ICCJ. Decizia nr. 1080/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 791 din 11 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), a fost condamnat inculpatul C.T.I. la 3 ani închisoare.
în baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.
în baza art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 76 din 6 februarie 2002 a Tribunalului București.
în baza art. 36 alin. (1), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, cu pedepsele aplicate în speță, urmând ca inculpatul C.T.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a scăzut din pedeapsă perioada executată de la 12 noiembrie 2001 la 6 februarie 2002.
în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) (două fapte), a fost condamnat inculpatul R.D. la două pedepse de 3 ani închisoare.
în baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepselor de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2773 din 6 noiembrie 2001 a Judecătoriei sector 5 și 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 76 din 6 februarie 2002 a Tribunalului București.
în baza art. 36 alin. (1), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare și 3 ani închisoare, cu pedepsele aplicate în speță, urmând ca inculpatul R.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a scăzut din pedeapsă perioada executată de la 12 noiembrie 2001 la 6 februarie 2002.
în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), a fost condamnat inculpatul I.A. la 3 ani închisoare.
în baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.
în baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 76 din 6 februarie 2002 a Tribunalului București.
în baza art. 36 alin. (1), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, cu pedepsele aplicate în speță, urmând ca inculpatul I.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a scăzut din pedeapsă perioada executată de la 14 noiembrie 2001 la 6 februarie 2002.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul R.D. suma de 350.000 lei, de la inculpatul I.A. suma de 450.000 lei, iar de la inculpatul C.T.I. suma de 300.000 lei, obligându-i la plata acestora către stat.
în baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., au fost obligați inculpații în solidar, fiecare în solidar cu părțile responsabile civilmente respective la 5.000.000 lei către partea civilă V.O.D. cu titlu de despăgubiri civile.
S-a luat act că partea vătămată D.S.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Au fost obligați inculpații, în solidar cu părțile responsabile civilmente respective, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond din analiza materialului probator administrat, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, a reținut următoarele:
în data de 25 octombrie 2001, în timp ce se aflau în zona Parcului Crângași, în baza unei înțelegeri prealabile, după ce au observat-o pe partea vătămată D.S.M. (într-un grup de tineri) că ține în mână un telefon, inculpații C.T.I., R.D. și I.A. s-au apropiat de grup și inculpatul I.A. i-a cerut părții vătămate telefonul.
La refuzul părții vătămate, inculpații l-au amenințat și inculpatul I.A. i-a luat acest telefon din buzunar.
Ulterior, inculpatul I.A. a vândut telefonul martorului P.O. (care l-a înstrăinat la rândul său unor persoane necunoscute) pentru suma de 1.100.000 lei, banii fiind împărțiți între cei trei inculpați.
Instanța de fond a mai reținut că, în data de 29 octombrie 2001, pe Calea Crângași, cei trei inculpați au observat-o pe partea vătămată C.O.D. că poartă la gât un lănțișor din aur și, după ce au hotărât să-l deposedeze de bijuterie, inculpații I.A. și C.T.I. au supravegheat zona, iar inculpatul R.D. a urmărit-o pe partea vătămată și, când aceasta a trecut printr-un gang, i-a smuls lănțișorul de la gât.
Susținerile inculpatului C.T.I. că l-a văzut pe inculpatul R.D. când a deposedat-o pe partea vătămată C.O., însă nu a participat la săvârșirea acestei fapte (aflându-se la o distanță corespunzătoare de cei doi) și nici nu a avut vreo înțelegere cu ceilalți inculpați sunt subiective și infirmate de probatoriul administrat.
Astfel, deși în cursul urmăririi penale partea vătămată a arătat că nu ar putea recunoaște decât pe inculpatul care l-a prins de rever și nu pe inculpatul care l-a deposedat de lănțișor (respectiv R.D.) nici unul dintre inculpați nu contestă că s-au aflat la locul săvârșirii faptei; inculpatul R.D. descrie cu lux de amănunte atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței împrejurarea că inculpatul C.T.I. a observat-o pe partea vătămată că poartă la gât un lănțișor din aur și le-a propus să-l fure, iar inculpatul I.A. confirmă susținerile părții vătămate potrivit cu care o altă persoană decât cel care l-a deposedat de lănțișor l-a apucat de reverele gecii (respectiv că acest gest a fost făcut de inculpatul C.T.I.).
De asemenea, atât inculpatul R.D., cât și inculpatul I.A. au arătat constant că inculpatul C.T.I. a amanetat lănțișorul părții vătămate.
în consecință, tribunalul a apreciat că prin probatoriul administrat s-a răsturnat prezumția de nevinovăție instituită de art. 66 C. proc. pen. și fără putință de tăgadă s-a dovedit că inculpații au săvârșit faptele deduse judecății în urma unor înțelegeri prealabile.
La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor și persoana inculpaților, care sunt tineri, au un nivel de instruire redus, provin din familii dezorganizate și au frecventat anturaje nefavorabile, care i-au condus spre perseverență infracțională.
S-a apreciat că reeducarea și resocializarea inculpaților se poate realiza prin aplicarea unor pedepse cu închisoare executată în regim de detenție, în cuantum orientat spre minim.
Din fișele de cazier judiciar ale inculpaților, s-a reținut că prin sentința penală nr. 76 din 6 februarie 2002 a Tribunalului București, rămasă definitivă la 26 februarie 2002, aceștia au fost condamnați la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie.
în conformitate cu art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor arătate pe câte un termen de 3 ani și 6 luni, pentru inculpații C.T.I. și I.A. și 4 ani, pentru inculpatul R.D. (inculpații C.T.I. și R.D. au fost arestați la 12 noiembrie 2001, iar inculpatul I.A. la 14 noiembrie 2001, toți trei fiind puși în libertate la 6 februarie 2002).
în cazul inculpatului R.D., s-a reținut că din fișa de cazier judiciar rezultă că prin sentința penală nr. 2773 din 6 noiembrie 2001 a Judecătoriei sector 5, definitivă la 17 noiembrie 2003 acesta a mai fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat.
în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării acestei pedepse, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, inculpatul fiind arestat la 9 iulie 2001 până la 14 iulie 2001.
Având în vedere că faptele deduse judecății au fost săvârșite înainte de pronunțarea sentințelor penale sus-menționate, instanța de fond a făcut aplicarea art. 85 alin. (1) C. pen., dispunând anularea suspendării condiționate a executării pedepselor astfel aplicate.
în baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ. și art. 1000 alin. (2) C. civ., instanța de fond a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale și având în vedere că s-a făcut dovada prejudiciului, inculpații au fost obligați în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească suma de 5.000.000 lei părții civile V.O., cu titlu de despăgubiri civile.
împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații C.T.I., R.D. și I.A., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând redozarea pedepselor aplicate de instanța de fond, arătând că sunt prea aspre în raport de faptele săvârșite.
Prin decizia penală nr. 665 din 13 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.
împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații I.A., C.T.I. și R.D.
Inculpații I.A. și C.T.I. au solicitat, prin apărător, reducerea pedepsei și, respectiv, suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Inculpatul R.D., prin apărător, a solicitat în principal, trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 481 C. proc. pen., în sensul că, la prezentarea materialului de urmărire penală, nu au fost citați reprezentanții legali ai minorilor și nu s-au efectuat referatele de anchetă socială.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite, aspecte ce au condus la soluția temeinică pronunțată de instanța de control judiciar care a respins, pe fond, apelurile declarate de inculpați.
Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpatul R.D. prin care invocă neefectuarea referatelor de anchetă socială în cursul urmăririi penale și faptul că nu au fost citați reprezentanții legali la prezentarea materialului de urmărire penală, se constată că acesta nu este întemeiat.
Astfel, susținerile inculpatului sunt infirmate de probele existente în dosarul cauzei și anume: din dosarul de urmărire penală se află referatele de anchetă socială efectuate de Primăria sectorului 5 - Serviciul Autoritate Tutelară, privind pe minorii R.D., C.T.I. și I.A.
în același sens, din examinarea procesului-verbal întocmit cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală la data de 11 decembrie 2002, se constată că a fost prezent reprezentantul legal al acestuia, cât și apărătorul desemnat din oficiu, avocat U.E.
în consecință, nu s-au încălcat dispozițiile art. 481 C. proc. pen., motivul de recurs formulat nefiind întemeiat.
Cu privire la motivul de recurs formulat de toți inculpații recurenți prin care se solicită reducerea pedepsei (inculpații R.D. și I.A.) și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (inculpatul C.T.I.), Curtea apreciază că, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, cât și circumstanțele personale ale inculpaților, aspecte ce au condus la aplicarea unor pedepse care, atât prin cuantum, cât și ca modalitate de executare, sunt în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Așa încât, în cauză nu sunt motive care să justifice nici solicitarea de reducere a pedepselor și nici cererea de aplicare a dispozițiilor art. 861C. pen.
Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse, recursurile, ca nefondate.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1124/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6336/2005. Penal → |
|---|
