ICCJ. Decizia nr. 71/2005. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 71/2005
Dosar nr. 5446/2004
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 568 din 27 aprilie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, în infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (2) C. pen., formulată de inculpatul N.G.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul N.G., din infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
În baza art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi alin. ultim C. pen., a fost condamnat inculpatul N.G. la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată detenţia de la 6 octombrie 1999 la 23 noiembrie 2000.
S-a constatat parţial acoperit prejudiciul cauzat părţii vătămate B.V.
În baza art. 118 din Legea nr. 3/1978 a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 6.613.000 lei către Spitalul Universitar Bucureşti, 1.970.230 lei către Spitalul Clinic Dr. Gh. Marinescu şi 706.585 lei către Spitalul Clinic Dr. D. Bagdasar, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Inculpatul a fost obligat la 1.381.000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată B.V. şi la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, inculpatul N.G. şi partea vătămată B.V., ambii de origine rromă, locuiesc în comuna Domneşti, jud. Ilfov, locuinţele lor fiind situate la o distanţă de circa 10 metri, una de alta.
Între inculpatul N.G. şi S.F., fratele părţii vătămate, s-a declanşat un conflict, determinat de faptul că, ambii au afirmat despre fiica celuilalt că este imorală. Pe fondul acestui conflict, la care au fost antrenaţi şi membrii familiilor celor doi şi a rudelor, în cursul zilei de 4 octombrie 1999, inculpatul s-a deplasat la Postul de Poliţie al comunei Domneşti şi a depus reclamaţie împotriva familiei lui S.F.
Şeful de post, V.M. a discutat cu ambele părţi, acestea căzând de acord ca soluţionarea conflictului să se facă de stabor.
În seara aceleiaşi zile, în jurul orelor 21,00, din curtea imobilului inculpatului, în care se aflau membrii familiei sale, s-au auzit focuri de armă, situaţie ce a determinat alertarea familiei şi a rudelor numitului S.F.
Fiind anunţat, şeful de post, împreună cu plt. P.C. s-au deplasat la domiciliul inculpatului N.G. şi în timp ce discuta cu acesta, spre locuinţa inculpatului se îndrepta un grup de 30-40 persoane din familia lui S.F., care erau înarmate cu corpuri contondente (bâte, răngi de fier).
Din curtea inculpatului au ieşit 20 de persoane care, de asemenea, erau înarmate şi care s-au deplasat spre grupul lui S.F., începând conflictul, lovindu-se reciproc.
Deşi cei doi poliţişti au încercat să aplaneze conflictul, nu au reuşit, fiind nevoiţi să plece deoarece, din curtea inculpatului se arunca cu sticle incendiare, iar ceilalţi dădeau cu pietre. Înainte de a pleca, şeful de post a fost rugat de inculpat, să rămână pentru a aplana conflictul şi să folosească armamentul din dotare, pentru a înlătura grupul lui S.F.
Spre sfârşitul conflictului, partea vătămată, care avea un topor în mână, în timp ce se deplasa pe lângă gardul locuinţei sale, spre poarta locuinţei inculpatului, a fost lovită de acesta cu o furcă, în zona capului, după care a fost transportată la Spitalul de Urgenţă, iar inculpatul, împreună cu membrii familiei sale, au părăsit zona cu mai multe autoturisme.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. A 1/j/318/1999, completat, a rezultat că leziunile suferite de partea vătămată s-au putut produce prin lovire cu un corp dur cu suprafaţă de impact mică (posibil muchie de topor, furcă, bâtă) şi au necesitat pentru vindecare circa 180 zile de îngrijiri medicale. Prin lipsa de substanţă osoasă craniană şi prin sechelele neurologice (hemiplagie dreaptă, pareză nerv facial drept), partea vătămată a rămas cu infirmitate fizică şi psihică permanentă.
Urmare a conflictului, geamurile de la veranda locuinţei inculpatului, au fost sparte.
Inculpatul şi familia sa, urmare conflictului, au părăsit locuinţa din comuna Domneşti, întorcându-se în ea după ce inculpatul a fost pus în libertate, la data de 23 noiembrie 2000, urmare a revocării măsurii arestării preventive.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 654/ A din 8 septembrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat şi partea vătămată, obligându-i la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul N.G. care, prin apărătorul său, a solicitat achitarea sa, sau, în subsidiar, aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este fondat, numai cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
Din examinarea probelor administrate se reţine că fapta săvârşită de inculpatul N.G., în raport de obiectul cu care a produs lovitura (o furcă) care este apt să producă moartea, de zona lezată (capul victimei), de intensitatea mare a loviturii aplicate şi de consecinţele produse (180 de zile de îngrijiri medicale şi infirmitate permanentă), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că critica invocată de inculpat este fondată.
Astfel, probele confirmă că inculpatul a săvârşit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de atitudinea provocatoare a părţii vătămate şi de situaţia conflictuală creată de grupul de persoane format din familia acesteia.
Sub acest ultim aspect, Curtea va admite recursul declarat de inculpat, va casa hotărârile pronunţate, numai cu privire la omisiunea aplicării art. 73 lit. b) C. pen., iar în baza art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) şi alineat ultim şi art. 76 C. pen., îl va condamna la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva deciziei penale nr. 654/ A din 8 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 568 din 27 aprilie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la omisiunea aplicării art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) şi alin. ultim şi art. 76 C. pen., condamnă pe inculpat la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine restul dispoziţiilor.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 68/2005. Penal. Recuzare. Recuzare | ICCJ. Decizia nr. 712/2005. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs → |
|---|
