronunțarea hotărârii de către Judecătoria Bălcești, jud. Vâlcea, în dosarul penal nr. 1669/2003;

- nota privind transcrierea înregistrării convorbirilor purtate de inculpații P.C. și G.N., la data de 18 noiembrie 2003, orele 10,30, respectiv în ziua de 19 noiembrie 2003, orele 14,30 din care rezultă starea de spirit a celor doi raportat la posibilitatea sesizării procurorilor P.N.A. în legătură cu pretinderea-primirea sumelor de bani de la R.S.R., dar și cu atitudinea ce va trebui adoptată în cazul în care organele judiciare vor investiga acest caz.

Fapta inculpatului P.C. care, în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălcești, jud. Vâlcea, la data de 17 septembrie, 2003 a pretins de la R.S.R. suma de 400 Euro, pe care ulterior, în intervalul 18 - 22 noiembrie 2003, a primit-o, prin intermediul inculpatului G.N., pentru a dispune o soluție favorabilă în dosarul penal nr. 368/P/2003 pe care îl instrumenta și care îl privea pe acesta, el fiind cercetat sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 182 C. pen., întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. (2), raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Fapta aceluiași inculpat, care în perioada aprilie - 19 noiembrie 2003, funcționând în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălcești, jud. Vâlcea a pretins, prin intermediul lui G.N., conducător auto la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălcești, jud. Vâlcea, de la R.S.R. [(trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 903/P/2003 din 13 septembrie 2002, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 182 C. pen., și art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966)] suma de 2000 Euro, apoi numai 1300 Euro, făcând promisiuni celui în cauză că va interveni pe lângă judecătorii de la Judecătoria Bălcești, jud. Vâlcea, asupra cărora a susținut că are influență, pentru ca aceștia să pronunțe o soluție favorabilă, constituie în drept infracțiunea de trafic de influență prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

întrucât inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în cauză urmează a se face aplicațiunea dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., referitoare la concursul real al infracțiunii și pedeapsa în cazul concursului de infracțiuni.

Fapta inculpatului G.N. care, în perioada aprilie - 15 noiembrie 2003, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul P.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălcești, jud. Vâlcea a pretins de la R.S.R. inițial suma de 2000 Euro, iar apoi 1300 Euro, pentru a o remite magistratului, conduita determinată de promisiunile făcute de acesta, în sensul că va interveni pe lângă judecătorii de la Judecătoria Bălcești, jud. Vâlcea în vederea pronunțării unei soluții favorabile în dosarul penal nr. 1677/2002 întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 26, raportat la art. 257 C. pen., în condițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul P.C. a negat constant săvârșirea vreunei fapte de natură penală, singura excepție făcând-o cu ocazia declarației din 20 noiembrie 2003, când, după ce a luat cunoștință de conținutul notelor privind redarea înregistrărilor audio ale discuțiilor purtate cu inculpatul G.N., în zilele de 17, 18 și 19 noiembrie 2003, a menționat că, a acceptat primirea unor sume de bani de la R.S.R., prin intermediul lui G.N., folosul amintit reprezentând prețul unei conduite care să asigure inculpatului trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 182 C. pen., și art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, o "situație mai bună".

Vinovăția inculpatului este însă dovedită pe deplin prin mijloacele de probă administrate în cauză și menționate în sinteză, anterior.

Tergiversarea primirii sumei de bani pretinse de la R.S.R. a fost determinată de așteptarea la care el a fost obligat, prin aceea că instanța de judecată, în vederea pronunțării unei sentințe penale legale și temeinice a amânat, independent de atitudinea lui P.C., luarea hotărârii.

în acest sens este relevantă discuția pe care inculpatul a purtat-o cu martorul M.C.C., împrejurare în care, contrar concluziilor formulate în rechizitoriul pe care anterior îl întocmise, referitor la încadrarea juridică a faptelor săvârșite de R.S.R., a încercat să-l sugestioneze pe judecător, în a dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. (2) și (3) C. pen.

Prin aceasta se tindea la obținerea, într-adevăr a unei soluții favorabile celui în cauză, sub aspectul modalității de executare a pedepsei, întrucât potrivit art. 81 alin. (3) C. pen., 861 alin. (3) C. pen., și respectiv art. 867alin. (3) C. pen., suspendarea executării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei la locul de muncă nu pot fi dispuse în cazul infracțiunii prevăzute de art. 182 C. pen.

Relevant în a demonstra acuzațiile ce i se aduc aceluiași inculpat este și faptul că, deși nu a reprezentat Ministerul Public în ședința de judecată, la termenul din 5 noiembrie 2003 când au avut loc dezbaterile în cauza penală privind pe R.S.R., totuși inculpatul a făcut demersuri prin care urmărea să afle soluția dispusă de instanță.

Susținerile lui P.C. în conformitate cu care avea obligația de serviciu de a urmări modul de soluționare a cauzelor penale pe care le-a instrumentat în faza urmăririi penale, nu pot fi primite ca veridice, atât timp cât el a manifestat continuu o atenție deosebită, cu totul suspectă, referitoare la dosarul penal privind pe R.S.R., în condițiile în care avea deschisă calea aflării soluției instanței, de la procurorul de ședință, care a participat la dezbaterea fondului cauzei penale.

Cum altfel poate fi apreciată atitudinea inculpatului P.C. decât interesată (motivele interesului manifestat fiind dictate de către promisiunea făcută lui R.S.R. că va interveni la judecătorii desemnați să soluționeze dosarul penal, în vederea pronunțării unei hotărârii favorabile), din moment ce, deși cauza rămăsese în pronunțare, se încerca formarea convingerii completului de judecată în sensul că fapta inculpatului R.S.R. constituie infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. (2) și (3) C. pen., și nu cea prevăzută de art. 182 C. pen., deși acest fapt ar fi însemnat o schimbare de încadrare juridică potrivit art. 334 C. proc. pen., și ar fi atras conform art. 344 C. proc. pen., repunerea cauzei pe rol în vederea reluării cercetării judecătorești sau a dezbaterilor.

Neveridică este și susținerea aceluiași inculpat, potrivit căreia G.N. ar fi fost interesat în cauză iar pretinderea de la R.S.R. a sumelor în litigiu s-a făcut în interes propriu. în acest sens, se impune a fi analizat dialogul purtat de cei doi.

Astfel, deși G.N. avea posibilitatea să accepte primirea de la denunțător a unor lănțișoare din aur a refuzat acest lucru, limitându-se la a discuta numai cu trimitere la sumele pretinse de inculpatul P.C.

în ceea ce privește primirea de către inculpatul P.C. a sumei de 400 Euro de la C.M., atitudinea acestuia este aceeași, adică de negare a faptului penal.

Susținerile sale sunt însă contrazise de declarațiile denunțătorului care se coroborează cu cele ale inculpatului G.N. și respectiv cu datele ce rezultă din Registrul privind persoanele care solicită audiențe, înscris aparținând Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești, jud. Vâlcea.

La data de 17 septembrie 2003, timp de 5 minute inculpatul a discutat cu C.M., împrejurare în care nu l-a audiat și nici nu a întreprins alt act de procedură penală care să îl privească pe cel în cauză, discuțiile celor doi limitându-se la remiterea de către făptuitorul C.M. a celor 400 Euro.

Inculpatul G.N. a recunoscut comiterea faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, detaliind împrejurările și condițiile în care a săvârșit infracțiunea, totodată denunțând alte persoane a căror vinovăție a fost stabilită sub aspectul unor infracțiuni de corupție.

Prin sentința penală nr. 76/ F din 19 iulie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția penală, a condamnat pe inculpatul P.C., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen., și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și respectiv la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

în baza art. 33 și art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., la care s-a adăugat un spor de 2 luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen., și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A computat din durata pedepsei închisorii reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 21 noiembrie 2003 la 19 iulie 2004.

A menținut arestarea preventivă a inculpatului.

A obligat pe inculpat să restituie denunțătorului C.M. suma de 400 Euro.

A constatat restituită suma de 1.000 dolari și 300 Euro către denunțătorul R.S.R.

Prin aceeași sentință penală a fost condamnat și inculpatul G.N., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 257 C. pen., în condițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/200, cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, modificată.

S-a făcut aplicarea art. 57 și art. 71 C. pen.

A dispus publicarea hotărârii în ziarul central A.

A obligat pe fiecare inculpat la câte 120.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 110.000.000 lei au reprezentat cheltuieli judiciare avansate de stat în faza urmăririi penale.

împotriva acestei sentințe au declarat recurs P.N.A. - Serviciul Teritorial Anticorupție Pitești și inculpații P.C. și G.N., solicitând admiterea recursurilor astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.

Examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, înalta Curte constată următoarele:

Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de aceștia.

Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpatul P.C. care vizează achitarea întrucât nu a săvârșit infracțiunile de trafic de influență și luare de mită, se constată că solicitarea inculpatului nu poate fi primită, susținerile acestuia de nevinovăție fiind infirmate de probele administrate în cauză.

Astfel, în cauză, infracțiunea de trafic de influență săvârșită de inculpatul P.C. s-a consumat în momentul în care acesta a pretins, prin G.N., de la R.S.R. suma de 1.300 Euro (în final) în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă magistrații de la Judecătoria Bălcești pentru ca aceștia să pronunța o soluție favorabilă în cauza în care era judecat R.S.R.

Infracțiunea de luare de mită s-a consumat în care inculpatul P.C. a pretins suma de 400 Euro de la C.M. în schimbul promisiunii că va da o soluție favorabilă acestuia, respectiv la 17 septembrie 2003.

Primirea banilor s-a făcut înainte de 23 septembrie 2003, prin intermediul lui G.N., dată la care procurorul P.C. a dat soluția de neîncepere a urmăririi penale față de C.M.

Convingerea instanței că inculpatul P.C. este vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa și pentru care a fost condamnat s-a format pe baza următoarelor probe administrate în cauză.:

- denunțul formulat de R.S.R., zis B., înregistrat la P.N.A., la 27 mai 2003, și declarațiile date de acesta în faza de urmărire penală, din conținutul cărora rezultă discuțiile pe care acesta le-a avut cu inculpatul P.C. și cu șoferul G.N. cu privire la banii care au fost pretinși de procuror pentru a interveni pe lângă judecători în sensul că aceștia să dea o soluție favorabilă denunțătorului;

- procesul-verbal de constatare a infracțiunilor flagrante din data de 15 noiembrie 2003, dată la care G.N. a fost prins în flagrant în timp ce primea de la R.S.R. suma de 1.000 dolari S.U.A. și 300 Euro, ocazie cu care G.N. a declarat, în prezența martorilor asistenți, că a primit aceste sume de bani, pentru a o preda procurorului P.C. în ziua de 17 iunie 2003;

- declarațiile date de G.N. în faza de urmărire penală, cât și autodenunțul acestuia în care a relatat în detaliu discuțiile pe care le-a avut cu procurorul P.C. cu privire la pretinderea și primirea sumelor de bani menționate mai sus de la R.S.R. și C.M., declarații care corespund cu declarațiile denunțătorilor R.S.R. și C.M.;

- autodenunțul lui C.M., declarațiile acestuia și procesul-verbal de confruntare cu inculpatul P.C. prin care se relatează cum acesta a dat suma de 400 Euro lui G.N. pentru ca acesta, la rându-i, să o dea inculpatului P.C. și scopul în care a dat acești bani;

- declarațiile martorilor C.I., P.G. și N.G. prin care aceștia susțin că au auzit cum G.N. relata că a primit banii de la R.S.R.;

- procesele verbale de confruntare, din 20 noiembrie 2003 și 25 noiembrie 2003, a inculpatului P.C. cu G.N., R.S.R. și C.M., din conținutul cărora reiese că atât G.N., cât și C.M. au relatat în amănunt condițiile și scopul în care s-au dat sumele de bani amintite, sume ce au ajuns la procurorul P.C.;

- declarația martorului M.C.C. din cuprinsul căreia rezultă că procurorul P.C. a manifestat un interes deosebit pentru soluția ce se va da în cauza privind pe R.S.R. (cauză ce urma a fi pronunțată de acest martor), încercând chiar să sugereze soluția ce ar trebui dată și care era favorabilă celui în cauză;

- notele privind redarea discuțiilor purtate de inculpatul P.C. și G.N. în zilele de 17 noiembrie 2003, 18 noiembrie 2003;

- declarația din 20 noiembrie 2003 a inculpatului P.C., prin care acesta a recunoscut că a acceptat primirea unei sume de bani de la R.S.R., prin intermediul lui G.N., bani ce erau dați pentru a crea o situație mai bună acestuia din urmă.

Așa încât, deși ulterior inculpatul P.C. a negat în mod constant săvârșirea infracțiunilor, probele administrate au dovedit vinovăția acestuia, soluția de condamnare astfel cum a fost pronunțată de instanța de fond fiind temeinică și legală.

Cu privire la primul motiv de recurs formulat de inculpatul G.N. prin care se solicită casarea hotărârii și trimiterea pentru rejudecare întrucât instanța în mod greșit a fost compusă din doi judecători, în loc de unul singur, înalta Curte constată că este nefondat întrucât legea de modificare a compunerii instanței datează din iulie 2005, iar hotărârea în cauză a fost pronunțată la 19 iulie 2004.

Cu privire la motivul de recurs formulat de către P.N.A. (în sensul majorării pedepselor aplicate inculpaților), cât și de inculpatul G.N. (în sensul reducerii pedepselor și aplicarea art. 81 C. pen.) prin care se cere o nouă individualizare judiciară a pedepselor, înalta Curte constată că, pentru inculpatul G.N. s-a aplicat o pedeapsă just individualizată în raport de dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., atât în ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.

Sentința penală atacată este criticabilă sub următoarele aspecte:

- Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului P.C., Curtea apreciază că se impune înlăturarea sporului de pedeapsă de 2 luni închisoare, în raport de circumstanțele reale și personale, inculpatul urmând să execute pedeapsa aplicată de 3 ani și 6 luni închisoare.

- Un alt aspect sub care este criticabilă hotărârea pronunțată de prima instanță se referă la pedeapsa accesorie aplicată în sensul că se impune modificarea conținutului acesteia pentru ambii inculpați, stabilindu-se că acestora li se vor interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

- Referitor la cheltuielile judiciare la care au fost obligați

inculpații, înalta Curte apreciază că prima instanță a stabilit un cuantum nejustificat în sensul că suma de câte 120 milioane lei pentru fiecare inculpat este mult prea mare, motiv pentru care se impune reducerea acestora la câte 60 milioane lei.

Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., vor fi admise recursurile declarate de P.N.A. și de inculpații P.C. și G.N., casându-se sentința penală atacată cu privire la sporul de pedeapsă aplicat inculpatului P.C., care va fi înlăturat, conținutul pedepsei accesorii în sensul că li se va interzice ambilor inculpați exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., și la cuantumul cheltuielilor judiciare către stat care se vor reduce la câte 60 milioane lei pentru fiecare inculpat.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.C. durata arestării preventive.

← ICCJ. Decizia nr. 6335/2005. Penal  ICCJ. Decizia nr. 6313/2005. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6337/2005. Penal