ICCJ. Decizia nr. 902/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul Dolj, secția penală, prin sentința nr. 97 din 19 ianuarie 1994, dosar nr. 4668/2003, a dispus cu privire la inculpatul P.I., încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. (prin împăcarea părților) în legătură cu săvârșirea, la data de 31 iulie 2000 împotriva părții vătămate R.M. a infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice în baza art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea mai gravă de tentativă la omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., pentru care instanța a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 535/ P din 2 iunie 2003).
S-a constatat că inculpatul a fost arestat în cauză în perioada 8 septembrie 2003 - 5 noiembrie 2003.
A fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul clinic nr. 1 Craiova, la despăgubiri civile în sumă de 21.672.543 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate R.M. (referitor la care s-a luat act că nu se constituie în cauză parte civilă).
De asemenea, inculpatul a fost obligat la 4.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt, următoarele:
Inculpatul P.I. era administrator la SC C. SRL Brădești, județul Dolj. în ziua de 31 iulie 2000, nemulțumit de faptul că partea vătămată R.M., conducător auto la aceeași societate, a reținut din încasări suma de 1.100.000 lei care i s-ar fi cuvenit cu titlu de salariu, i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste față și corp.
Agresiunile au încetat prin intervenția martorului A.C., dar partea vătămată, speriată, a fugit, a escaladat un gard de circa doi metri înălțime, iar în cădere s-a lovit de pietre și alte corpuri dure, care i-au produs leziuni ce au necesitat internarea sa în Spitalul nr. 1 Craiova.
Traumatismul toraco-abdominal închis cu fractura coastei 11 cu deplasare, au impus intervenție chirurgicală, viața fiindu-i pusă în primejdie.
Tribunalul a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen.
Analizând probele administrate în cauză (declarațiile părții vătămate date în fața instanței, declarațiile martorilor T.P., I.P., acte medico-legale, declarațiile inculpatului), prima instanță a reținut că leziunea majoră descrisă anterior s-a produs ca urmare a autoaccidentării părții vătămate, aceasta căzând pe un plan dur după ce a escaladat gardul împrejmuitor.
împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., astfel cum s-a reținut în rechizitoriu și inculpatul, care a solicitat achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 219 din 4 mai 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, ambele apeluri.
împotriva deciziei a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care în esență, solicită reținerea infracțiunii de tentativă de omor, astfel cum a fost sesizată prima instanță, casarea ambelor hotărâri și condamnarea inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen. și inculpatul P.I. care solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Recursul parchetului este întemeiat și urmează a fi admis, iar recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Analiza actelor medico-legale relevă că inculpatul este cel care a aplicat lovituri părții vătămate, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie.
Raportul medico-legal nr. 2010/ A din 14 august 2000 al I.M.L. Craiova menționează că partea vătămată prezenta leziuni de violență care puteau data din 31 iulie 2000 și ar fi putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, dar topografia lor pledează cu cea mai mare probabilitate, prin cădere și lovire de corpuri dure, necesitând 25 zile de îngrijiri medicale, leziunile primejduind viața victimei.
Al doilea act medico-legal este certificatul nr. 2352/ A. 2 din 21 august 2000, emis de I.M.L. Craiova care constată că leziunile s-au putut produce prin lovire cu sau de corp dur, act suplimentat, în sensul că numărul de zile de îngrijiri medicale este de 45-50.
La data de 24 august 2001, se efectuează noua expertiză medico-legală (nr. 1985/ A. 5), comisia de medici specialiști concluzionând că leziunile suferite de R.M. la data de 31 iulie 2000 au putut fi produse prin cădere și lovire de un corp dur, fără însă a putea exclude lovirea cu un corp dur, mecanism însă foarte puțin plauzibil.
Contradicțiile din actele medico-legale au impus sesizarea Comisiei de avizare și control de pe lângă I.M.L. București, care în ședința din 8 ianuarie 2002 a statuat următoarele:
Analiza actelor medicale și medico-legale, precum și topografia locului faptei pledează pentru producerea leziunilor prin lovire activă cu corp dur, posibil cu piciorul în regiunea toraco-lombară dreapta, cel mai probabil precedată de cădere și lovire de plan dur cu impact pe cotul și genunchiul drept. Mecanismul de producere se referă la hematomul gigant subcapsular cu rupturi lineare pe fața diafragmatică a lobului drept hepatic, colecția sanghină subdiafragmatică dreapta comunicând printr-o soluție de continuitate diafragmatică cu cavitatea pleurală și fractură cu deplasare a coastei a XI-a dreapta pe linia scapulară internă.
Concluziile acestea se coroborează cu declarațiile detaliate și constante ale părții vătămate date în faza de urmărire penală, unele la foarte scurt timp de la data săvârșirii faptei.
Martorii audiați în cauză au sesizat secvențe ale conflictului.
Revenirile ulterioare ale părții vătămate, în sensul că leziunile suferite ar avea ca mecanism de producere căderea sa de la înălțimea gardului pe un plan dur ca și reținerile martorilor audiați se explică prin dependența acestora de inculpat, administratorul societății la care ei lucrau și lucrează.
Declarațiile date imediat după desfășurarea conflictului și actul medico-legal al Comisiei de avizare și control din cadrul I.M.L. Prof. Mina Minovici București sunt relevante, au încărcătură probantă obiectivă și demonstrează vinovăția inculpatului, cel care în mod repetat a aplicat numeroase lovituri cu pumnii și picioarele în zona toraco-abdominală a părții vătămate, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul parchetului să fie admis, să se schimbe încadrarea juridică din infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., în infracțiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., text de lege în baza căruia urmează a fi condamnat la 2 ani închisoare, reținându-se circumstanțe atenuante.
Pe aceleași motive, se va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Așa cum s-a arătat, probele administrate în cauză au demonstrat vinovăția sa, leziunile de violență ale părții vătămate s-au produs prin loviri directe și nu ca urmare a autoaccidentării sale.
| ← ICCJ. Decizia nr. 933/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 866/2005. Penal → |
|---|
