ICCJ. Decizia nr. 6783/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6783/2005
Dosar nr. 5940/2005
Şedinţa publică din 2 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 96 din 14 martie 2005 a Tribunalului Dâmboviţa a dispus condamnarea inculpatei T.V., la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., şi art. 74 – art. 76 C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei pe termen de 2 ani şi 6 luni. Conform art. 863 instanţa a stabilit măsuri de supraveghere prevăzute la alin. (1) al acestui articol.
Instanţa a luat act că partea vătămată, secţia Titan, District C.F.R. Târgovişte nu s-a constituit parte civilă, paguba fiind reparată prin restituire.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în nopţile de 18 şi 19 august 2004, inculpata a asigurat paza a 4 coinculpaţi, şi ei condamnaţi în cauză, care au furat cupoane de cale ferată din zona C.F.R. Aninoasa în valoare de 5.677.298 lei ce era închisă circulaţiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa motivând că instanţa de fond în mod greşit a înlăturat dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., considerând că T.V. este reabilitată de drept.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 229 din 26 mai 2005, a respins, ca nefondat, apelul parchetului.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti criticând-o pentru greşita încadrare juridică prin înlăturarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen.
S-a motivat în recurs că prin sentinţa penală nr. 1246/2001 pronunţată de Judecătoria Târgovişte inculpata a fost condamnată în baza art. 32 alin. (1) din Legea nr. 141/1999 şi art. 91 C. silvic, la o pedeapsă rezultantă de un an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiţionat în baza art. 81 C. pen.
Se mai motivează că fapta dedusă judecăţii a fost atât în termenul de încercare a suspendării condiţionate dar şi în cel al graţierii condiţionate dispusă prin Legea nr. 543/2002. Fiind o graţiere condiţionată dispoziţiile art. 120 alin. (2) C. pen., nu aveau aplicabilitate pentru condamnarea care constituie primul termen al recidivei, astfel încât nu a operat reabilitarea de drept.
Se solicită ca instanţa de recurs să dea eficienţă dispoziţiilor art. 83 C. pen., dar şi dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002, cu reţinerea şi a dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen.
Recursul nu este fondat.
Este adevărat că inculpata T.V. prin sentinţa penală nr. 1246 din 4 octombrie 2001 a Judecătoriei Târgovişte a suferit două condamnări la pedepse de: 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 141/1999 respectiv, un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 91 C. silvic, aflate în concurs, pedeapsa rezultantă de un an închisoare fiind suspendată condiţionat conform art. 81 C. pen., pe termenul de încercare de 3 ani.
Prin intervenţia Legii de graţiere nr. 543/2002, conform art. 120 alin. (2) C. pen., partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunţate de instanţă care în cauză este de 1 an s-a redus la 2 ani.
Aşa fiind, după împlinirea acestui termen de 2 ani a intervenit reabilitarea de drept conform art. 86 C. pen.
Prin urmare în mod temeinic instanţa de fond şi apel au înlăturat aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., faţă de infracţiunea comisă în perioada 18-20 august 2994.
Aşa fiind, în baza art. 31515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul parchetului va fi respins.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva deciziei penale nr. 229 din 26 mai 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, privind pe inculpata T.V.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatei, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6780/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 6787/2005. Penal. Reabilitare. Recurs → |
|---|
