ICCJ. Decizia nr. 6774/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6774/2005
Dosar nr. 5137/2005
Şedinţa publică din 2 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 364 din 10 martie 2005, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpatul G.G., la 8 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
A computat prevenţia inculpatului de la 6 februarie 2002 la zi şi a menţinut starea de arest a acestuia.
Conform art. 17 din Legea nr. 143/2000 a confiscat 0,8 grame heroină şi 6 comprimate de metadonă precum şi suma de 5.100.000 lei.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că inculpatul recurent împreună cu fratele lui G.F. şi el condamnat în cauză s-au ocupat cu traficul de droguri fiind în acelaşi timp şi consumatori.
La 25 ianuarie 2002, organele de poliţie l-au surprins pe I.V.P. în timp ce părăsea blocul având asupra lui 0,09 grame heroină. Acesta a declarat că a cumpărat heroina cu 150.000 lei de la inculpatul G.G. poreclit P. Cele declarate de I.V.P. au fost confirmate şi de martorii C.A. şi K.Şt. care îl însoţeau.
În consecinţă, după obţinerea autorizaţiei organele de poliţie au efectuat o percheziţie domiciliară la adresa indicată de martori unde l-au găsit pe G.F. asupra căruia s-au găsit 11 punguţe din material plastic în care se găsea pulbere de culoare maronie (heroină).
În apartament s-au mai găsit 12 comprimate de metadonă.
Martorii B.N. şi G.C., vecini cu apartamentul inculpaţilor au declarat că se aprovizionează cu droguri pentru consum propriu de la G.G. şi G.F. la preţuri cuprinse între 25.000 lei şi 150.000 lei doza.
Inculpatul G.G. a recunoscut faptele în cursul urmăririi penale, dar le-a negat la cercetarea judecătorească.
S-a motivat că starea de fapt reţinută este probată cu procesul verbal de percheziţie de la locuinţa inculpaţilor şi declaraţiile martorilor K.Şt., M.A., B.N., P.D., G.C., I.T., C.A. şi I.V.P. din care rezultă că au cumpărat adeseori droguri de la inculpatul G.G. şi fratele lui G.F.
Prin Decizia penală nr. 567 din 27 iulie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor G.F. şi G.G.
Împotriva deciziei au declarat recursuri ambii inculpaţi.
La termenul din 21 octombrie 2005 inculpatul G.F. şi-a retras recursul.
În recursul inculpatului G.G. acesta critică hotărârea de fond şi Decizia din apel ca fiind nule întrucât lipseşte încheierea din şedinţa de judecată de la 7 octombrie 2003 în cursul căreia au fost ascultaţi inculpaţii. Prin urmare cere casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond. A mai susţinut că n-a comis faptele ce i se reţin în sarcină şi a cerut achitarea iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Examinând încheierea din dosarul tribunalului, Curtea constată că pe versoul paginii aceasta poartă menţiunea: „Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2003". În cuprinsul încheierii se reţine că în cursul şedinţei au fost ascultaţi inculpaţii. Într-adevăr, din examinarea declaraţiilor inculpaţilor rezultă că audierea a avut loc la 7 octombrie 2003.
Chiar dacă pe faţa paginii încheierii este trecută menţiunea 11 septembrie, cu siguranţă că aceasta este o vădită eroare materială, încheierea din 11 septembrie aflându-se la pagina 43 din dosar.
Pe de altă parte, examinând actele dosarului, Curtea reţine că instanţele de fond şi apel au reţinut o corectă situaţie de fapt în baza probelor pe care le-au şi analizat, încadrarea juridică fiind legală şi temeinică.
Nici critica referitoare la pedeapsă nu este întemeiată.
Instanţele au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor referitoare la criteriile de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), au avut în vedere limitele pedepsei prevăzute de legea specială, pericolul social al faptelor şi făptuitorului dar şi împrejurările care atenuează răspunderea penală a inculpatului astfel că pedeapsa a fost coborâtă sub limita minimă.
O şi mai accentuată reducere ar îndepărta pedeapsa de la scopul ei aşa cum este prevăzut la art. 52 C. pen.
Examinând cauza şi potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că nu există alte motive de casare care ar trebui luate în considerare din oficiu.
Aşa fiind, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului G.G., va computa prevenţia din durata pedepsei şi-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 567/ A din 27 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 februarie 2002 la 2 decembrie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 120 RON (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 677/2005. Penal. Strămutare. Strămutare | ICCJ. Decizia nr. 6776/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
