ICCJ. Decizia nr. 6780/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6780/2005
Dosar nr. 4919/2005
Şedinţa publică din 2 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 921 din 14 decembrie 2004, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul U.M., la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), art. 176 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 31 mai 2004, la zi.
S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă C.C.I. şi în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să-i plătească acesteia suma de 80.000.000 lei, reprezentând daune morale.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.A.S. Iaşi sumele de 5.983.879 lei, actualizată la data executării (pentru Spitalul de Pneumoftiziologie Iaşi) şi 58 dolari S.U.A. sau contravaloarea în lei, la data executării (pentru Serviciul de Ambulanţă Iaşi).
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 25.000.000 lei cheltuieli judiciare şi părţii civile C.C.I., suma de 3.000.000 lei cu acelaşi titlu.
S-a reţinut că, în luna ianuarie 2004, inculpatul U.M. a avut o altercaţie cu numitul C.C.I. După incident, inculpatul, în prezenţa prietenului său, G.C. a pronunţat, de mai multe ori ameninţări la adresa lui C.C.I., spunând „că tot bagă furca în el".
În seara zilei de 28 mai 2004, în jurul orelor 23,00, inculpatul, fiind înarmat cu o furcă, cu două coarne, a aşteptat-o pe partea vătămată pe stradă, lângă casa sa. În momentul în care partea vătămată, care se afla într-o căruţă, împreună cu fratele său, C.B., a virat la dreapta, pe un drum de ţară, pe şoseaua Hârlău – Poieni, inculpatul a ajuns căruţa din urmă şi i-a aplicat o lovitură cu coarnele furcii, în zona toracică, provocându-i pneumotorax şi punându-i viaţa în pericol.
Din certificatul medico – legal, rezultă că C.C.I. a prezentat, la momentul examinării, un traumatism toracic cu plăgi înţepate penetrante, complicate în evoluţie cu pneomotorax şi insuficienţă respiratorie.
Leziunile s-au putut produce prin lovire cu un obiect înţepător (furcă) şi pot data din data de 28 mai 2005.
Victima a necesitat 45–50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, cu incapacitate de muncă pe această perioadă, leziunile punându-i în primejdie viaţa.
Pe tricoul victimei, în procesul examinării s-au descoperit două urme de distrugere prin înţepare, corespunzător locului penetrării coarnelor furcii. Tot pe tricou, în urma examenului de laborator s-a descoperit sânge uman, grupa 0.
În cauză a fost efectuată o expertiză medico legală psihiatrică, care a constatat că inculpatul nu prezintă tulburări psihice, de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul U.M., care a solicitat casarea acesteia şi achitarea sa, întrucât greşit a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor şi deosebit de grav şi obligat la plata daunelor morale. Mari arată în apel inculpatul, că vinovăţia sa a fost stabilită doar pe declaraţiile părţii vătămate şi ale rudelor sale şi că autor al infracţiunii este numitul U.M.M., care a recunoscut fapta.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 38/ MF din 7 iunie 2005, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat în întregime sentinţa apelată şi, rejudecând cauza, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), art. 176 lit. c) C. pen.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 77 din 1 iunie 2004 emis de Tribunalul Iaşi, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv, în perioada de la 31 mai 2004 până la data punerii efective în libertate.
S-au respins acţiunile civile formulate de partea vătămată, constituită parte civilă C.C.I., partea civilă C.A.S. Iaşi, pentru Spitalul de Pneumoftiziologie Iaşi şi partea civilă Serviciul de Ambulanţă Iaşi.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, atât la soluţionarea fondului cît şi în apel, rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a apreciat că probele administrate în cauză nu sunt de natură să facă dovada vinovăţiei inculpatului U.M., iar probele noi administrate, în apel, nu au fost de natură să înlăture îndoiala asupra vinovăţiei acestuia, acesta făcând chiar probaţiunea nevinovăţiei sale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi care a solicitat în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei de condamnare pronunţate de către instanţa de fond.
Recursul este nefondat.
Din examinarea materialului probator rezultă că, probele administrate în cauză nu sunt în măsură să facă dovada vinovăţiei inculpatului U.M., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), art. 176 lit. c) C. pen.
Astfel, din declaraţiile părţii vătămate C.C.I., a tatălui acestuia C.C., a fratelui acestuia C.B., rezultă că inculpatul U.M. a înfipt coarnele furcii în pieptul victimei.
Inculpatul U.M., pe tot parcursul cercetării judecătoreşti arată că nu se face vinovat de săvârşirea faptei şi că, de fapt, autorul acesteia este o altă persoană, care prezintă identitate de nume, respectiv U.M.M.
Singurul martor care plasează prezenţa inculpatului U.M. în alt loc decât domiciliul său este B.I., care însă în finalul declaraţiei, dată la urmărirea penală, precizează că persoana, pe care a întâlnit-o în seara respectivă este U.M.M. Mi-am dat seama de acest lucru la postul de poliţie, când l-am văzut pe U.M.M.
Acelaşi martor, în faţa instanţei de apel a relatat, în amănunt, evenimentele din acea seară, în sensul că „în data de 28 mai 2004, în jurul orelor 10,00 seara, mă întorceam spre casă, prin satul Slobozia, la marginea căruia are o bucată de teren cultivată cu lucernă, U.M.M." La un moment dat am auzit zgomote şi pe cineva afirmând „ai băgat furca în mine". L-am recunoscut pe U.M.M. şi am desluşit alte trei siluete, membrii familiei C. Am auzit pe U.M.M. spunând: „de ce mi-ai furat lucerna", şi pe cineva spunând „ai băgat furca în cal".
În afara depoziţiilor acestui martor este şi declaraţia martorului U.M.M., care precizează în declaraţia dată la urmărirea penală că, făcând de pază pe terenul său a surprins trei tineri care îi sustrăgeau lucerna, că a strigat „hoţii", că aceştia l-au atacat astfel că, de nervi, a înţepat cu furca calul de culoare neagră, în spate. Mai arată, că unul din tineri l-a lovit cu furca din lateral peste braţul stâng, iar el a ţinut furca sa cu trei corne îndreptată spre acesta, neştiind dacă, tânărul s-a înţepat sau nu în furcă.
Se mai constată că declaraţiile ce susţin varianta părţii vătămate se bazează pe intuiţii şi presupuneri personale.
Astfel că, nefăcându-se dovada că inculpatul U.M. este autorul tentativei la infracţiunea de omor calificat deosebit de grav, în mod corect, instanţa de apel l-a achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În raport de cele arătate, nedovedindu-se că hotărârea atacată ar fi contrară legii sau că prin ea s-ar fi făcut o greşită aplicare a legii, cum s-a pretins prin recursul parchetului, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei penale nr. 38/ MF din 7 iunie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, privind pe inculpatul U.M.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6778/2005. Penal. Art. 217 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6783/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal.... → |
|---|
