ICCJ. Decizia nr. 712/2005. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 712/2005
Dosar nr. 6623/2004
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 365/ D din 6 iunie 2003, pronunţată de Tribunalul Bacău, a fost condamnat recurentul inculpat P.O.A. la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Tribunalul Bacău a mai condamnat, prin aceeaşi sentinţă şi pe inculpatul L.V., fost L., care a decedat în cursul procesului penal, la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 71 C. pen., instanţa de fond a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul rămânerii definitive a sentinţei până la terminarea executării pedepsei.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedepsele aplicate, arestarea preventivă începând cu data de 17 martie 2003 la zi, pentru inculpatul L.V. şi de la 21 martie 2003 la zi, pentru P.O.A.
În latura civilă, inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, să plătească părţii civile Z.A.T., echivalentul în lei a sumei de 3.000 Euro, iar L.V. a fost obligat la 10.000.00 lei cu titlu de daune morale către partea civilă P.A.A. şi s-a constatat că părţile vătămate C.C.L., B.L.M. şi D.A.M., nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea de la recurentul inculpat a 3.000 Euro obţinuţi din traficarea părţii vătămate Z.A.T. şi a 43.100 dolari S.U.A. (38.000 + 5.100) reprezentând contravaloarea celor două autoturisme folosite la transportarea victimei Z.A.T. şi C.C.L., iar de la inculpatul L.V. a 15.000.000 lei şi 1.000.000 lei, sume obţinute ca urmare a practicării prostituţiei a părţilor vătămate P.A.A. şi D.A.M.
Inculpaţii au mai fost obligaţi la câte 8.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în cursul lunii septembrie 2002, inculpatul L.V. (fost L.) a prezentat recurentului inculpat P.A.O. pe Z.A.T., care dorea să lucreze în Germania ca baby-sitter.
Întrucât aceasta avea un chist pe obraz, la propunerea inculpatului P.O.A. şi pe cheltuiala acestuia, partea vătămată a făcut o intervenţie chirurgicală, prin care i s-a îndepărtat chistul, după care şi-a dat demisia de la locul de muncă şi a plecat la părinţii săi unde a aşteptat plecarea în străinătate.
Tribunalul a mai constatat că la data de 30 septembrie 2002, la cererea recurentului inculpat, L.V. s-a deplasat împreună cu soţia sa L.D., în comuna Poduri, judeţul Bacău, la domiciliul părţii vătămate Z.A.T., pentru a o aduce la Bacău, deoarece în cursul serii urma să plece în Germania. Acolo inculpatul a cunoscut-o pe C.C.L., sora mai mică a lui Z.A.T. şi împreună cu soţia sa i-a convins pe părinţii acestora să-i permită să plece la muncă, în străinătate. Inculpatul împreună cu soţia sa şi cele două părţi vătămate, au plecat la Bacău unde C.L.M. a rămas, întrucât nu avea paşaport, iar Z.A.T. a plecat cu autoturismul inculpatului P.A.O. în care se mai afla o tânără pe care chema L. Inculpatul le-a transportat pe cele două tinere până la ieşirea din Bacău spre Oneşti, unde au fost preluate de un taximetrist al cărui autoturism făcea reclamă Restaurantului D., care le-a transportat în Oradea.
În acest oraş, după ce fetele şi-au cumpărat haine noi din banii oferiţi de P.O.A., au fost predate unui alt şofer, tot român, care le-a dus în Germania, la Koln, unde au fost preluate de alţi români care le-au pregătit pentru practicarea prostituţiei, moment în care, partea vătămată şi-a dat seama că a fost amăgită, dar nu mai avea ce face.
Tribunalul a mai reţinut că Z.A.T. a fost dusă într-un hotel unde a fost obligată să se prostitueze şi a suferit umilinţe îngrozitoare.
Pentru a nu fugi, au obligat-o să aibe câte 15 raporturi sexuale pe zi, într-o cameră prevăzută cu camere de luat vederi, oferindu-i-se doar hrana zilnică.
Întrucât nu avea posibilitatea să evadeze, partea vătămată a decis să se sinucidă, înghiţind jumătate din conţinutul unui bidon în care se afla lichid folosit pentru curăţenia la toaletă.
Partea vătămată s-a îmbolnăvit grav, motiv pentru care a fost trimisă în ţară, cu recomandarea de a nu se întâlni cu P.O.A. care o vânduse ca pe o marfă cu preţul de 3.000 Euro.
Ajungând în ţară, Z.A.T. a anunţat rudele cu privire la cele întâmplate pentru a împiedica plecarea surorii sale în străinătate. Părinţii acesteia, P.G. şi D. au sesizat organele de urmărire penală care l-au identificat pe L.V., iar acesta le-a condus în apartamentul din Bacău unde se afla C.C.L.
Inculpatul L.V. le-a găzduit pe C.C.L. şi pe minora B.L.M. în garsoniera din Bacău, în noaptea de 30 septembrie 2002, iar a doua zi le-a predat lui S.C. care le-a oferit cazare într-un apartament de pe str. Nordului din bacău până la obţinerea paşapoartelor, urmând să plece în Italia, dar au fost liberate de organele de poliţie.
Instanţa de fond a mai constatat că, deşi la data de 23 octombrie 2002, L.V. a dat primele declaraţii la parchet, acesta a continuat activitatea infracţională fără participarea recurentului inculpat P.O.A., obligându-le să practice prostituţia pe D.A.M. şi P.A.A.
Prin Decizia penală nr. 326 din 19 octombrie 2004, Curtea de Apel Bacău a admis apelurile declarate de parchet şi de inculpaţi împotriva sentinţei primei instanţe, care a fost desfiinţată în parte şi, rejudecând cauza, în temeiurile art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului L.V., pentru infracţiunile prevăzute de art. 329 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., parte vătămată P.A.A.; art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., părţi vătămate Z.A.T. şi C.C.L.; art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., parte vătămată B.L.M. şi art. 329 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., parte vătămată D.A.M., pentru toate infracţiunile şi cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., prin decesul făptuitorului.
Curtea de apel a înlăturat aplicarea pedepselor complementară şi accesorie inculpatului L.V., iar în latură civilă i-a obligat pe moştenitorii acestuia, L.O., L.C. şi L.S.G., în solidar cu inculpatul P.O.A., la plata despăgubirilor către părţile civile şi a confiscat de la aceştia sumele de bani stabilite de prima instanţă, în locul inculpatului L.V.
Instanţa de apel a înlăturat confiscarea sumei de 43.100 dolari de la inculpatul P.O.A., menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul P.O.A. care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., a solicitat casarea hotărârilor şi achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta reţinută în sarcina sa nu este dovedită cu probe certe de vinovăţie.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, deoarece nu are antecedente penale, este căsătorit şi are în întreţinere un copil minor, temeiul juridic al acestui motiv de recurs constituindu-l dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Examinând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei se constată că instanţa a stabilit corect situaţia de fapt şi a reţinut în mod just vinovăţia inculpatului în concordanţă cu probele administrate în timpul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti.
Interpretarea judicioasă a probelor demonstrează indubitabil că P.O.A. se face vinovat de comiterea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Inculpatul, după ce a cunoscut-o pe partea vătămată Z.A.T. prin intermediul făptuitorului L.V., a transportat-o în Germania, determinând-o prin înşelăciune, să părăsească ţara, promiţându-i că va lucra ca baby-sitte, dar în hotelul din Koln, unde a fost cazată a fost obligată să practice prostituţia timp de mai multe zile şi pentru a se salva a consumat o cantitate importantă de hipoclorit, fapt ce i-a determinat pe proxeneţi să o trimită înapoi în România.
Fapta imputată inculpatului P.O.A. a fost corect reţinută pe baza recunoaşterilor sale parţiale, în declaraţia dată în instanţă, în sensul că, la insistenţele lui L.V. să-i ajute o prietenă să meargă în străinătate, a cunoscut-o pe Z.A.T. şi i-a oferit suma de 700.000 lei pentru a face o operaţie estetică prin care i s-a înlăturat un chist de pe obraz, dar nu a transferat-o în Germania pentru a practica prostituţia. Inculpatul a mai precizat că, după ce partea vătămată s-a întors în ţară, i-a telefonat de două ori, cerându-i să nu fie supărat pe ea, întrucât părinţii au obligat-o să-l denunţe la poliţie.
Potrivit relatărilor părţii vătămate Z.A.T., recurentul inculpat a determinat-o să plece în străinătate şi a suportat costul intervenţiei chirurgicale, a transportului şi a hainelor noi cumpărate la plecare.
Declaraţia părţii vătămate se coroborează cu cele ale părinţilor acesteia, martorii P.G. şi P.D., din care rezultă că L.V. şi soţia acestuia i-a convins să le permită celor două fiice să plece la muncă în Germania, după care Z.A.T. a fost predată inculpatului P.O.A. care a transportat-o în străinătate unde a fost obligată să practice prostituţia.
De asemenea, martorele M.M. şi L.I.M. au declarat că inculpatul L.V. s-a ocupat de racolarea părţii vătămare pe care recurentul inculpat a transferat-o în străinătate pentru a se prostitua.
Din notele privind conţinutul convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpaţi şi S.C. rezultă, fără putere de tăgadă că, cei doi se ocupau cu traficul de persoane.
În raport de probele analizare se constată că fapta inculpatului P.O.A. este dovedită cu prisosinţă, fiind corect reţinută, iar condamnarea este legală.
Este neîntemeiat şi motivul de recurs privind individualizarea pedepsei.
Instanţele au făcut o justă aplicare a dispoziţiilor art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama atât de pericolul social concret al faptei săvârşite cât şi de persoana recurentului inculpat.
Pedeapsa de 6 ani închisoare a fost corespunzător stabilită, executarea ei fiind de natură a asigura scopul sancţionator, educativ şi de prevenire a săvârşirii de infracţiuni asemănătoare şi de combatere a traficului de persoane care constituie o violare a drepturilor şi o atingere a demnităţii şi integrităţii acesteia.
Faţă de cele de mai sus şi întrucât în cauză nu sunt motive de casare care să fie reţinute din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 21 martie 2003 la zi.
Recurentul inculpat ca fi obligat la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.O.A. împotriva deciziei penale nr. 326 din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 21 martie 2003, la 31 ianuarie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 71/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 716/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
