ICCJ. Decizia nr. 6336/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia penală nr. 3339 din 17 iunie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva deciziei penale nr. 174/ A din 28 octombrie 2003 a Curții de Apel Tg. Mureș privind pe inculpații S.I., R.M., Ș.Șt., C.V. și H.M., s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel Tg. Mureș. S-a mai dispus prin aceeași decizie penală, ca onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaților R.M., Ș.Șt., C.V. și H.M., în sumă de câte 400.000 lei, să se plătească din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a decide astfel, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că prin sentința penală nr. 148/2003 a Tribunalului Mureș, inculpatul S.I., R.M., Ș.Șt. au fost condamnați, fiecare, în parte, la pedepsele de câte 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., câte un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și de câte 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.
Față de fiecare din cei trei inculpați s-a reținut aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen. și dispozițiile art. 74 - art. 76 C. pen., iar toți inculpații au fost achitați în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea incriminată de dispozițiile art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Totodată, inculpatul H.M. a fost condamnat, la pedepsele de un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și de 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., pentru ambele infracțiuni reținându-se aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și a art. 74 - art. 76 C. pen.
S-a constatat a fi grațiată pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată inculpatului H.M. și s-a dispus achitarea acestui inculpat, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., de sub acuza săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
De asemenea, inculpatul C.V. a fost condamnat, la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și de art. 74 - art. 76 C. pen., iar în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea lui de sub acuza săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., și de art. 292.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că în seara zilei de 12 ianuarie 1997, în jurul orelor 22,00, inculpatul S.I. însoțit de inculpații R.M. și H.M. în scop de răzbunare pentru agresarea unui coleg de muncă, au pătruns fără drept, în mai multe locuințe, din blocul de pe strada Depozitelor din Târgu Mureș, căutându-l pe agresorul M.A. A doua zi, cei cinci inculpați, după ce au consumat băuturi alcoolice, au revenit, urcând în același bloc, la etajele superioare, pentru a-l căuta din nou, pe M.A. La un moment dat au intrat în locuința victimei B.G., unde inculpații S.I., R.M. și Ș.Șt., au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele acesteia, peste cap și corp. în aceste împrejurări a fost lovit, de către cei trei inculpați și martorul R.D., care se afla cu victima în locuință și care martor a reușit, la un moment dat, să fugă din locuință, el fiind oprit și readus aici de către inculpatul C.V. și H.M. După derularea acestor acte de agresivitate, inculpatul S.I. și Ș.Șt. au chemat telefonic organele de poliție, cărora le-au reclamat faptul că ei au fost agresați de țigani. Ca urmare a acestor susțineri, în mod greșit, organele de poliție au amendat-o contravenționale pe victima B.G.
Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia nr. 174/ A din 23 octombrie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș împotriva sentinței penale nr. 148/2003 a Tribunalului Mureș, a desființat parțial hotărârea astfel criticată, doar cu privire la aplicarea dispoziției art. 75 lit. a) C. pen., raportată la dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen., dispoziție ce a fost înlăturată. Curtea de Apel Târgu Mureș a menținut restul dispozițiilor din hotărârea atacată.
Această decizie penală a Curții de Apel Târgu Mureș a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, susținându-se că, în mod greșit s-a operat schimbarea de încadrare a faptei din infracțiunea de omor în cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, că soluția de achitare a inculpatului C.V. de sub acuza comiterii infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., este rezultatul unei grave erori de fapt și că regimul sancționator aplicat fiecărui inculpat în parte este prea blând.
Instanța de recurs a apreciat că această cale de atac exercitată de parchet este fondată, dar nu pentru motivele expuse în scris ci pentru cele constatate de instanța de control judiciar, în baza rolului activ ce îi revine.
S-a constatat că, prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., hotărârea criticată nu cuprinde motivele pe care s-a întemeiat soluția, deoarece din examinarea declarației de apel formulată de parchet a reieșit că instanța de apel a fost investită cu trei motive, ce nu au fost examinate.
S-a observat că instanța de apel s-a rezumat a reda în cuprinsul hotărârii derularea evenimentelor, iar în partea finală a concluzionat, fără a motiva, că hotărârea judecătorească supusă controlului este întemeiată, fiind rezultatul analizării serioase a stării de fapt.
S-a mai constatat că doar în penultimul alineat al deciziei criticate, instanța de control a amintit că singurul motiv de nelegalitate al sentinței apelate constă în reținerea agravantei prevăzute de dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen., pentru infracțiunea incriminată de dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen., și că pentru restul motivelor de apel invocate nu s-a manifestat preocupare, nepășindu-se la analizarea lor, fapt ce impune ca în cauză, prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., cauza să fie rejudecată de Curtea de Apel Târgu Mureș.
Astfel, a fost reinvestită Curtea de Apel Târgu Mureș, cauza, având ca obiect apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Târgu Mureș împotriva sentinței penale nr. 148 din 22 aprilie 2003 a Tribunalului Târgu Mureș privind pe inculpații S.I., R.M., Ș.Șt., C.V. și H.M., fiind înregistrată sub nr. 963/2004 P.
Prin sentința penală nr. 148 din 22 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. 6598/2001, a fost condamnat inculpatul S.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., ca urmare a schimbării, conform dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a art. 75 lit. a) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare și făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 ani închisoare.
Potrivit dispozițiilor art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen., același inculpat a fost condamnat și la pedeapsa de 2 luni închisoare, pedeapsă ce s-a constatat a fi grațiată condiționat și pentru care inculpatului i s-a atras atenția asupra condițiilor și consecințelor revocării grațierii.
Totodată, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea acestui inculpat de sub acuza comiterii infracțiunii incriminate de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
S-a dedus conform dispozițiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestului preventiv din intervalul 15 ianuarie 1997 - 14 ianuarie 2000, constatându-se că pedeapsa astfel aplicată a fost executată.
Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul R.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., ca urmare a schimbării, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a art. 75 lit. a) C. pen., a art. 74 și art. 76 lit. d) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare și făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca acesta, în final să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare.
în baza dispozițiilor art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen., s-a constatat grațiată condiționat această ultimă pedeapsă aplicată și s-a atras atenția acestui inculpat asupra condițiilor și consecințelor revocării grațierii.
Totodată, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitare acestui inculpat de sub acuza comiterii infracțiunii incriminate de dispozițiile art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și, potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa ce i-a fost aplicată durata reținerii și arestului preventiv executată în intervalul 15 ianuarie 1997 - 14 ianuarie 2000, constatându-se executată această pedeapsă.
Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul Ș.Șt., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., în urma schimbării încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea incriminată de dispozițiile art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a art. 74 și art. 76 lit. d) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de un an și 3 luni închisoare și, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca, acesta, în final să execute pedeapsa cea mai grea, cea de 3 ani închisoare.
Potrivit dispozițiilor art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare, pedeapsă ce s-a constatat a fi grațiată condiționat, inculpatului atrăgându-i-se atenția asupra condițiilor și consecințelor revocării grațierii.
Totodată, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., acest inculpat a fost achitat de sub acuza comiterii infracțiunii incriminate de dispozițiile art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și, potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat durata reținerii și arestării preventive efectuate în intervalul 10 ianuarie 1997 - 14 ianuarie 2000, constatându-se că această pedeapsă a și fost executată.
Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul C.V., la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii incriminate de dispozițiile art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen., pedeapsă ce s-a constatat a fi grațiată condiționat.
Potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acest inculpat de sub acuza comiterii infracțiunii incriminate de dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a art. 75 lit. a) C. pen., iar în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., același inculpat a fost achitat de sub acuza comiterii infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
S-a constatat că acest inculpat a fost reținut și arestat preventiv în intervalul 15 ianuarie 1997 - 02 iulie 1997.
Tot prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul H.M., la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 26, raportat la art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a art. 75 lit. a) C. pen., a art. 74 și art. 76 lit. d) C. pen., pedeapsă ce i-a fost aplicată ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei, conform dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., acest inculpat a fost achitat de sub acuza săvârșirii infracțiunii incriminate de dispozițiile art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., iar în baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen., el a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare.
S-a constatat a fi grațiată condiționat această pedeapsă de 2 luni închisoare, s-a atras atenția inculpatului asupra condițiilor și consecințelor revocării grațierii, iar în baza dispozițiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, pe durata unui termen de încercare de 3 ani calculat potrivit dispozițiilor art. 82 C. pen.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate și s-a dedus, conform dispozițiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din durata pedepsei astfel aplicate, durata reținerii și arestului preventiv din intervalul 17.01 - 02 iulie 1997.
Instanța de fond, prin sentința penală anterior amintită, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului C.V. și H.M., în sensul reținerii și a infracțiunii de lipsire de libertate, cerere formulată de reprezentantul parchetului, precum și celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice formulate în cursul procesului.
în baza dispozițiilor art. 999 C. civ., raportat la art. 14 C. proc. pen., au fost obligați, în solidar, inculpații S.I., R.M. și Ș.Șt. să plătească despăgubiri civile astfel: câte 6 milioane lei către părțile civile B.A. și B.N., reprezentând cheltuieli de înmormântare, cu aplicarea indicelui de creștere a prețurilor aferent perioadei cuprinse între data pronunțării hotărârii și data plății efective; 21.900.000 lei către partea civilă B.N., ca reprezentantă legală a minorului B.G., născut la 20 mai 1991, suma reprezentând renta totalizată pentru perioada februarie 1997 - martie 2003 cu aplicarea indicelui de creștere a prețurilor aferent perioadei cuprinse între data pronunțării hotărârii și data plății efective; 300.000 lei rentă aferentă în favoarea minorului B.G., începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la schimbarea condițiilor de stabilire a rentei; 50.000.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale suferite de partea civilă B.N., cu aplicarea indicelui de creștere a prețurilor aferent perioadei cuprinse între data prezentei hotărâri și data plății.
Au fost respinse celelalte despăgubiri civile solicitate de partea civilă B.N., au fost obligați inculpații S.I., R.M. și Ș.Șt. ca, în solidar, să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean Mureș suma de 468.801 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare și dobânda legală aferentă acestei sume și părții civile B.N. suma de 500.000 lei cu titlu de onorariu avocațial.
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată R.D., iar cei cinci inculpați au fost obligați, fiecare, în parte, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că în declarațiile date inițial la poliție, inculpatul R.M., a arătat că ar fi văzut pe victima B.G. și martorul R.D. în fața blocului, înarmați cu un topor, respectiv cu un cuțit și că el împreună cu inculpații S.I. și Ș.Șt. au fugit după cei doi pe scările blocului, lovind-o în timp ce aceștia urcau la etajul IV, victima căzând în fața ușii. Ulterior, la parter a susținut că victima a căzut în urma loviturilor aplicate de ceilalți doi inculpați, el ocupându-se mai mult de martorul R.D., pentru ca apoi să revină asupra declarațiilor, arătând că doar inculpatul S.I. a lovit victima în fața ușii apartamentului 2, cu picioarele în cap. Inculpatul S.I. a dat la rândul său declarații contradictorii, inițial, negând că ar fi lovit victima care a fost agresată de ceilalți patru inculpați, pentru ca apoi să arate că el lovit victima în fața apartamentului acestuia, aplicându-i două lovituri cu piciorul, dintre care una în cap.
Inculpatul Ș.Șt., în declarațiile inițiale a susținut că el a fost cel care l-a dezarmat de topor pe unul din țiganii pe care i-au găsit în fața blocului, plecând apoi să anunțe poliția, la întoarcere găsind victima pe pat, fără a ști cine a lovit-o. Revenind apoi asupra celor declarate a relatat că în fața apartamentului victimei l-a văzut pe inculpatul S.I., lovind victima cu pumnul peste cap.
Inculpatul C.V. declarat inițial că în timp ce inculpații R.M., S.I. și Ș.Șt. au intrat în fugă în scara blocului, el a rămas în urmă cu inculpatul H.M., pentru a nu veni alți țigani după ei, iar la urcare la etajul IV, primii trei inculpați le-au arătat un cuțit și un topor spunându-le că au fost atacați. Același inculpat, ascultat de procuror, a declarat că el nu a văzut în fața blocului nici un țigan, că urcând scările împreună cu inculpatul H.M., s-au întâlnit cu inculpatul Ș.Șt., care apoi împreună cu inculpatul H.M., au pornit să anunțe poliția și că intrând în garsonieră au văzut victima culcată pe pat. Apoi a revenit spunând că victima era căzută lângă pat, inculpatul R.M. stropind-o cu apă. Totodată a arătat că cei doi inculpați care au coborât i-au predat un topor.
Inculpatul H.M. a declarat că nu a văzut vreun țigan care să-i fi provocat în fața blocului, că a urcat și el la etajul IV, dar nu i-a văzut pe nici unul dintre inculpați să agreseze pe cineva, el deplasându-se la locuința martorului D.A., unde a consumat un pahar cu vin, intrând în garsoniera victimei abia după sosirea organelor de poliție. în faza de judecată, dar și în unele declarații din faza de urmărire penală, inculpații au încercat să acrediteze ideea că, în seara zilei de 13 ianuarie 1997, ar fi fost provocați și de victimă și de martorul R.D., în fața blocului, după ce au părăsit bufetul.
Starea de fapt prezentată de inculpați este în contradicție cu cea descrisă de martorul R.D., care a relatat în faza de judecată că, ziua de 13 ianuarie 1997, a petrecut-o împreună cu victima, întorcându-se de la țară, în jurul orelor 16,00, după care au stat în locuința fratelui martorului R.T., până în jurul orelor 13,00, când au urcat la etajul IV la garsoniera victimei, unde a înnoptat. Ușa garsonierei era asigurată cu un cui îndoit, yala nefiind folosită în acea seară. Martorul a susținut că a auzit bătăi în ușă, strigăte, însă victima nu a vrut să deschidă, neștiind cine este afară. Cei de afară, trântindu-se în ușă au năvălit în locuință, martorul indicându-i pe S.I., R.M., Ș.Șt. și H.M., toți începând să le aplice lovituri cu mâinile și picioarele. A mai relatat că la un moment dat a fugit din locuință, însă la etajul 3, a fost reținut și bătut de inculpatul C.V. și de a șasea persoană, aceștia conducând-o înapoi în garsonieră. în timp cât a lipsit, victima își pierduse cunoștința, unul dintre inculpați aruncând apă rece peste ea. Martorul a precizat că deși a vrut să plece nu a mai îndrăznit, deoarece îi era frică. Găsind un topor în baie, inculpații au aplicat cu acesta mai multe lovituri, atât lui cât și victimei. După aproximativ o oră, doi dintre agresori au plecat și s-au reîntors cu doi polițiști, cărora le-a spus că victima era în stare de ebrietate. Martorul a arătat că el nu a auzit discuțiile dintre polițiști și inculpați, lui nedându-i atenție.
Starea de fapt prezentată de inculpați nu a putut fi primită, nu doar din cauza celor arătate mai sus și declarate de martorul R.D.
Astfel, există și alte probe testimoniale, respectiv M.G. a declarat, că în seara zilei de 13 ianuarie 1997, fiind pe hol, a văzut patru sau șase persoane, intrând în blocul de locuințe, dintre care i-a recunoscut pe inculpații R.M. și S.I. Văzându-i a intrat în locuință, dar imediat după ea a intrat și inculpatul R.M., care fără să bată la ușă sau să ceară permisiunea a început să verifice dacă este cineva sub pat și în baie, timp în care inculpatul S.I. stătea în fața ușii, cei doi procedând la fel și la vecina martorei, după care i-a auzit discutând că urmează să urce la etajul IV, la ultima ușă de pe stânga, care este cea a locuinței victimei. Martora l-a văzut pe inculpatul H.M. rămânând la parter, acesta urcând după aproximativ 20 minute, când de sus s-a auzit strigându-se "vezi că fuge", instanța considerând că această referire s-a făcut, probabil, cu privire la martorul R.D.
După aceasta martora M.G. l-a auzit pe R.D. strigând "vai mamă, mor".
înainte să urce scările, inculpatul H.M. a atenționat-o pe martoră să intre în locuință. în aceeași seară și martora M.F. a auzit bătăi la locuințele ușilor de la parter și la propria locuință, însă i-a fost frică să deschidă. Martorul P.F. unul dintre polițiștii care s-au deplasat la locuința victimei, în urma solicitării inculpaților, a arătat că martorul R.D. era foarte speriat, creându-i impresia că-i frică să spună adevărul, arătând inițial că el nu cunoaște nimic, pentru ca ulterior să confirme starea de fapt prezentată de inculpați, în sensul că ar fi fost agresați de cei doi. Inculpatul R.M. l-a împins pe martorul R.D. cu toporul, îndemnându-l să spună adevărul, în sensul mai sus arătat. Inculpații le-au spus polițiștilor că nu au agresat victima și că aceasta este așezată pe pat pentru că este în stare de ebrietate, prefăcându-se că doarme.
în concluzie a rezultat că de fapt, inculpații în calitate de colegi ai martorului Ș.G., agresat cu câteva zile înainte de numitul M.A., locatar al blocului, aflat în acea ocazie în compania victimei, a urmărit să-i aplice acestuia "o corecție". Pornind în căutarea numitului M.A., inculpații R.M., S.I. și H.M., au intrat la parterul blocului, încă din seara zilei de 12 ianuarie 1997, după lăsarea întunericului, cu această ocazie, inculpații R.M. și S.I. au intrat cu forța în locuința părinților lui M.A., împingând-o pe martora M.F., din ușă, căutându-l pe acesta prin baie și sub pat. Martora le-a cerut să părăsească locuința dar, drept răspuns inculpatul R.M. a prins-o de gât, a amenințat-o cu un briceag, la fel procedând și cu soțul acesteia, părăsind locuința abia după 20 minute, deși martora le-a cerut acest lucru încă de la început. Cele declarate mai sus au fost confirmate de martora B.I., care a declarat în plus că a văzut când inculpații au bătut și la alte uși, repezindu-se la deschiderea acestora, locuințele martorelor M.G. și O.M. fără a le da acestora posibilitatea să manifeste un eventual dezacord cu privire la accesul în locuință. în tot acest timp inculpatul H.M. stătea pur și simplu pe culoar fără a intra în locuință.
După ce au bătut la mai multe uși de la parter și un intrat în locuințele arătate mai sus, inculpații S.I., R.M. și Ș.Șt. au urcat la etajul IV la locuința victimei, presupunând probabil că numitul M.A. s-ar putea afla acolo. Inculpații C.V. și H.M., au rămas la parter, însă văzând că a trecut mai mult de jumătate de oră, auzind țipete, vaiete de la etaj, au urcat și ei, ocazie cu care au văzut cum inculpatul S.I. l-a prins și la întors la etajul IV pe martorul R.D. în timp ce inculpatul C.V. s-a postat în fața garsonierei victimei așezându-se pe toporul ce i-a fost încredințat de inculpatul Ș.Șt., inculpatul R.M. se străduia să amelioreze starea victimei, stropind-o cu apă. în grija acestor doi inculpați au fost lăsați martorul R.D. și victima, în timp ce inculpații S.I. și Ș.Șt. au plecat să anunțe poliția. Imediat cum au sosit inculpații C.V. și H.M., acesta din urmă a intrat în locuința martorului D.A., unde de altfel, era așteptat în baza unei înțelegeri mai vechi. Aici au consumat vin, fiind de față și martorul M.E. Inculpatul H.M. a plecat înaintea acestui martor, iar când D.A. l-a condus pe acesta din urmă la ușă, a putut vedea că la locuința victimei au venit niște polițiști. Agresarea victimei și a martorului R.D., în condițiile descrise de acesta din urmă, a avut loc până la momentul urcării la etaj a inculpaților C.V. și H.M., cu precizarea că nu au intrat toți cei cinci inculpați cu forța în garsonieră.
Martorul D.A., locuind la același etaj cu victima, dar la vreo 7 uși, a auzit în seara respectivă bubuituri, lovituri într-o ușă dar nu a dat atenție acestui aspect, arătând că în acel bloc scandalurile sunt la ordinea zilei.
Faptul că yala de la ușa garsonierei victimei nu era stricată, nu a infirmat modalitatea de pătrundere a inculpaților, având în vedere că această încuietoare nici nu a fost folosită în acea seară, de victimă pentru a asigura ușa.
S-a apreciat că acțiunile violente ale inculpaților S.I., R.M. și Ș.Șt., care conjugate au dus la moartea victimei, prin pricinuirea leziunilor descrise în actele medico-legale arătate mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., fapta fiind săvârșită de 3 persoane.
Sub aspectul lovirii victimei, inculpații au acționat cu intenție, pe care s-a grefat culpa în privința urmării mai grave, respectiv moartea victimei. Chiar dacă loviturile au fost numeroase și unele dintre ele aplicate în zone vitale ale corpului, ținând seama de mobilul, care i-a determinat pe inculpați să acționeze, acela de a aplica o "corecție", împrejurările concrete ale derulării evenimentelor, descrise mai sus nu au putut concluziona că intenția inculpaților a fost aceea de a ucide. Pentru aceste motive, în ședința publică din data de 15 aprilie 2003, s-a pus în discuție cererea de schimbare a încadrării juridice privind pe inculpații R.M., S.I. și Ș.Șt., din infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 175 C. pen., raportat la art. 176 lit. a) C. pen., cu art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea de loviri cauzatoarea de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., urmând ca pe fond instanța să se pronunțe în sensul schimbării încadrării juridice, astfel cum am arătat mai sus.
Cu privire la săvârșirea de către cei trei inculpați a infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., instanța a reținut că prin actul de sesizare, respectiv rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș din 4 aprilie 1997, nu s-a dispus trimiterea în judecată a celor trei și pentru infracțiunea de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. Pe de altă parte, însă, în considerentele actelor de sesizare s-au descris acțiunile celor trei inculpați și cu privire la aspectul lipsirii de libertate a martorului R.D.
Observând că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților R.M., S.I. și Ș.Șt. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., în lumina celor de mai sus, instanța a reținut că nu a fost legal investită cu judecarea inculpaților și sub aspectul săvârșirii acestei fapte, atâta vreme cât procurorul nu a înțeles în timpul procesului să declare că pune în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților și pentru săvârșirea acestei infracțiuni, astfel cum prevăd dispozițiile art. 336 lit. a) C. proc. pen.
Probele administrate în cauză nu au atestat că fapta inculpatului C.V. ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 75 lit. a) C. pen.
Cu privire la inculpatul H.M. având în vedere, că în seara de 12 ianuarie 1997, i-a însoțit pe inculpații S.I. și R.M., care au pătruns în cel puțin 2 locuințe, fără consimțământul proprietarilor, s-a reținut în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în formă continuată, în forma de participație a complicității morale, prevăzută de art. 26, raportat la art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 75 lit. a) C. pen., în urma schimbării încadrării juridice, în baza art. 334 C. proc. pen., astfel cu aceasta s-a pus în discuție prin încheierea din 18 martie 2003.
La plecarea celor doi polițiști, inculpații au rămas în fașa blocului, strigând și amenințând că vor da foc blocului și o să fie un "al doilea Hădăreni". Aceste manifestări, pe lângă cele petrecute în incinta blocului, au fost de natură să aducă atingere bunelor moravuri și de a tulbura liniștea publică, mai ales că au avut loc în timpul nopții provocând panică în rândul locatarilor. Pentru aceste motive în sarcina inculpaților s-a reținut și săvârșirea infracțiunii de ultraj și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., urmând să li se aplice o pedeapsă de câte 2 luni închisoare. Cu privire la aceste pedepse s-a observat că ele sunt grațiabile atât potrivit Legii nr. 137/1997 cât și potrivit Legii nr. 543/2002. Procedând la o comparare a dispozițiilor de mai sus, s-a constatat că inculpaților le este mai favorabilă Legea nr. 137/1997. Așa fiind, urmează ca, în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997, să se constate grațierea condiționată a acestor pedepse, respectiv câte 2 luni închisoare aplicată inculpaților.
în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș s-a reținut că fapta celor 5 inculpați de a prezenta poliției o situație denaturată cum că ar fi fost atacați de un grup de țigani, împrejurare ce a dus la inducerea în eroare a polițiștilor, constituie infracțiunea de fals în declarații. Instanța a apreciat că lipsește unul din elementele constitutive ale acestei infracțiuni, respectiv obiectul material, adică declarația scrisă sau înscrisul în care s-a consemnat declarația făcută oral. Așa fiind, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., inculpații au fost achitați de sub acuza săvârșirii acestei infracțiuni.
La individualizarea judiciară a pedepselor, s-au avut în vedere criteriile generale și obligatorii prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reținând că inculpații au fost revoltați de tratamentul aplicat colegului lor de către unul din locatarii blocului în care s-au petrecut evenimentele, erau sub influența băuturilor alcoolice, nu prezintă antecedente penale, faptele comise fiind un accident în viața lor. în aceste condiții, toate pedepsele au fost stabilite sub limita minimă specială, ca urmare a reținerii prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. și a dispozițiilor corespunzătoare ale art. 76 C. pen., în funcție de limitele pedepselor.
în ceea ce privește pe inculpații S.I., R.M. și Ș.Șt. s-a procedat la deducerea din durata pedepselor aplicate, a timpului reținerii și arestării preventive și în cazul fiecăruia dintre ei s-a constatat executată pedeapsa.
Sub aspectul laturii civile s-a reținut că soția supraviețuitoare victimei B.N. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000.000 lei cheltuieli de înmormântare, 300.000 lei rentă lunară în favoarea copilului minor B.G. și 30.000.000 lei, despăgubiri pentru daunele morale.
B.A., tatăl victimei s-a constituit parte civilă cu suma de 6.000.000 lei reprezentând jumătate din cheltuielile de înmormântare. în timpul ultimei rejudecări a cauzei, martorul R.D. s-a constitui parte civilă cu suma de 15.000.000 lei, reprezentând contravaloarea medicamentelor de care a avut nevoie ca urmare a agresiunilor exercitate asupra sa de către inculpați. Deși cu ocazia ultimei rejudecări i s-a cerut părții civile B.N. să-și precizeze pretențiile civile, aceasta nu a dat curs solicitării instanței, astfel că, constituirea de parte civilă a fost ce arătată mai sus.
Cu privire la cheltuielile de înmormântare din depoziția martorului P.I. a rezultat că acestea s-au ridicat la suma de 12.000.000 lei, suportate în cuantum egal de către soția B.N. și tatăl victimei B.A. Din adresele emise de SC S. SA Tg. Mureș, unde victima a lucrat ca muncitor necalificat, a rezultat că în prezent ar fi realizat un venit net lunar pe care l-ar fi realizat ar fi fost în viață, de 1.994.998 lei și că fiul acestuia nu are dreptul la pensie de urmaș, deoarece victima nu avea vechimea în muncă necesară.
Așa fiind, și având în vedere cererea soției B.N. la obligarea inculpaților la plata unei rente lunare de 300.000 lei, care a înțeles să se limiteze la această sumă, având în vedere și principiul disponibilității părții sub acest aspect s-a acordat părții civile B.N. o rentă lunară de 300.000 lei, care a fost calculată de la data decesului și până în martie 2003, rezultând suma de 21.900.000 lei, la care s-a aplicat în continuare indicele de creștere a prețurilor de consum aferentei perioadei cuprinse între data pronunțării prezentei hotărâri și data plății efective. De asemenea, inculpații au fost obligați în continuare la 300.000 lei lunar cu titlu de rentă în favoarea minorului B.G., începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la schimbarea condițiilor de stabilire. Ca echivalent valoric a suferințelor morale suferite de partea civilă B.N. i-a fost acordată acesteia suma de 50.000.000 lei, sumă la care s-a aplicat indicele de creștere a prețurilor, cuprinse între data pronunțării prezentei hotărâri și data plății.
Având în vedere că celelalte pretenții formulate de partea civilă B.N. nu au fost în raport de cauzalitate cu faptele săvârșite de inculpați și nici nu au fost dovedite, instanța de fond le-a respins.
Cu privire la constituirea de partea civilă a martorului R.D. s-a putut observa că aceasta sa făcut abia la data de 10 ianuarie 2002, deci după citirea actului de sesizare al instanței, motiv pentru care acțiunea civilă formulată de cesta a fost respinsă, ca tardiv formulată.
Inculpații S.I., R.M. și Ș.Șt. au fot obligați în solidar la plata sumei de 468.801 lei, cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic Județean Mureș, urmând ca la această sumă să se calculeze dobânzile legale aferente, iar în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea cauzei.
în baza art. 193 C. proc. pen., inculpații S.I., R.M. și Ș.Șt. au fost obligați în solidar la plata către partea civilă B.N. a sumei de 500.000 lei, cheltuieli judiciare reprezentând onorariul avocatului ales de aceasta.
împotriva sentinței penale mai sus-menționate a declarat, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, care a criticat-o pentru nelegalitate prin prisma dispozițiilor art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., sub mai multe motive.
Un prim motiv de apel se referă la faptul că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că inculpații S.I., R.M. și Ș.Șt. se fac vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen., deoarece aceștia au premeditat acțiunea lor, ce a fost extrem de violentă. S-a reținut că o interpretare pertinentă a probelor administrate în cauză, permitea concluzionarea că cei trei inculpați se fac vinovați de comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, deoarece în mod repetat, au exercitat violențe asupra victimei, violențe ce au vizat zone vitale ale corpului acestuia și că nici în contextul în care au văzut că aceasta (victima) era în stare de inconștiență, ei nu au înțeles să-și stopeze acțiunile și să-i acorde acestuia ajutorul ce se impunea. S-a arătat că numărul și intensitatea loviturilor aplicate de inculpați victimelor, zonele corpului vizate, obiectele folosite la aplicarea acestor violențe impun condamnarea celor trei inculpați pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, astfel cum s-a operat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina fiecărui inculpat, prin încheierea de ședință din 29 noiembrie 2002.
Al doilea motiv de apel vizează condamnarea fiecărui inculpat, pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații, deoarece soluția de achitare a lor de sub această acuză este greșită în condițiile în care pe baza declarațiilor date de aceștia, organele de poliție au pășit la sancționarea contravențională a victimei B.G.
Al treilea motiv de apel privește condamnarea inculpatului C.V., pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, deoarece din probatoriul administrat în cauză a rezultat că acest inculpat a pătruns în locuința victimei, fără a avea consimțământul acestuia.
Prin decizia nr. 53/ A din 19 aprilie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș pronunțată în dosarul nr. 963/2004 P, în opinie majoritară a fost admis apelul declarat de parchetul de pe lângă tribunalul Mureș împotriva sentinței penale nr. 148 din 22 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 6598/2001, s-a desființat parțial sentința penală criticată și rejudecând limitativ cauza cu aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților R.M., S.I., Ș.Șt., din infracțiunea prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 183 C. pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen., inculpatului H.M., din infracțiunea incriminată de dispozițiile art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracțiunea incriminată de dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpaților R.M., S.I., Ș.Șt., C.V. și H.M., în sensul înlăturării față de fiecare inculpat a dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen.
în baza art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.M., la pedeapsa de 16 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav.
Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în formă continuată.
Potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la dispozițiile art. 122 lit. d) și art. 124 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului R.M., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) și de art. 321 C. pen.
în baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate acestui inculpat, în pedeapsa cea mai grea, urmând c inculpatul R.M. să execute în final pedeapsa de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
S-a dedus din pedeapsa astfel aplicată perioada reținerii și arestului preventiv executate de acest inculpat în intervalul 15 ianuarie 1997 - 14 ianuarie 2000.
S-a făcut aplicarea față de inculpat a dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.I., la pedeapsa de 16 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.
Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu în formă continuată.
Potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la dispozițiile art. 122 lit. d) și art. 124 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului S.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), și de art. 321 C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul S.I. să execute în final pedeapsa de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea executării drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
S-a dedus din pedeapsa astfel aplicată perioada reținerii și arestului preventiv executate de acest inculpat în intervalul 15 ianuarie 1997 - 14 ianuarie 2000.
S-a făcut aplicarea față de inculpat a dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ș.Șt., la pedeapsa de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.
Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu în formă continuată.
în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la dispozițiile art. 122 lit. d) și art. 124 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva acestui inculpat, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), și de art. 321 C. pen.
în conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului Ș.Șt. în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 16 ani închisoare și pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea executării drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată acestui inculpat perioada reținerii și arestului preventiv executate în intervalul 15 ianuarie 1997 - 14 ianuarie 2000.
S-a făcut aplicarea față de inculpat a dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul C.V., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în formă continuată.
Conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la dispozițiile art. 122 lit. d) și art. 124 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva acestui inculpat pentru comiterea infracțiunilor incriminate de dispozițiile art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), și de art. 321 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată acestui inculpat durata reținerii și arestului preventiv executate în intervalul 15 ianuarie - 2 iulie 1997.
S-a făcut aplicarea față de inculpat a dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul H.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în formă continuată.
Potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la dispozițiile art. 122 lit. d) și art. 124 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva acestui inculpat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), și de art. 321 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată acestui inculpat durata reținerii și arestului preventiv executate în intervalul 15 ianuarie - 2 iulie 1997.
S-a făcut aplicarea față de inculpat a dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost eliminate din hotărârea criticată dispozițiile referitoare la achitarea inculpatului S.I., în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., de sub acuza comiterii infracțiunii prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și la condamnarea aceluiași inculpat, la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și a art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen.;
- constatarea grațierii condiționate a pedepsei de 2 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și a art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen., și atragerii atenției acestui inculpat asupra condițiilor și consecințelor revocării grațierii;
- condamnarea inculpatului R.M., la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și a art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen., constatarea grațierii condiționate a acestei pedepse de 2 luni închisoare, atragerii atenției acestui inculpat asupra condițiilor și consecințelor revocării grațierii, achitarea acestui inculpat de sub acuza săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.;
- condamnarea inculpatului Ș.Șt., la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. a), art. 74 și art. 76 lit. a) C. pen., constatarea grațierii condiționate a acestei pedepse de 2 luni închisoare, atragerii atenției acestui inculpat asupra condițiilor și consecințelor revocării grațierii și achitarea acestui inculpat de sub acuza comiterii infracțiunii prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 75 lit. a), în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.;
- achitarea inculpatului C.V. de sub acuza comiterii infracțiunii prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și a art. 75 lit. a) C. pen., în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea aceluiași inculpat potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., de sub acuza săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., condamnarea acestui inculpat, la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen., constatarea grațierii condiționate a acestei pedepse de 2 luni închisoare;
- condamnarea inculpatului H.M., la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 26, raportat la art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a art. 75 lit. a) C. pen., a art. 74 și art. 76 lit. d) C. pen., achitarea acestui inculpat în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., de sub acuza comiterii infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., condamnarea acestui inculpat, la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), a art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen., constatarea grațierii condiționate a acestei pedepse de 2 luni închisoare, atragerii atenției inculpatului asupra condițiilor și consecințelor revocării grațierii, aplicarea față de acest inculpat a dispozițiilor art. 81 și art. 82 C. pen., atragerii atenției acestuia asupra respectării dispozițiilor art. 83 C. pen.
S-a menținut restul dispozițiilor din hotărârea judecătorească atacată.
A fost obligat fiecare din inculpații R.M., S.I., Ș.Șt., C.V. și H.M. să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare câte 600.000 lei.
Opinia separată parțial a domnului judecător D.U. privește încadrarea juridică dată faptei, respectiv nelegala schimbare încadrării juridice din loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., în omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen.
Pentru a decide astfel, instanța de apel, în opinie majoritară a reținut că la nivelul instanței de fond, interpretarea probatoriului cauzei a permis stabilirea unei stări de fapt parțial corecte, stare de fapt care însă nu a primit încadrarea juridică adecvată.
S-a apreciat că este de necontestat faptul că incidentul soldat cu decesul lui B.G. a avut 3 momente cu consumare distinctă pentru fiecare din acestea.
Astfel, în data de 9 ianuarie 1997, un grup compus din trei persoane (M.A., B.G. și B.S.) consuma băuturi alcoolice în bufetul aparținând SC F. SRL local în care intră la un moment dat și numitul Ș.G. și inculpatul H.M. în acest local, M.A. se manifesta deja necorespunzător, datorită băuturilor alcoolice ce le consumase, în acest context numitul M.A. îl agresează pe martorul Ș.G., care în urma loviturii primite, începe să sângereze din nas. Martorul nu înțelege să riposteze la acest atac și însoțit de inculpatul H.M. părăsesc localul menționat. în urma acestui incident, martorul Ș.G. prinde ură pe numitul M.A., persoana ce îl agresase și el relatează faptele petrecute celor 5 inculpați cu care era coleg de muncă. în acest grup de 6 persoane (grup compus din cei 5 inculpați și martorul Ș.G.) se naște un sentiment de răzbunare, cu atât mai mult cu cât inculpatul S.I. era cunoscut în colectivitatea în care muncea ca având spirit de inițiativă și având absolvite cursurile de detectivi particulari.
în seara de 12 ianuarie 1997, zi de duminică, după orele 22,00, inculpații S.I., R.M. și H.M. au intrat la parterul blocului de pe str. Depozitelor din Târgu Mureș, unde primii doi inculpați menționați, pătrund în mod abuziv în locuințele mai multor persoane, în căutarea numitului M.A. Acestor persoane, unele dintre ele fiind părinții celui căutat, li s-a cerut imperios să spună unde este, unde poate fi găsit M.A. pentru a nu li se da foc la apartamente.
Cum aceste demersuri ale celor trei inculpați mai sus amintiți au rămas fără rezultat, cei trei au părăsit blocul de locuințe situat în municipiul Târgu Mureș, str. Depozitelor, îndreptându-se fiecare spre domiciliul lor.
A doua zi, respectiv în dat de 13 ianuarie 1997, ce era zi de salariu la SC Z. SA Târgu Mureș, după încasarea salariului cuvenit, cei cinci inculpați, împreună cu alți colegi au consumat băuturi alcoolice în localul situat în apropierea blocului de locuințe anterior amintit. în tot acest timp inculpatul S.I. era constant preocupat de răzbunarea ce se "impunea" a-i fi aplicată numitului M.A., pentru fapta pe care acesta o comisese asupra martorului Ș.G. în data de 9 ianuarie 1997. La ora închiderii acestui local, unde mai mulți salariați ai SC Z. SA Târgu Mureș, printre care și cei cinci inculpați au consumat băuturi alcoolice, toți au părăsit acest bar, dar inculpații S.I., R.M., Ș.Șt., C.V. și H.M. s-au îndreptat spre blocul de locuințe, intrând la parterul acestui imobil. Aici au bătut la ușa mai multor locuințe, intrând chiar, în mod abuziv în câteva dintre acestea, în căutarea numitului M.A. Cum în una din aceste locuințe li s-a spus că persoana căutată s-ar putea afla la etajul 4 al clădirii, inculpații S.I., R.M. și Ș.Șt. au urcat în fugă la acest nivel, ceilalți doi inculpați rămânând pe scări, între etajele 3 și 4 ale clădirii, în scopul de nu permite accesul altor persoane la ultimul nivel al imobilului.
în aceste împrejurări inculpații S.I., Ș.Șt. și R.M. au forțat ușa locuinței victimei B.G., pe care au surprins-o în fața patului. Victima era cu martorul R.D., ce rămăsese peste noapte la aceasta. Cei trei inculpați, în special primul, respectiv S.I. au năvălit peste victimă, pe care în mod repetat au înțeles să o lovească cu intensitate, repetat, peste cap și corp și cum victima, în urma acestor violențe a căzut jos, cei trei au continuat să o lovească, de data aceasta și cu picioarele.
Acțiunea desfășurată în acest mod de către cei trei inculpați a condus în cele din urmă la pierderea cunoștinței de către victimă. Și martorul ce se găsea în acea noapte în locuința victimei a fost agresat de către cei trei inculpați, dar el prinzând un moment prielnic, a reușit să părăsească locuința acesteia, în urmărirea sa plecând imediat inculpatul S.I. Martorul R.D. nu a reușit să fugă, deoarece el a fost oprit pe scări, de ceilalți doi inculpați, ce rămăseseră între etajele 3 și 4 și readus în locuința victimei.
După ce martorul însoțit de inculpatul S.I., s-au reîntors în locuința victimei B.G., agresarea acesteia a continuat. Inculpatul R.M. dorind să facă victima să-și revină, din starea de inconștiență în care se găsea, a intrat în baie, de unde s-a întors cu un lighean cu apă, pe care l-a aruncat peste victimă și cu un topor, ce îl găsise în aceeași dependință locuinței. Cu coada acestui topor, cei trei inculpați, au continuat să-i aplice victimei lovituri repetate și de intensitate peste tot corpul, cu toate că aceasta intrase deja în comă.
în locuința victimei au intrat, la un moment dat și anume, după consumarea faptelor anterior relatate și ceilalți doi inculpați ce rămăseseră pe scări, inculpați care însă, nu au exercitat violențe asupra acesteia.
După cei cinci inculpați au părăsit locuința victimei, inculpații S.I. și Ș.Șt. s-au deplasat la SC Z. SA Târgu Mureș, unde au solicitat ajutorul organelor de poliție, cărora le-au cerut să se deplaseze la blocul de locuințe de pe str. Depozitelor, deoarece au fost atacați de un grup de țigani înarmați cu arme albe. în urma acestui apel primit, doi lucrători de poliție s-au deplasat la locul unde cei cinci inculpați au susținut că victima, ce nu putea vorbi datorită stării de ebrietate în care se afla și martorul R.D. i-au atacat cu armele albe (un topor și un cuțit) prezentate.
Pe baza acestor susțineri ale celor 5 inculpați, organele de poliție au întocmit proces-verbal de contravenție pe seama victimei, ce se afla în comă, datorită violențelor ce se exercitaseră asupra sa, în mod repetat și cu intensitate din partea inculpaților.
După ce organele de poliție au luat declarații de la inculpații R.M. și C.V. cu privire la acțiunea agresivă manifestată de victimă și de martor și după ce ele au plecat de la locul faptei, cei cinci inculpați, adunați în fața blocului de pe str. Depozitelor din Târgu Mureș au început să se manifeste gălăgios, amenințător la adresa locatarilor din acest bloc. Ei au început să strige că vor da foc tuturor țiganilor de la parter, așa cum s-a făcut cu cei din Hădăreni, că vor aduce benzină pentru a le da foc, toate aceste manifestări ale celor 5 adâncind starea de panică existentă deja în rândul locatarilor din blocul menționat.
în aceste împrejurări, pe lângă locul desfășurării acestor evenimente, întâmplător a trecut un echipaj, o patrulă de poliție compusă din plt. adjutant L.P. și sergentul de jandarmi C.F. Aceștia sesizând pericolul prezentat de inculpați au intervenit și în urma discuțiilor avute cu aceștia, i-au determinat să părăsească zona în care se aflau.
După ce inculpații au plecat spre locuințele lor, o parte din locatarii blocului în care s-au desfășurat evenimentele mai sus descrise au mers la locuința victimei, unde văzând starea în care se afla aceasta au chemat salvarea.
Echipajul salvării a anunțat, cu acest prilej și poliția, la locul faptei deplasându-se aceeași agenți care întocmiseră pe baza susținerilor celor 5 inculpați, procesul-verbal de contravenție pe seama victimei. Cu ocazia acestei noi deplasări la locul faptei, cei doi agenți de poliție au realizat realitatea stării de fapt, faptul că au fost induși în eroare de cei cinci inculpați și pe baza declarației date de martorul R.D. și a celor relatate de ceilalți locatari au anulat procesul-verbal de contravenție emis pe seama victimei.
Victima B.G., după primul ajutor ce i-a fost acordat de personalul salvării venit la locuința sa, a fost dus la spital, unde cu toate îngrijirile acordate a decedat la 8 zile de la internarea sa.
Din probele științifice administrate în cauză, respectiv din raportul medico-legal de autopsie și din avizul medico-legal a rezultat că moartea victimei s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural, hemoragie subarahnoidiene, contuziei de trunchi cerebral complicate cu bronhopneumonie. Leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin leziuni directe cu corp contondent (deci lovirea capului victimei cu pumnul, urmată de cădere și izbirea capului de un plan dur), poziția dintre victimă și agresori, fiind de față în față.
Analizându-se starea de fapt, prin prisma probatoriului administrat în cauză, s-a apreciat că acțiunea violentă desfășurată, în noaptea de 12 ianuarie 1997, de către inculpații S.I., Ș.Șt. și R.M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă incriminată de dispozițiile art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen., și nicidecum ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 183 C. pen.
Acțiunea de răzbunare față de numitul M.A. a fost conștientizată de cei cinci inculpați, dar materializarea ei efectivă a fost îndeplinită de către inculpații S.I., Ș.Șt. și R.M.
Aceștia, în noaptea de 13 ianuarie 1997, în mod repetat și cu intensitate au exercitat violențe asupra victimei, violențe în urma cărora aceasta a decedat. Ei nu se fac vinovați de comiterea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, deoarece ei au acționat în mod repetat, într-un interval de timp substanțial asupra victimei, pe care au lovit-o cu intensitate în zone vitale.
Prin acțiunea concertată a celor trei inculpați victimei B.G. i s-au produs suferințe mari în timp, ele depășind suferințele inerente acțiunii de ucidere. După ce victima a fost adusă în stare de inconștiență de cei trei inculpați, care au lovit-o cu pumnii și picioarele în cap și în zona superioară a corpului, ei au udat-o pe aceasta cu apă, dorind ca victima să-și revină și chiar și atunci, când au constatat că aceasta este tot în stare de inconștiență, ei au continuat să o violenteze cu coada toporului găsit în baia locuinței victimei de către inculpatul R.M. Chiar și în momentul în care inculpații au realizat că victima, este în stare de comă, ei nu au înțeles să-i acorde acesteia primul ajutor ce se impunea sau să permită colocatarilor, din blocul în care victima locuia, să acționeze în acest sens, ei prelungind chinurile în care aceasta se găsea și în timpul în care la locul faptei s-a deplasat pentru prima oară, echipajul de poliție, care în baza declarațiilor și susținerilor false prezentate de inculpați i-au întocmit victimei proces-verbal de sancționare contravențională. Nu doar aceste aspecte reținute i-au permis instanței să concluzioneze că inculpații S.I., R.M. și Ș.Șt. se fac vinovați de comiterea infracțiunii incriminate de dispozițiile art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen., și nu de cea prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 183 C. pen.
S-a apreciat că fiecare dintre cei trei inculpați are calitatea de autor al infracțiunii de omor deosebit de grav, comisă asupra victimei B.G., deoarece probatoriul cauzei a demonstrat că toți au acționat concomitent, concertat asupra acesteia, neputându-se stabili în mod concret contribuția mai redusă sau lipsa contribuției vreunuia dintre ei la săvârșirea acesteia.
A fost, de asemenea, dovedit, de probatoriul administrat că inculpații din prezenta cauză, atât în data de 12 ianuarie a anului 1997, cât și în seara de 13 ianuarie 1997, în mod abuziv, au intrat în locuințele mai multor locatari din blocul de pe str. Depozitelor din municipiul Târgu Mureș, în căutarea numitului M.A. Fiecare din cei cinci inculpați, animați de dorința de a găsi persoana anterior amintită și de a se răzbuna pe aceasta pentru violențele ce au fost exercitate asupra martorului Ș.G. au intrat în locuințele aflate atât la parterul blocului menționat aparținând numiților M.E., M.G., M.E., D.R. Aceste intrări abuzive, în mod repetat în locuințele acestor persoane s-au exercitat de către fiecare inculpat în grupul din care făceau parte, grup care în seara de 12 ianuarie 1997 era compus din coinculpații S.I., R.M. și H.M., iar în seara de 13 ianuarie același an din toți cei cinci inculpați.
Ultimul act material ce a intrat în compunerea infracțiunii de violare de domiciliu în formă continuată a privit locuința victimei B.G. unde inculpații au intrat întâi pe rând, respectiv au intrat întâi S.I., R.M. și Ș.Șt. și ulterior și ceilalți doi inculpați. Aceste acțiuni abuzive ale inculpaților s-au circumscris dispozițiilor art. 220 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fiecare inculpat având calitatea de autor al acestei fapte.
S-a impus a se sublinia faptul că o pertinentă analiză a probatoriului cauzei a permis instanței concluzionarea că inculpații se fac vinovați și de comiterea infracțiunii de fals în declarații, deoarece așa cum a rezultat din declarațiile lucrătorilor de poliție, ce au fost chemați în două rânduri la locul faptei, în seara de 13 ianuarie 1997 și din declarațiile martorilor C.D. și L.P. din dosarul nr. 24/P/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, aceștia, respectiv cei cinci inculpați în mod neadevărat au susținut că victima și martorul R.D. i-au atacat cu arme albe.
Aceste susțineri repetat făcute de inculpați în fața organelor de poliție s-au soldat cu sancționarea contravențională a victimei, în condițiile în care aceasta era în stare comatoasă (datorită violențelor exercitate asupra sa în mod repetat de către inculpatul S.I., Ș.Șt. și R.M.) și nu în stare de ebrietate, cum, în mod nereal, au afirmat inculpații. Este de observat, însă, că în ceea ce privește această infracțiune, în cauză, datorită intervalului de timp scurs de la data comiterii faptei și până la pronunțarea prezentei decizii s-a împlinit termenul pentru a se constata intervenită prescrierea răspunderii penale a fiecărui inculpat în parte. Cum această faptă de fals în declarații a fost comisă, în data de 13 ianuarie 1997, și a fost sancționată potrivit voinței legiuitorului român cu pedeapsa alternativă a amenzii sau cu închisoare de la 3 luni la 2 ani s-a constatat că termenul de prescripție pentru angajarea răspunderii penale a fiecărui inculpat s-a împlinit în luna iulie a anului 2004.
Și în ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, faptă incriminată de art. 321 C. pen., s-a constatat că fiecare inculpat se face vinovat de comiterea acestei fapte, deoarece după plecarea prima dată a echipajului de poliție de la locul faptei, inculpații au rămas în fața blocului în care locuia victima, proferând amenințări la adresa celorlalți colocatari. Aceste acțiuni ale inculpaților au fost dovedite de probatoriul cauzei, respectiv de declarațiile martorilor, care audiați în cauză au relatat amenințările ce le-au fost aduse de către inculpați. Și pentru această infracțiune, însă, dată fiind data comiterii ei a intervenit prescripția răspunderii penale a inculpaților în luna iulie a anului 2004.
Toate aceste considerente au impus instanței de apel, în opinie majoritară și prin prisma concluziilor puse în cauză de către reprezentantul Ministerului Public și a avocaților inculpaților, ca în urma recalificării juridice a faptelor pentru care s-a făcut vinovat fiecare inculpat în parte, să se înlăture agravante reținută față de fiecare, respectiv dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen.
Stabilind vinovăția fiecărui inculpat în privința faptelor comise de fiecare în parte, la determinarea regimului sancționator pentru fiecare s-au luat în considerare nu doar valorile sociale lezate de inculpați, prin acțiunile lor, ci și faptul că toți inculpații sunt infractori primari, au manifestat regret în ceea ce privește comiterea faptelor, a trecut un timp substanțial de la comiterea faptei, în acest interval de timp, toți inculpații fiind privați pentru o perioadă mai mare sau mai mică de vreme de libertatea lor, imediat după comitere faptei au manifestat o atitudine recalcitrantă, de persistență în desfășurarea unei activități antisociale, în sensul că au indus în eroare organele de poliție sosite la fața locului și au amenințat ceilalți colocatari cu săvârșirea unor fapte asemănătoare celor petrecute în satul Hădăreni.
Circumstanțele personale prezentate de fiecare inculpat în parte au fost avute în vedere de către instanța de apel, în opinie majoritară la interpretarea și aplicarea în prezenta cauză a dispozițiilor art. 52 și art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în sensul că fiecărui inculpat i s-a impus aplicarea pentru faptele de care se face vinovat și pentru care nu a intervenit prescripția răspunderii penale, o pedeapsă privativă de libertate.
în opinia parțial separată, referitoare la încadrarea juridică dată faptei, în sensul nelegalei schimbări a încadrării juridice din lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., în omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen., s-a arătat că în urma examinării întregului material probator administrat în cauză, a coroborării tuturor probelor administrate se poate concluziona că cei trei inculpați condamnați, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, nu au avut nici o clipă intenția de a ucide victima.
Raportat, astfel, la latura subiectivă a cauzei, analizându-se toate declarațiile inculpaților, cât și ale martorilor audiați în cauză s-a desprins concluzia că inculpații nu au acționat cu intenție directă și nici măcar cu intenție indirectă de a ucide victima.
Astfel, aceștia căutau o cu totul altă persoană, care le agresase un coleg de serviciu, nu au cunoscut victima și au lovit-o cu pumnii și picioarele doar pentru că (fiind și băuți), victima era de etnie rromă, la fel ca și persoana căutată de ei. Inculpații au fost nervoși că nu găsesc persoana căutată și și-au revărsat furia asupra victimei.
Dacă inculpații ar fi dorit să suprime viața victimei o puteau face foarte ușor, folosindu-se de toporul și cuțitul găsite de ei în locuința victimei, dar nu au făcut-o.
Pe de altă parte victima a decedat la 8 zile după desfășurarea evenimentelor. De remarcat că din raportul de expertiză a rezultat că loviturile au fost aplicate pe partea dreaptă a corpului, iar decesul a intervenit în urma unor complicații pulmonare.
Chiar dacă loviturile aplicate victimei au fost numeroase și unele aplicate în zone vitale ale corpului la intervale scurte de timp, avându-se în vedere mobilul care i-a determinat pe inculpați să acționeze asupra victimei, respectiv acela de a aplica o "corecție", împrejurările concrete în care s-au derulat evenimentele au condus la concluzia că inculpații nu au avut nici o clipă intenția (directă sau indirectă) de a omorî victima.
în acest caz poziția subiectivă a inculpaților trebuie stabilită, ținându-se seama de instrumentele folosite de inculpați, zona corpului unde s-au aplicate loviturile, intensitatea acestora, data intervenirii decesului, mobilul care i-a determinat pe inculpați să acționeze în acest sens, comportamentul lor ulterior săvârșirii faptei, concluzionând că nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiune de omor deosebit de grav.
împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal, recursuri inculpații R.M., S.I., Ș.Șt., C.V. și H.M.
Prin încheierea de ședință, de la 28 iunie 2005 pronunțată în dosarul nr. 3204/2005, au fost admise cererile de abținere a domnilor judecători M.C.B. și I.G. și s-a stabilit că aceștia nu vor participa la judecarea dosarului menționat, reținându-se că s-au pronunțat prin decizia nr. 3339 din 17 iunie 2004 asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva deciziei penale nr. 174/ A din 23 octombrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, privind pe inculpații S.I., R.M., Ș.Șt., C.V. și H.M., fiind incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 47 alin. (2) C. proc. pen.
în motivele de recurs depuse în scris la dosar inculpatul R.M. a criticat decizia pronunțată pentru nelegala schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte în infracțiunea de omor deosebit de grav săvârșită prin cruzimi, alături de reținerea infracțiunii de fals în declarații (art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)) și majorarea pedepsei de la 1,6 luni la 3 ani pentru infracțiune de violare de domiciliu în forma continuată.
Referitor la schimbarea încadrării juridice a faptei s-a invocat dispozițiile art. 3859pct. 9 și 17 C. proc. pen.
Se consideră că instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 354, coroborat cu art. 356 C. proc. pen., în sensul că referitor la comportamentul agresional al inculpaților, din data de 13 ianuarie 1997, a fost reluat "istoricul" cauzei, fără a analiza în concret probatoriul administrat, probele testimoniale, actele medicale nu au fost coroborate între ele, reținându-se astfel o stare de fapt greșită.
Astfel, instanța de apel nu a indicat în concret depoziția martorilor pe baza cărora a concluzionat starea de fapt mai sus descrisă, nu a analizat nici declarațiile inculpaților și nu le-a coroborat nici cu declarațiile martorilor, dar nici cu conținutul actelor medicale existente în dosar.
Din analiza cu temeinicie a probelor din dosar, respectiv declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, actele medicale în amploarea lor se conturează starea de fapt reală din data de 13 ianuarie 1997, care se încadrează în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte.
Singurul martor ocular R.D. a dat mai multe declarații contradictorii, care nu se coroborează cu depozițiile martorilor P.E., P.M. și M.I. în raport cu aspectele menționate și nici cu celelalte probe administrate, respectiv cu rapoartele medico-legale, considerând că leziunea tanatogeneratoare s-a putut produce prin lovire directă cu pumnul în regiunea orbitară dreapta, regiunea mentonieră și regiunea zigomatică dreapta urmată de cădere (lovire indirectă) cu izbirea capului de un plan dur.
Altfel spus, victima a fost lovită în față, așa se explică hematomul periorbital drept, s-a dezechilibrat și a căzut pe partea dreapta.
Decesul victimei s-a datorat leziunilor cauzate prin căderea sa, suferind traumatism cranio-cerebral, cu hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, contuzie în trunchi cerebral, complicat cu bronho-pneumonie. Din păcate decesul a survenit la 8 zile după cădere, cu toate eforturile medicale de salvare a victimei.
De asemenea, au fost menționate și constatările din raportul de autopsie, putându-se desprinde o singură concluzie logică, în contra celor susținute de R.D. și anume că agresarea victimei a durat foarte puțin, iar în urma loviturii cu pumnul în zona feței, fiind și sub influența băuturilor alcoolice, s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se cu capul de un plan dur.
Astfel, apare absolut nelegală și netemeinică schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte în infracțiunea de omor deosibit de grav săvârșită prin cruzimi.
Deosebirile dintre cele două infracțiuni sunt evidente prin însăși definirea acestora, în stabilirea poziției subiective a inculpatului trebuie avute în vedere mai multe elemente: vârsta victimei, poziția victimei față de inculpat, în stabilirea intenției pot fi luate în considerare nu numai elemente izolate, cum ar fi de exemplu instrumentul cu care s-a lovit și intensitatea loviturii, ci și alte elemente din care ar putea fi dedusă poziția subiectivă a făptuitorului cum sunt raporturile anterioare dintre autor și victima, comportarea făptuitorului față de persoana vătămată după săvârșirea infracțiunii dacă acesta nu a decedat imediat.
Pornind de la concluziile avizului medical, coroborat cu concluziile raportului medico-legal de autopsie recurentul inculpat concluzionează că în realitate victima a fost lovită de către un singur inculpat, lovitura fiind aplicată în zona feței, cu intensitate medie spre mare, lovitură în urma căreia victima, aflându-se în stare de ebrietate s-a dezechilibrat și a căzut cu capul pe un plan dur, neprobându-se că inculpații au acționat concomitent, concertat asupra victimei și astfel nu s-a putut stabili în mod concret contribuția mai redusă sau lipsa contribuției vreunuia dintre ei la săvârșirea cestuia.
Or, în cursul cercetării judecătorești, S.I. a recunoscut că a aplicat 2-3 lovituri victimei, aceasta căzând, R.M. și Ș.Șt. erau la o distanță de circa 5-6 metri de B. în momentul în care victima din cauza loviturii a căzut, învederând instanței că nu au participat la agresarea victimei și ca dovadă că nici nu sunt lovituri pe victimă.
în declarația de inculpat R.M. a recunoscut că a lovit martorul R.D., dându-i două palme și un șut, se recunoaște de către S.I. că inculpații R.M. și Ș.Șt. au urcat la etajul IV când victima era deja căzut și că cei doi nu au lovit victima, iar R.M. a fost cel care a stropit victima pentru a reveni.
în al doilea rând critică decizia atacată prin prisma art. 3859pct. 17 C. proc. pen., invocând greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea de omor deosebit de grav săvârșită prin cruzimi.
în privința reținerii infracțiunii de fals în declarații, faptă prevăzută și pedepsită de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), au fost invocate prevederile art. 3859pct. 12 C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică și sub acest aspect.
în ce privește individualizarea pedepsei, inclusiv pentru fapta prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), se apreciază că instanța de fond a procedat în mod corect făcând aplicarea circumstanțelor atenuante, potrivit art. 74 și art. 76 C. pen.
Instanța de apel a înlăturat efectele circumstanței atenuante și a majorat pedeapsa pentru această infracțiune de la un an și 6 luni la trei ani, invocând art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Față de motivele arătate, recurentul inculpat R.M. a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecarea apelului de către Curtea de Apel Tg. Mureș, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei atacate, respingerea apelului declarat de parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte în omor calificat, precum și condamnarea pentru infracțiunea de fals în declarații și rejudecând cauza, menținerea în totalitate a sentinței penale nr. 148 din 22 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Mureș, ca fiind legală și temeinică.
în motivele de recurs depuse în scris la dosar, inculpatul S.I. consideră că infracțiunii de omor deosebit de grav reținută în apel i s-a dat o greșită încadrare juridică, iar acesta constituie motivul de recurs prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen.
Se consideră că singurul martor ocular audiat în cauză R.D., fiind el însuși lovit în cursul incidentului a exagerat mult faptele relatate, instanța de apel a refuzat să coroboreze declarația respectivă cu alte probe relevante, din actele medico-legale depuse chiar de acest martor s-a constatat că leziunile traumatice suferite de el au fost puține și de slabă intensitate, situația fiind similară și în ceea ce privește victima, deoarece nici în acest caz declarația martorului nu s-a coroborat cu actele medico-legale. Leziunile traumatice prezentate de victimă nu sunt numeroase și conduc la concluzia că loviturile au fost de intensitate medie, invocându-se și avizul medico-legal nr. 45/ E 2/1997 emis de I.N.M.L., astfel că schimbarea încadrării juridice apare nejustificată și contrară atât prevederilor legii, cât și practicii judiciare, iar opinia separată are argumente concludente pentru menținerea încadrării juridice inițiale.
în al doilea rând, instanța de apel a făcut și o greșită individualizare a pedepselor aplicate, invocând art. 3859pct. 14 C. proc. pen., menționând că este căsătorit, are trei copii minori în întreținere, este încadrat în muncă, a avut întotdeauna o conduită corectă în familie și în societate, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate, respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă tribunalul Mureș și menținerea sentinței penale nr. 148/2003 pronunțată de Tribunalul Mureș.
în motivele de recurs depuse în scris la dosar, inculpatul Ș.Șt. a criticat decizia instanței de apel, sub trei motive, respectiv că uneia dintre faptele săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică, invocând art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., arătând că trebuia să se demonstreze pe baza probelor administrate, nu numai că în timpul săvârșirii faptei a avut reprezentarea morții victimei, pe care l-a urmărit sau măcar l-a acceptat, precum și că până la deces victima a suferit chinuri provocate în mod voit de autori.
Or, aceste procese psihice complexe nu puteau fi dovedite doar cu declarația singurului martor ocular ci și cu concluziile raportului de constatare medico-legală și cu declarațiile sale.
Recurentul inculpat menționează că nici un moment nu au urmărit să suprime viața victimei, că au găsit în locuința acesteia un topor și un cuțit, instrumente apte de a suprima rapid viața unei persoane, dar nici unul dintre noi nu s-a gândit să le folosească în acest scop, mai mult a încredințat toporul coinculpatului C.V., aflat în afara garsonierei, tocmai pentru a se asigura că nu-l va folosi nimeni. A mers împreună cu S.I. să anunțe în legătură cu incidentul pe care l-a avut cu victima și cu martorul R.D.
Actele medico-legale au subliniat că atât oasele craniului cât și scheletul victimei erau integre, ceea ce denotă că loviturile pe care le-a aplicat nu au fost atât de puternice încât să producă fracturi.
Mai trebuie adăugat că la scurt timp după aplicarea loviturilor care au produs leziunile grave, victima a intrat în comă, fapt confirmat de cei care au participat, ori doar au asistat la săvârșirea infracțiunii, astfel că sunt neîntemeiate afirmațiile potrivit cărora "victimei i s-au produs suferințe mari în timp, ele depășind suferințele inerente acțiunii de ucidere".
Un al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în sensul că instanța de apel a comis o eroare gravă de fapt. Astfel, curtea de apel a reținut că victima era în stare de comă, că inculpații nu i-au acordat acesteia primul ajutor și nici nu a permis colocatarilor să acționeze în acest sens, ci i-au prelungit chinurile pe timpul cât la locul faptei s-a aflat echipajul de poliție.
O asemenea interpretare greșită a faptelor a avut menirea să suplinească deficitul probator și să acrediteze ideea că este îndeplinit elementul circumstanțial cerut de art. 176 lit. a) C. pen., iar în plus nici celelalte lovituri aplicate victimei nu satisfac cerințele textului de lege menționat, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că au voit să-i cauzeze grave suferințe fizice prelungite în timp, dar instanța apelului a persistat în grava eroare de fapt comisă.
Pe de altă parte, aceeași instanță a reținut că ar fi participat și la infracțiunea prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), situație contrară adevărului, precum și a infracțiunii de violare de domiciliu în formă continuată, deoarece el a intrat doar o singură dată în locuința victimei, astfel că numai datorită unei grave erori de fapt a fost posibil să se facă aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în cazul infracțiunii respective.
Un al treilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de apel a aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), invocând art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., motiv ce urmează a fi avut în vedere numai dacă s-ar aprecia că primul motiv ar fi neîntemeiat.
Recurentul consideră că i-a fost aplicată o pedeapsă exagerat de mare, neținându-se cont de circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de omor deosebit de grav și pedeapsa aplicată pentru aceasta, precum și sub aspectul aplicării art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) din același cod, și menținerea hotărârii primei instanțe, urmând a se înlătura aplicarea art. 41 alin. (2) în cazul infracțiunii de violare de domiciliu.
în motivele de recurs depuse în scris la dosar, recurenții inculpați C.V. și H.M. au solicitat casarea integrală a deciziei atacate, schimbarea încadrării juridice din art. 192 alin. (2), raportat la art. 41 alin. (2) în dispozițiile art. 192 alin. (1) C. pen., și încetarea procesului penal cu privire la această infracțiune în temeiul art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., raportat la art. 122 și art. 124 C. pen.
Concluziile orale ale părților asupra recursurilor declarate de inculpați au fost consemnate în detaliu în încheierea de ședință, de la 27 octombrie 2005, ce face parte integrantă din prezenta decizie, fiind amânată pronunțarea, la dosarul cauzei fiind depuse și note scrise de către apărătorii inculpaților R.M., Ș.Șt. și S.I.
Examinând recursurile declarate de inculpații R.M., S.I., Ș.Șt., C.V. și H.M. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 9, 17, 12, 14 C. proc. pen., pentru inculpatul R.M., art. 3859pct. 17, 14 din același cod, pentru inculpatul S.I., art. 3859pct. 17, 18, 14 din același cod, pentru inculpatul Ș.Șt., art. 3859pct. 17, 18, 14 din același cod, pentru inculpații C.V. și H.M., înalta Curte apreciază recursurile inculpaților R.M., S.I., Ș.Șt. ca fiind fondate, iar recursurile inculpaților C.V. și H.M. ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.
în ceea ce privește recursurile declarate de inculpații R.M., S.I. și Ș.Șt.:
Din analiza cauzei rezultă că instanța de apel a făcut un examen propriu asupra materialului probator administrat, stabilind împrejurările faptice și vinovățiile inculpaților, însă a evaluat insuficient probele administrate, dând o relativă eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., numai în ceea ce privește stabilirea parțial corectă a situației de fapt referitoare la contribuțiile inculpaților R.M., S.I. și Ș.Șt. asupra victimei B.G., având drept consecință o greșită încadrare juridică a faptelor comise de aceștia.
Astfel, în declarațiile martorului ocular R.D. date, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, precum și în rejudecare, în mod constant a fost evidențiată contribuția inculpaților în lovirea victimei B.G. ce a condus ulterior la decesul acesteia, acesta arătând că "am observat că ușa a fost forțată de un grup de 4 persoane care au forțat yala și au tăbărât în locuință, surprinzându-ne pe pat și fără să ne mai întrebe ceva, 3 din cei 4 s-au deplasat la cumnatul meu lovindu-l cu pumnii și picioarele, după ce, în prealabil, l-au ridicat din pat și apoi, acesta căzând la podea, aceștia lovindu-l în continuare. Cumnatul meu și-a pierdut cunoștința și unul din cei 4, nu rețin care anume, a intrat în baie, de unde a luat un topor și, după ce a leșinat cumnatul meu, a fost bătut în continuare cu coada toporului în zona toracelui, respectiv mai mult îl împungea pe acest"; "în acel moment toți au tăbărât asupra noastră, ne-au trântit la pământ și ne-au lovit cu pumnii și picioarele. Cumnatul meu era la pământ în stare de inconștiență, precizez că toți 6 inculpații au luat toporul și pe rând ne-au lovit cu acesta atât pe mine, cât și pe victimă"; "au intrat cu toții în garsonieră. Precizez că îi știam din vedere și astăzi îi indic ca fiind inculpații prezenți în sală și anume S.I., R.M., Ș.Șt. și H.M. Trei dintre aceștia, dar nu îi pot indica exact, l-au prins pe B. și au început să-l lovească, în timp ce al 4-lea a venit la mine și m-a lovit. Cele 6 persoane continuau să dea și în B.G. folosind și un topor pe care l-au găsit în baie."
Declarațiile martorului R.D. se coroborează cu actele medico-legale existente la dosar care au relevat leziunile produse victimei.
Raportul de constatare medico-legală atestă că "pe reg. orbito-palpebral dr. hematom de culoare roșu violaceu, de 6 x 5,5 cm, multiple excoriații superficiale la nivelul reg. zigomatice dr. acoperite cu cruste hematice uscate și tumefierea hemifeței dr., la nivelul reg. mentoniere o excoriație superficială pe o suprafață de 3 x 1,5 cm acoperite cu cruste uscate hematice, din fo nr. 1112/1997 rezultând că a fost internat de urgență cu dg. politraumatism prin agresiune, traumatism cranio-cerebral, traumatism toraco-abdominal închis, concluzionându-se că B.G. de 27 ani prezintă leziuni traumatice ce pot data din 13 ianuarie 1997, leziunile putându-se produce prin loviri directa, repetate cu corp contondent, rugos, pentru vindecare necesitând 35-40 zile îngrijiri medicale, pentru vindecare necesitând 35-40 zile îngrijire medicală, prin leziunile suferite viața victimei a fost pusă în primejdie, a fost internat în comă profundă G 3 cu dg. neurochirurgical, moarte cerebrală, susținerea funcțiilor vitale fiind monitorizată."
Raportul medico-legal de autopsie a victimei evidențiază la examenul extern, semne de violență, "echimoză violacee-gălbuie pe regiunea orbitară dr., echimoză violacee-gălbuie de 10 x 5 cm pe fața anterioară 1/3 mijlocie coapsa dr., pe cotul dr. o excoriație cu diametrul de 3 cm. Cu crustă maronie pe cale de detașare", concluzionându-se că "moartea numitului B.G. de 27 ani, a fost violentă, se datorește unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, contuzie în trunchi cerebral, complicat cu bronhopneumonie, leziunile constatate la necropsie sunt consemnate în capitolul semnelor de violență, ele s-au putut produce prin loviri directe cu corp contondent, leziunea cauzatoare de moarte s-a putut produce prin lovire directă a capului victimei de exemplu cu pumnul urmat de cădere și izbirea capului de un plan dur, poziția cea mai verosimilă între victimă și agresor era de față în față".
în cuprinsul avizului medico-legal nr. 45/ E 2/1997 al Comisiei de control și avizare a actelor medico-legale L.E.M.L. Tg. Mureș se arată că "în legătură cu existența unor neconcordanțe între leziunile descrise în actul medico-legal nr. 172 din 16 ianuarie 1997, perioada când victima se afla încă în viață și actul medico-legal de constatare cu ocazia efectuării autopsiei nr. 313-44/1997 ianuarie 22, ale aceleiași victime, care a decedat, la data de 21 ianuarie 1997, se precizează că consemnarea leziunilor traumatice externe în fo clinică generală în raport de constatarea medico-legală, este în funcție de starea clinică a unui politraumatizat (comă, monitorizare cardio-respiratorie, tratamente ortopedice de specialitate, stare postoperatorie, etc.), operație care permite sau nu explorarea în detaliu a diferitelor leziuni anatomice. Pe de altă parte, unele leziuni traumatice superficiale pot dispare sau intensitatea lor poate să fie foarte puțin percepută, greu apreciabilă sau evaluabilă. în cauză, de la internare și până la deces a existat un interval de 9 zile. Precizează că un infiltrat sanguin în mușchiul temporal stg. (ant.) se poate produce prin lovire directă cu un corp contondent (poziție victimă și agresor este de față în față), dar și printr-o lovire directă de o suprafață dură (izbire, cădere). Cauza se opiniază că leziunea traumatică tanatogeneratoare, având în vedere localizarea, caracterul, tipul leziunii traumatice s-a putut produce prin lovire directă cu un corp contondent, în cazul unei poziții față în față victimă agresor. în ce privește intensitatea loviturii, se apreciază că aceasta a fost de intensitate medie-mare, în cazul aplicării unei lovituri de intensitate foarte mari s-ar fi produs leziuni traumatice osoase craniene subiacente. în urma traumatismului suferit, s-a constituit o leziune axonică, cu comă profundă progresivă, funcția cardio-respiratorie fiind menținută mecanic".
Astfel, înalta Curte consideră că instanța de apel, în opinie majoritară, în mod greșit a apreciat că acțiunea celor trei inculpați, de lovire repetată, concertată și concomitentă cu pumnii și picioarele în cap și în zona superioară a corpului și ulterior cu coada unui topor asupra victimei B.G., chiar și după intrarea acesteia în stare de inconștiență s-ar circumscrie agravantei, prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen., a omorului deosebit de grav comis prin cruzimi, în sensul producerii victimei unor suferințe mari în timp, fiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 17, 18 C. proc. pen.
Așa cum a rezultat din modalitatea de săvârșire a infracțiunii de către inculpații R.M., S.I. și Ș.Șt., respectiv prin aplicarea de lovituri concertate, concomitente, repetate cu pumnii, picioarele și cu coada unui topor, asupra corpului victimei, loviturile s-au succedat, fără să presupună ferocitate sau să provoace suferințe grele și prelungite, care ar fi putut avea drept rezultat o moarte lentă, în condițiile în care victima a și intrat în comă, nemaiavând posibilitatea conștientizării suferințelor, astfel că loviturile aplicate nu au depășit limita celor inerente oricărei acțiuni de ucidere.
Pe de altă parte, numărul și eterogenitatea leziunilor produse victimei B.G. nu pot conduce automat la reținerea în sarcina celor trei inculpați a săvârșirii infracțiunii prin cruzimi, deoarece este necesar ca din ansamblul împrejurărilor faptice să fi rezultat faptul că aceștia au urmărit decesul victimei prin producerea într-un timp îndelungat a unor dureri mari ori suferințe prelungite.
înalta Curte apreciază, însă, că nu poate fi reținută nici apărarea inculpaților, în sensul că faptele comise s-ar circumscrie incriminării prevăzute de art. 183 C. pen., loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, dat fiind faptul că inculpații ar fi dorit să aplice victimei o "corecție" și nicidecum nu au urmărit suprimarea vieții acesteia.
Din modalitatea concretă a faptelor comise de către cei trei inculpați, respectiv aplicarea repetată, concertată și concomitentă de lovituri aplicate victimei în zone vitale (cap și zona superioară a corpului), chiar cu pumnii și picioarele, dar și cu coada unui topor, agresiuni ce au continuat și după intrarea în stare de inconștiență a victimei, a fost nu numai evidențiată, dar și dovedită probator, atitudinea psihică a inculpaților, care puteau să-și reprezinte consecințele faptelor lor, mai ales după intrarea victimei în stare de comă și care chiar dacă nu au urmărit rezultatul letal, au acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Astfel, înalta Curte a reevaluat coroborat materialul probator administrat. în declarațiile lor, martorii M.G., M.E., M.G., B.I., D.R., D.C.S., H.L., T.S., M.I., D.A.; R.P., B.L., O.R., P.M., P.E., L.P. aceștia au descris modul în care inculpații, în zilele de 12 și respectiv 13 ianuarie 1997, l-au căutat pe M.A., starea de tensiune în care aceștia se aflau evidențiată prin injuriile și amenințările că vor da foc ca la Hădăreni, intrarea în mai multe apartamente, până când, ulterior au intrat în apartamentul în care se aflau martorul R.D. și victima B.G., parte din ei văzând ulterior victima.
Aceste declarații se coroborează cu declarațiile martorului ocular R.D., cât și în faza cercetării judecătorești, precum și în rejudecare, precum și cu actele medico-legale (raportul de constatare medico-legală, foaia de observație clinică generală nr. 1112/1997, raportul medico-legal de autopsie a victimei, avizul medico-legal nr. 45/ E 2/1997 al Comisiei de control și avizare a actelor medico-legale Laboratorul Exterior de Medicină Legală Tg. Mureș).
Din ansamblul mijloacelor de probă mai sus menționate, înalta Curte consideră că a fost dovedit atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al faptelor de omor prevăzute de art. 174 C. pen., comise de inculpații R.M., S.I. și Ș.Șt.
Așadar, pe fondul tensiunii acumulate prin negăsirea persoanei căutate, M.A., după intrarea în mai multe apartamente, exteriorizată prin injurii și amenințări, cei trei inculpați, R.M., S.I. și Ș.Șt., însoțiți și de coinculpații C.V. și H.M., au pătruns în apartamentul unde se aflau martorul R.D. și B.G., numai primii trei inculpați agresând victima B.G., prin aplicarea în mod repetat, concertat și concomitent de lovituri cu pumnii și picioarele, în zona capului și părții superioare a corpului, ulterior și cu coada unui topor, chiar și după ce aceasta a intrat în stare de inconștiență, leziunile produse conducând în final la decesul victimei, după 8 zile.
Din modalitatea concretă de săvârșire a faptelor a rezultat că inculpații R.M., S.I. și Ș.Șt. au acționat două zile consecutiv 12 decembrie 1997 și 13 decembrie 1997 pe fondul unei stări de tensiune, animați de răzbunare, ca urmare a negăsirii lui M.A., stare exteriorizată prin injurii și amenințări că va avea loc un doilea Hădăreni, culminând cu agresarea repetată, concomitentă și concertată a unei alte persoane, respectiv a victimei B.G., lovită spontan în condițiile menționate, chiar și după intrarea acesteia în stare de inconștiență, lovire, care prin amploare excede accepțiunii unei corecții.
Astfel, înalta Curte apreciază că inculpații R.M., S.I. și Ș.Șt., care au aplicat lovituri concertate, concomitente, repetate, chiar cu pumnii, picioarele, apoi cu coada toporului asupra corpului victimei, chiar și după intrarea acesteia în comă, lovituri cu intensități diferite, medii-mari, fără producerea unor fracturi, leziuni ce se puteau atenuau în decursul celor 9 zile până la deces, iar altele nu au putut fi evaluate, urmare a stării specifice unui politraumatizat, așa cum s-a atestat medico-legal, au avut capacitatea de reprezentare a urmărilor faptelor comise și chiar dacă nu au urmărit decesul acesteia, au acceptat producerea lui.
în raport cu cele menționate, înalta Curte consideră, potrivit art. 334 C. proc. pen., că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor prevăzute de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) C. pen., reținute în sarcina inculpaților R.M., S.I. și Ș.Șt., în infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., pentru fiecare inculpat, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen.
înalta Curte nu poate reține incidența circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., în sarcina tuturor inculpaților, pentru faptele comise, deoarece aceasta a fost înlăturată de instanța de apel, iar în cauză au fost declarate recursuri numai de către inculpați, fiind aplicabil efectul neagravării situației în propriul recurs, prevăzut de art. 3858C. proc. pen.
Astfel, înalta Curte va descontopi pedepsele rezultante aplicate inculpaților R.M., S.I., Ș.Șt. de câte 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară și va repune în individualitatea lor, pedepsele de câte 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen., și câte 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptelor prevăzute de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., pentru fiecare inculpat.
înalta Curte va reindividualiza pedepsele ce se vor aplica celor trei inculpați numai pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., astfel că readecvând cauzal criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), va ține cont de gradul de pericol social, în concret, ridicat al faptelor comise, amplificat de circumstanțele reale ale săvârșirii acestora, respectiv numărul de participanți, valoarea socială fundamentală atinsă, viața persoanei, dar și circumstanțele personale ale inculpaților, care deși nu au avut o atitudine relativ sinceră cu privire la circumstanțele săvârșirii faptelor, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, R.M. și Ș.Șt. lucrează, au copii.
Astfel, examinând în mod plural criteriile specifice individualizării judiciare a pedepsei, înalta Curte consideră că pedeapsa închisorii orientată către minim pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., fiecare inculpat, cu executare prin privare de libertate, este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, în resocializarea pozitivă viitoare a inculpaților.
în sensul celor menționate, în baza art. 174 C. pen., se vor condamna inculpații R.M., S.I., Ș.Șt. la câte 12 ani închisoare și câte 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
înalta Curte va menține pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate acelorași inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fiind dovedită comiterea acestora, prin probele administrate, așa cum s-a menționat, iar pedepsele aplicate reflectă, atât gravitatea faptelor comise, cât și circumstanțierea personală a inculpaților, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen., invocat de inculpatul Ș.Șt. și nici cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 din același cod invocat de inculpatul R.M.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele menționate mai sus și se va dispune executarea de către inculpații R.M., S.I., Ș.Șt. a pedepsei celei mai grele, de câte 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
Se va face aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru cei trei inculpați.
înalta Curte nu poate reține nici critica recurentului inculpat R.M. cu privire la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), fals în declarații, deoarece din materialul probator administrat și evidențiat în mod expres, instanța de apel, a stabilit corect împrejurările faptice în care inculpatul împreună cu ceilalți patru coinculpați au indus în eroare lucrătorii de poliție care i-au aplicat inițial sancțiune contravențională victimei, precum și constatarea intervenirii prescripției răspunderii penale, în raport cu data comiterii faptei și termenul de prescripție impus de legiuitor, dispunându-se încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 lit. d) și art. 124 C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), astfel încât nu este aplicabil cazul de casare invocat, prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.
De asemenea, nu a putut fi reținută nici critica apărării inculpatului R.M. cu privire la nemotivarea hotărârii instanței de apel, potrivit cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., deoarece instanța de apel, în opinie majoritară, prin decizia pronunțată a făcut un examen propriu asupra materialului probator administrat, stabilind doar parțial corect contribuția faptică concretă a inculpaților R.M., S.I. și Ș.Șt. asupra victimei B.G., având drept consecință greșita încadrare juridică numai asupra faptelor săvârșite de aceștia, ceea ce a condus la reformarea deciziei în condițiile arătate în considerentele prezentei hotărâri, celelalte aspecte de fapt și de drept, fiind corect stabilite și evidențiate în considerentele deciziei, ceea ce nu echivalează cu o nerezolvare a fondul cauzei, fiind obligația instanței de control judiciar ca prin rejudecarea cauzei să se pronunțe motivat asupra criticii formulate.
Astfel, se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Referitor la recursurile declarate de inculpații C.V. și H.M., înalta Curte consideră că acestea sunt nefondate, deoarece instanța de apel a făcut o corectă evaluare a materialului probator administrat, dând eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., stabilind corect vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în raport cu situația de fapt reținută pentru acești inculpați.
Astfel, chiar din declarațiile martorilor mai sus menționați a rezultat că toți cei cinci inculpați, deci inclusiv C.V. și H.M., în zilele de 12 și 13 ianuarie 1997, împreună l-au căutat pe M.A. și au pătruns în mai multe apartamente, culminând cu intrarea rând pe rând în apartamentul în care se afla victima B.G., în ziua agresiunii, succedându-se două momente, anterior și ulterior sosirii echipajului de poliție, care a întocmit procesul-verbal de contravenție, astfel că în mod corect s-a reținut pătrundere repetată în locuință a celor cinci inculpați, deci a mai multor persoane, fiind îndeplinite cerințele obiective și subiective impuse de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), neimpunându-se schimbarea încadrării juridice în art. 192 alin. (1) C. pen., astfel că nu este aplicabil cazul de casare invocat prevăzut de art. 3859pct. 17 C. pen.
Totodată, înalta Curte apreciază că în cauză între percepția materialului probator de către instanța de apel și soluția pronunțată de aceasta în ceea ce îi privește pe inculpații C.V. și H.M. există o deplină concordanță, astfel că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen.
De asemenea, înalta Curte consideră că în mod corect, instanța de apel a individualizat pedepsele aplicate celor doi inculpați, adecvând cauzal criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Prin cuantumurile pedepselor aplicate celor doi inculpați în cuantumul minim legal, cu executare în regim de detenție, înalta Curte apreciază că s-au avut în vedere în mod plural atât gradul de pericol social în concret ridicat al faptelor comise de cei doi inculpați, agravat de caracterul repetat, numărul de participanți, cinci persoane, aflați sub o stare de tensiune prin negăsirea numitului M.A., pătrunderea în mai multe locuințe, iar ulterior, în mod repetat în locuința unde se afla victima B.G., dar și circumstanțele personale ale acestora, au familii închegate, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Astfel, numai prin pedepsele aplicate, cu executare în regim de detenție se pot atinge scopurile educativ și de exemplaritate ale acestora, asigurându-se îndreptarea atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni, apreciindu-se că modalitățile de suspendare solicitate, nu-și pot realiza finalitatea, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Față de aceste considerente, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpații R.M., S.I., Ș.Șt. împotriva deciziei atacate numai sub aspectul încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) C. pen., și a pedepsei aplicate, în sensul celor mai sus arătate, în detaliu în considerentele prezentei decizii și în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.V. și H.M. împotriva aceleiași decizii.
în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați recurenții inculpați C.V. și H.M., fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1080/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6339/2005. Penal → |
|---|
