ICCJ. Decizia nr. 6339/2005. Penal

Decizii penale ICCJ 2005

Prin sentința penală nr. 112 din 12 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Buzău, inculpatul C.M. a fost achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare.

în baza art. 194 alin. (1) C. pen., același inculpat a fost condamnat, la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj.

Conform art. 71 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.

în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului și, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsă timpul reținerii și al arestării preventive, începând cu data de 20 decembrie 2004, la zi.

S-a constatat că partea vătămată B.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 700.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Partea vătămată B.C., în vârstă de 16 ani și inculpatul C.M. s-au cunoscut prin corespondență pe Internet, în cursul lunii septembrie 2004. în perioada următoare, părțile s-au întâlnit, în locuri publice din municipiul Buzău și chiar s-au vizitat reciproc, la locuințele părinților lor, devenind prieteni. în cursul lunii noiembrie 2004, la domiciliul părții vătămate, în lipsa de acasă a părinților acesteia, a avut loc o petrecere la care, alături de partea vătămată și de inculpat, au mai participat doi băieți și două fete. Deși a pretins că după petrecere a constatat dispariția din casă a unor bunuri de valoare, partea vătămată nu a sesizat organele de poliție.

La data de 1 decembrie 2004, inculpatul C.M. a mers la domiciliul martorului R.R.I., pe care îl cunoștea de mai multă vreme, unde cei doi au hotărât să consume băuturi alcoolice. La petrecerea organizată "ad-hoc" au fost invitați de către inculpat, o altă prietenă a acestuia, N.C.A.M., martorul A.C.C. și o persoană rămasă neidentificată.

în jurul orelor 16,00, inculpatul C.M. i-a cerut martorului A.C.C. să meargă la domiciliul părții vătămate B.C., să o invite și să o însoțească la locuința martorului R.R.I., întrucât dorește să discute cu aceasta. Partea vătămată a fost de acord să-l întâlnească pe inculpat, în cauză nefăcându-se dovada că asupra acesteia s-ar fi exercitat violențe sau amenințări, în acest scop. După sosirea celor doi la locuința martorului, inculpatul le-a cerut celorlalți participanți la petrecere să plece și să revină după câteva ore, astfel că în apartament au mai rămas partea vătămată B.C., inculpatul C.M. și proprietarul apartamentului, martorul R.R.I.

Cu consimțământul părții vătămate, inculpatul a întreținut raport sexual cu aceasta. Ulterior, inculpatul a încercat să o convingă pe partea vătămată să facă același lucru și cu martorul R.R.I. întrucât partea vătămată a refuzat, inculpatul C.M. a lovit-o cu palma peste față și a amenințat-o cu un briceag.

Observând această derulare violentă a evenimentelor, martorul R.R.I. a intervenit și a căutat să o liniștească pe partea vătămată, asigurând-o că nu i se va întâmpla nimic. Martorul nu a întreținut raport sexual cu partea vătămată și, după ce inculpatul a adormit în sufrageria apartamentului, a condus-o până în apropierea locuinței acesteia.

Ulterior, întrucât partea vătămată i-a solicitat inculpatului să o lase în pace, la data de 13 decembrie 2004, C.M. a contactat-o pe Internet și i-a solicitat suma de 3.000.000 lei, în schimbul acceptului întreruperii relației. Pentru a fi mai convingător, inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată cu moartea și a avertizat-o să nu anunțe poliția. Acest fapt a determinat-o pe partea vătămată să-i povestească totul mamei sale, motiv pentru care aceasta a sesizat organele de poliție.

întrucât partea vătămată nu s-a prezentat la locul de întâlnire fixat de inculpat, la data de 16 decembrie 2004, acesta a contactat-o din nou pe rețeaua Internet și, amenințând-o cu acte de violență, a încercat să o convingă să-i remită suma de 3.000.000 lei.

în aceste condiții, la data de 20 decembrie 2004, inculpatul a fost surprins în flagrant, după ce a primit suma pretinsă de la partea vătămată, banii fiind marcați, în prealabil, cu substanță fluorescentă.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești inculpatul a negat comiterea faptelor, susținând că nu a amenințat-o și nu a obligat-o pe partea vătămată să întrețină raport sexual cu martorul R.R.I., iar suma de 3.000.000 lei i-a fost oferită de minoră pentru a o lăsa în pace, fără a fi exercitat asupra acesteia acte de violență sau amenințări.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate B.C., ale mamei acesteia H.F. și ale martorilor R.R.I., N.C., A.C., M.G., coroborate cu înregistrările convorbirilor telefonice și declarațiile inculpatului, prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare reținută prin actul de inculpare în sarcina inculpatului C.M.

S-a apreciat că, pentru a fi în prezența infracțiunii de trafic de minori, era necesar ca amenințarea și violența să se realizeze în vederea "recrutării, transportării, cazării sau primirii" părții vătămate B.C. și cu condiția ca scopul urmărit să fie acela al exploatării sexuale a acesteia, cerință ce nu se regăsește în speță.

Tribunalul a apreciat că violența reținută în sarcina inculpatului nu este absorbită în conținutul infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 678/2001, întrucât textul se referă la violența folosită pentru realizarea elementului material al acestei infracțiuni, printre care nu se regăsește și obligarea la un act sexual, astfel că se impune achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de trafic de minori, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume latura obiectivă.

Pentru infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., s-a reținut că aceasta a fost dovedită, întrucât, în perioada 13 - 20 decembrie 2004, inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată, pentru a o determina să-i remită suma de 3.000.000 lei.

împotriva acestei sentințe au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, cât și inculpatul.

în motivele de apel formulate, parchetul a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, întrucât în cauză s-a dovedit întrunirea elementelor constitutive ale acestei infracțiuni, respectiv faptul că, la data de 1 decembrie 2004 inculpatul, prin acte de violență, a încercat să o convingă pe partea vătămată să întrețină raport sexual cu martorul R.R.I., obligând-o astfel să presteze o activitate cu caracter sexual împotriva voinței sale. Acest aspect denotă scopul exploatării, în sensul art. 2 lit. c) teza a III-a, nefiind necesar ca scopul exploatării să se realizeze (în speță acest fapt nu i s-a datorat inculpatului) și nici faptul că inculpatul nu a realizat un câștig de ordin material, textul incriminator neavând în conținutul său o atare condiție.

A mai susținut parchetul că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că violența reținută în sarcina inculpatului, ca mijloc de determinare a părții vătămate la un act sexual cu martorul R.R.I., nu este absorbită în conținutul art. 13 din Legea nr. 678/2001, lăsând astfel nepedepsire actele de violență săvârșite de inculpat asupra părții vătămate.

în apelul său, inculpatul a susținut că soluția instanței de fond este legală și temeinică în ce privește achitarea sa pentru infracțiunea de trafic de minori, dar că, în mod nelegal și netemeinic, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., sub acest aspect neexistând dovezi, convorbirile sale cu partea vătămată pe Internet fiind falsificate și nedovedind șantajul.

Prin decizia penală nr. 36 din 1 august 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția pentru cauze cu minori și relații de familie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și de inculpatul C.M. împotriva sentinței penale nr. 112 din 12 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Buzău și în consecință:

A fost desființată în parte sentința mai sus-menționată, în sensul că, reținând pentru infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., dispozițiile art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen., a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului C.M. la 5 (cinci) luni închisoare.

în baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru infracțiunea de trafic de minori.

în baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de un an.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului C.M. pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., ca pedeapsă complementară.

S-au aplicat inculpatului prevederile art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.

A fost menținut restul dispozițiilor sentinței.

în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă arestarea preventivă a inculpatului, începând cu 20 decembrie 2004, la zi.

în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

Cheltuielile judiciare avansate de stat s-a stabilit a rămâne în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Ploiești a reținut că probele administrate în cauză au demonstrat că inculpatul C.M., în perioada octombrie - decembrie 2004, a recrutat-o pe minora B.C., în vârstă de 16 ani, iar la data de 1 decembrie 2004, cu ocazia unei petreceri ad-hoc organizată la locuința martorului R.R.I., după ce a întreținut raport sexual cu partea vătămată, cu consimțământul acesteia, prin acte de violență, a încercat să o determine să întrețină raport sexual și cu proprietarul locuinței, respectiv cu martorul R.R.I.

în aceste împrejurări, obligarea părții vătămate în vârstă de 16 ani de a presta o activitate sexuală împotriva voinței sale, denotă scopul exploatării, în sensul art. 2 lit. c) teza a III-a din Legea nr. 678/2001 (alte forme de exploatare sexuală, cu excepția obligării la practicarea prostituției sau la reprezentări pornografice).

Curtea de apel a apreciat că, în cauză nu are relevanță dacă scopul exploatării s-a realizat sau nu, esențială fiind recrutarea minorei și amenințarea acesteia, exercitarea de violențe asupra ei, pentru a o determina la întreținerea raportului sexual cu martorul R.R.I.

Față de cele menționate mai sus, instanța de apel a apreciat că în sarcina inculpatului C.M. trebuie reținută infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, apelul declarat de parchet fiind întemeiat. Totodată, instanța de apel a considerat că, din întreg materialul probator administrat în cauză a rezultat că, în perioada 13 - 20 decembrie 2004, inculpatul a amenințat-o cu moartea pe partea vătămată B.C. pentru a o determina să-i remită suma de 3.000.000 lei, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj.

Având însă în vedere persoana inculpatului, care are vârsta de 19 ani și este elev, instanța de apel a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante judiciare, cu consecința reducerii pedepselor sub limita minimă prevăzută de textele sancționatoare.

împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.M. care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 12 și 13 C. proc. pen., apreciind că, în mod nelegal, instanța de apel a dispus condamnarea sa pentru infracțiunea de trafic de minori, în speță nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, lipsind latura obiectivă.

Totodată, inculpatul a solicitat să se dispună achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracțiunea de șantaj, fapta săvârșită nefiind prevăzută de legea penală.

înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3866alin. (1) și art. 3857C. proc. pen., constată că instanța de apel a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrările juridice corespunzătoare.

De asemenea, instanța de apel a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

în mod corect, instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare.

în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie infracțiunea de trafic de minori "recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unei persoane cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani, în scopul exploatării acesteia".

Alin. (3) al aceluiași articol, prevede o formă agravată a acestei infracțiuni, dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârșită prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința.

Infracțiunea de trafic de minori, fiind o infracțiune de pericol se consumă în momentul realizării uneia dintre modalitățile alternative ale elementului material (recrutare, transportare, transferare, găzduire sau primire), dacă fiecare dintre aceste activități au fost realizate în scopul exploatării unui minor.

în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, prin "exploatarea" unei persoane se înțelege "obligarea la practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală".

Din probele administrate în cauză a rezultat, cu certitudine, că în perioada septembrie - decembrie 2004 minora B.C. a fost recrutată de inculpatul C.M., recrutarea fiind înțeleasă ca "atragerea minorului stăpânit de slăbiciuni sau de pasiuni, spre satisfacerea acestora, cu scopul de a-l determina să subscrie, la exploatare în sensul legii".

Astfel, la data de 1 decembrie 2004, cu prilejul unei petreceri ad-hoc organizată la locuința martorului R.R.I., inculpatul i-a cerut martorului A.C. să o aducă și pe partea vătămată B.C. și, după ce a întreținut raport sexual consimțit cu aceasta, prin acte de violență a încercat să o convingă să întrețină raport sexual și cu proprietarul locuinței. Observând derularea violentă a evenimentelor, martorul R.R.I. a intervenit și a liniștit-o pe partea vătămată, asigurând-o că nu i se va întâmpla nimic, iar ulterior a condus-o la locuința sa.

Prin prisma celor expuse mai sus, obligarea minorei cu vârsta cuprinsă între 15 - 18 ani de a presta o activitate cu caracter sexual împotriva voinței sale, denotă scopul exploatării, în sensul art. 2 lit. c) teza a III-a (alte forme de exploatare sexuală, cu excepția obligării la practicarea prostituției sau la reprezentări pornografice).

Relevantă pentru stabilirea intenției reale a inculpatului a fost solicitarea sa, către celelalte persoane prezente la domiciliul martorului R.R.I., de a părăsi locuința și de a reveni peste câtva timp, făcând astfel posibilă rămânerea în imobil numai a trei persoane (inculpatul, minora și martorul R.R.I.).

Pentru existența infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 nu are relevanță că scopul exploatării nu s-a realizat, întrucât acest fapt nu i se datorează inculpatului și nici faptul că acesta nu a realizat vreun câștig de ordin material, textul incriminator neavând în conținutul său o atare condiție.

Ceea ce sancționează acest text de lege este activitatea traficantului de punere în stare de vulnerabilitate a minorei, cu scopul de a-i determina un comportament antisocial, "devierea psihică a comportamentului minorului, lipsa de adeziune conștientă față de cerințele familiei, creșterea adaptabilității la un mediu nesănătos, însușirea liberalismului sexual cu declin evident spre prostituție", activități ce au ca finalitate exploatarea persoanei traficate.

Recrutarea, respectiv descoperirea, atragerea, angajarea și îndrumarea unei persoane, apare ca o activitate ce durează un timp, în cazul incriminării prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nefiind necesară existența vreunui mijloc pentru realizarea acesteia.

în măsura în care însă această activitate este realizată prin amenințare, violență, răpire, fraudă ori înșelăciune ș.a., operează agravanta prevăzută la alin. (3) al art. 13 din Legea nr. 678/2001.

în mod greșit, instanța de fond a apreciat că violența reținută în speță în sarcina inculpatului, ca mijloc de determinare a părții vătămate la un act sexual cu martorul R.R.I., nu ar fi absorbită în conținutul art. 13 din Legea nr. 678/2001, cu motivarea că textul de lege se referă la violența folosită pentru realizarea elementului material al acestei infracțiuni, printre care nu se regăsește și obligarea la un act sexual.

Procedând astfel, actele de violență săvârșite de inculpatul C.M. asupra părții vătămate B.C., la data de 1 decembrie 2004, pentru determinarea acesteia la raport sexual cu o altă persoană, împotriva voinței sale, au fost lăsate nepedepsite [(nici măcar sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen.)], deși partea vătămată a formulat plângere împotriva inculpatului, plângere pe care și-a menținut-o și în instanță, solicitând condamnarea acestuia.

întrucât de la data comiterii infracțiunii și până în prezent, textul art. 13 din Legea nr. 678/2001 a suferit modificări, în sensul că limitele de sancționare au fost majorate și, având în vedere că fapta a fost săvârșită pe 1 decembrie 2004, sub imperiul legii vechi, înainte de modificarea intervenită prin O.U.G. nr. 79/2005, aprobată prin Legea nr. 278/2005, în cauză sunt incidente prevederile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), privind aplicarea legii penale mai favorabile, dispoziții ce se vor reține pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001.

Pe de altă parte, înalta Curte mai constată că în mod corect, ambele instanțe au reținut în sarcina inculpatului, săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 194 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de șantaj, "constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul".

Caracteristic infracțiunii de șantaj este faptul că libertatea morală a persoanei, adică posibilitatea acesteia de a lua hotărâri și de a se manifesta în conformitate cu propria sa voință este încălcată prin constrângerea ei la o anumită comportare, prin determinarea ei, cu ajutorul violenței, să suporte o anumită consecință păgubitoare. Dacă prin aceasta se urmărește dobândirea, în mod injust a unui folos, fapta prezintă o periculozitate proprie, mai mare și distinctă în raport cu cea a infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 193 C. pen., care aduce și ea atingere libertății de voință și de acțiune a persoanei. De aceea, o astfel de faptă a fost incriminată distinct, în dispozițiile art. 194 C. pen., sub denumirea de "șantaj".

Constrângerea la care se referă textul de lege, exercitată, fie prin violență, fie prin amenințare, trebuie să aibă ca obiect determinarea victimei să dea (să efectueze un act de remitere), să facă, să nu facă sau să sufere ceva și să fie de natură a produce celui împotriva căruia se exercită o stare de temere.

Pentru existența infracțiunii de șantaj nu este necesar ca persoana constrânsă să satisfacă pretenția făptuitorului, adică să dea ceea ce acesta îi cere, infracțiunea subzistând indiferent de această împrejurare, deoarece șantajul este o infracțiune îndreptată, în principal, împotriva libertății morale a persoanei, libertate încălcată prin simplul fapt al constrângerii acesteia să facă sau să nu facă ceva împotriva voinței sale.

în speță, constrângerea, prin amenințarea cu moartea, a părții vătămate minoră B.C., de către inculpat în situația neremiterii sumei de 3 milioane lei, a fost un act de natură să inspire acesteia temere, fiindu-i adusă astfel o atingere libertății sale morale, respectiv posibilității de a se manifesta în conformitate cu propria sa voință, elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj fiind astfel realitate.

Având însă în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptelor și datele care caracterizează persoana inculpatului (este în vârstă de 19 ani, elev, a obținut rezultate foarte bune la învățătură, fiind olimpic național la informatică, în anul 2003, obținând locul I pe țară), înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, în favoarea inculpatului putând fi reținute prevederile art. 861C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 36 din 1 august 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția pentru cauze cu minori și relații de familie.

Va casa decizia penală mai sus-menționată, numai în ceea ce privește omisiunea aplicării dispozițiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 și cu privire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului C.M.

Va aplica inculpatului C.M., pentru infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, dispozițiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

în baza art. 861C. pen., va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C.M. prin decizia recurată, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, calculat conform art. 862C. pen.

Potrivit art. 863alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta în ultima zi lucrătoare a fiecărui trimestru la judecătorul desemnat cu supravegherea lui;

- va anunța în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

în baza art. 359 C. proc. pen., va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor încălcării prevederilor art. 864C. pen. Va înlătura dispozițiile art. 71 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), aplicate inculpatului, privind pedeapsa accesorie.

Conform art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., va dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpatului C.M., dacă nu este arestat în altă cauză.

Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 20 decembrie 2004 până la data punerii efective în libertate a acestuia.

A menținut celelalte dispoziții ale deciziei penale.

← ICCJ. Decizia nr. 6336/2005. Penal  ICCJ. Decizia nr. 6322/2005. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6339/2005. Penal