ICCJ. Decizia nr. 866/2005. Penal

Decizii penale ICCJ 2005

Prin sentința penală nr. 797 din 12 octombrie 2004, Tribunalul Cluj a respins cererea inculpatului L.D. de schimbare a încadrării juridice a faptelor, din infracțiunile de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. d) C. pen. și tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen.

A fost condamnat inculpatul L.D.:

- în baza art. 174, raportat la art. 176 lit. d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, la o pedeapsă de 20 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

- în temeiul art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la o pedeapsă de 9 ani închisoare.

Potrivit art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpat sunt concurente, iar conform art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.

în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata arestării preventive începând cu data de 13 martie 2004 la zi.

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit din oficiu împotriva inculpatului L.D., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 14,art. 15 și art. 346 C. proc. pen., au fost respinse, ca tardive, pretențiile formulate de partea civilă H.V., prin mandatar C.G.

Conform art. 193 C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de partea civilă H.V., prin mandatar C.G., privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezentul proces.

în temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către numitul C.G., după soluționarea definitivă a cauzei, a cercelului din aur smuls din urechea victimei de către inculpat, obiect care constituie mijloc material de probă și care se află în prezent la Camera de corpuri delicte de pe lângă Tribunalul Cluj.

în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul L.D., după soluționarea definitivă a cauzei, a ceasului tip sport purtând inscripția L., având cureaua de culoare neagră și telescopul rupt, obiect găsit pe masa din locuința victimei și aparținând inculpatului, care constituie mijloc material de probă și se află în prezent la Camera de corpuri delicte de pe lângă Tribunalul Cluj.

Potrivit art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 20.000.000 lei, din care 14.576.000 lei reprezintă costul expertizei medico - legale întocmită de I.M.L. Cluj Napoca.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul L.D. a locuit până în luna august 2002, împreună cu familia sa, în comuna Sânpaul, dată la care a vândut casa familiei G.M. și fiului acesteia H.I., între părți încheindu-se un contract de vânzare - cumpărare. La data încheierii contractului, inculpatul a primit din partea cumpărătorilor cea mai mare parte a sumei stabilite ca preț de vânzare (220.000.000 lei), urmând ca restul de 20.000.000 lei să fie primit după încheierea formalităților privind intabularea.

în luna august 2002, victima G.M. a intrat efectiv în posesia imobilului situat în localitatea Mihăiești, mutându-se în casă împreună cu fiul ei H.I. De precizat este faptul că, inițial, inculpatul a încheiat un contract de vânzare - cumpărare sub semnătură privată cu fiul victimei H.I., dar după decesul acestuia, a fost încheiat un alt contract de vânzare - cumpărare între inculpatul L.D. și soția acestuia, pe de o parte, respectiv victima G.M., pe de altă parte.

în ziua de 13 martie 2004, inculpatul, care la acea dată locuia împreună cu familia sa, în comuna Aghireș, jud. Cluj, s-a deplasat în satul Mihăiești, unde a ajuns în jurul orelor 8,00. După ce a consumat vin la numitul Ț.C. și la un local din Mihăiești, fiind sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul s-a deplasat la locuința victimei G.M., pentru a-i solicita suma de 20.000.000 lei, pe care o mai avea de primit, deși conveniseră ca această sumă să-i fie dată după încheierea formelor de intabulare, operațiune care nu era încă finalizată.

Inculpatul a ajuns la locuința victimei G.M., în jurul orelor 12,30 și, găsind-o în curte, i-a solicitat suma de bani datorată, spunându-i că are probleme financiare.

între cei doi, a urmat o discuție aprinsă, purtată pe un ton ridicat, ambii fiind auziți de către martorii L.I. și L.A., care se aflau în apropierea locuinței victimei.

Victima l-a invitat pe inculpat în holul locuinței, apoi s-a deplasat în camera folosită ca dormitor, de unde a luat o bancnotă de 500.000 lei pe care i-a înmânat-o inculpatului. Acesta s-a enervat, susținând că nu este mulțumit cu acea sumă, situație în care victima i-a cerut să iasă afară din locuința ei.

în acel moment, după ce în prealabil a închis ușa de la intrarea în locuință, inculpatul a început să-i aplice lovituri victimei G.M. și să o strângă de gât.

Agresiunea inculpatului asupra victimei s-a desfășurat mai întâi în holul locuinței, apoi în bucătărie, și în final în camera folosită ca dormitor. Inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri victimei, vizând diferite zone ale corpului și în special capul, pentru a o determina să-i spună unde sunt ascunși banii sau alte valori.

Prima instanță a reținut că inculpatul a agresat victima și din punct de vedere sexual, cauzându-i leziuni în zona vaginală. Nu s-a putut stabili cu exactitate modul în care a avut loc actul sexual, deoarece inculpatul nu a recunoscut că ar fi întreținut raporturi sexuale cu victima, afirmând doar că a agresat-o cu mâna în zona organelor genitale, în momentul în care aceasta s-ar fi dezbrăcat și i-ar fi propus să întrețină relații sexuale.

în final, inculpatul a ștrangulat victima cu mâinile lăsând-o inconștientă în dormitor, încăpere în care s-a consumat cea mai mare parte a agresiunii. Apoi, inculpatul a luat din urechea victimei un cercel, pe care l-a pus în buzunarul de la pantaloni, după care a început să caute prin dulapurile din dormitorul locuinței, pentru a găsi bani. Conform propriei declarații, inculpatul a luat din casa victimei suma de 4.500.000 lei.

între timp, vecinii victimei, respectiv martorii L.I., L.A. și B.L., alarmați de strigătele de ajutor ale acesteia au încercat să pătrundă în locuință, însă, constatând că ușa era încuiată prin interior, au anunțat organele de poliție.

în câteva minute, acestea s-au deplasat la fața locului, în imobil reușind să pătrundă după escaladarea unei terase și folosind o scară, agentul de poliție B.C. și martorii B.L. și C.I.

în locuință cei doi martori și agentul de poliție l-au surprins pe inculpatul L.D., în imediata apropiere a victimei, în dormitorul unde aceasta era căzută pe jos. Martorul C.I., care a ajuns primul în dormitor, a susținut că, în momentul intrării sale în cameră, inculpatul își aranja hainele în partea din față, în zona organelor genitale, în timp ce victima se afla lângă el, căzută la pământ în poziția culcat pe spate, având hainele ridicate de la brâu în sus, iar fusta și lenjeria intimă trase până sub genunchi.

Agentul de poliție și cei doi martori, l-au imobilizat imediat pe inculpat, supunându-l unei percheziții, ocazie cu care asupra acestuia a fost găsită suma de 5.500.000 lei (din care suma de 1.000.000 lei aparținea inculpatului, iar suma de 4.500.000 lei a fost sustrasă din locuința victimei), precum și un cercel din aur. Totodată, deși polițistul a constatat faptul că victima nu mai avea puls, în momentul intrării sale în locuință (orele 13,45), a anunțat Serviciul de Ambulanță, care s-a deplasat la fața locului, constatând decesul victimei.

Din raportul de constatare medico - legală nr. 1482/III/127 din 5 mai 2004 al I.M.L. Cluj - Napoca a rezultat că moartea victimei G.M. a fost violentă, datorându-se asfixiei mecanice prin ștrangulare, leziunile descoperite pe corpul acesteia putând fi cauzate prin lovire cu corpuri dure, respectiv cu corpuri având muchii sau margini ascuțite, iar leziunile din zona vaginală punând în evidență posibilitatea întreținerii unui act sexual.

Faptele reținute mai sus au fost probate prin: procesul - verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice efectuate cu ocazia cercetării locului faptei, procesul - verbal de constatare, procesul - verbal de percheziție corporală, concluziile preliminare ale I.M.L. Cluj, expertiza medico - legală psihiatrică nr. 41/2944 din 28 aprilie 2004 efectuată de I.M.L. Mina Minovici București, privindu-l pe inculpatul L.D., din care rezultă că acesta are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care a fost cercetat, neprezentând tulburări psihice, raportul de constatare medico - legală nr. 1482/III/127 din 5 mai 2004 efectuat de I.M.L. Cluj - Napoca privind pe victima G.M., contractul de vânzare - cumpărare, dovada de predare - primire, procesul - verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, declarațiile martorilor menționați mai sus, coroborate cu declarațiile inculpatului L.D.

Deși în fața instanței inculpatul a susținut că nu a avut intenția de a ucide victima și că nu a tâlhărit-o, acesta a recunoscut însă faptele descrise mai sus, în materialitatea lor (mai puțin faptul că ar fi întreținut raporturi sexuale cu victima), arătând că i-a aplicat acesteia multiple lovituri în diverse zone ale corpului, și că a ștrangulat-o, fiind enervat de faptul că victima nu i-a dat o sumă de bani mai mare, după care și-a însușit suma de bani găsită într-un dulap din dormitorul victimei. A mai arătat inculpatul că, deși consumase băuturi alcoolice, în dimineața zilei de 13 martie 2004, nu se afla în stare de ebrietate, fiind perfect conștient de cele întâmplate, împrejurare confirmată și de concluziile raportului de expertiză medico - legală psihiatrică.

în drept, fapta inculpatului L.D. care la data de 13 martie 2004, în jurul orelor 13,00, în timp ce se afla în locuința victimei G.M., din localitatea Mihăiești, jud. Cluj, i-a aplicat acesteia multiple lovituri cu pumnii și picioarele, acțiuni care au condus la decesul acesteia, în scopul de a-și însuși bani sau alte valori din locuința victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. d) C. pen.

Fapta inculpatului L.D. care, la aceeași dată și în aceleași împrejurări, după încetarea agresiunilor asupra victimei G.M., și-a însușit suma de 4.500.000 lei găsită într-un dulap din dormitor, precum și un cercel din aur luat din urechea victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen.

în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice dată faptelor din infracțiunile de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. d) C. pen. și tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen. (tâlhărie urmată de moartea victimei), arătând că nu a acționat cu intenția de a ucide victima, pentru a o tâlhări, ci agresiunile îndreptate împotriva acesteia au avut doar scopul de a o determina să-i spună unde sunt ascunși banii sau alte valori, pentru a și le însuși.

Instanța a apreciat că cererea inculpatului (care a fost pusă în discuția părților, în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen.) este neîntemeiată, întrucât tâlhăria care a avut ca urmare moartea victimei este o infracțiune praeterintenționată, ceea ce presupune că inculpatul s-ar fi aflat în culpă față de producerea rezultatului mai grav (moartea victimei), împrejurare care în cauză este contrazisă de toate probele administrate (inclusiv de declarațiile inculpatului), din care rezultă, fără dubiu, că acesta a acționat (din momentul în care nu i s-a dat suma de bani pretinsă și i s-a cerut să părăsească locuința), cu intenția de a suprima viața victimei, pentru a o tâlhări.

Astfel, inculpatul (persoană în plină putere, în vârstă de 38 de ani), aflat sub influența băuturilor alcoolice, după ce a avut grijă mai întâi să închidă ușa de la intrarea în locuința victimei (persoană în vârstă de 80 de ani), a lovit-o cu pumnii și picioarele (în special în zona capului), a izbit-o de mobilier, a strâns-o de gât în repetate rânduri, a trântit-o la podea și s-a urcat cu genunchii peste pieptul acesteia, lovind-o în continuare cu palmele peste față, toate aceste acțiuni relevând intenția inculpatului de a suprima viața victimei, iar după ce a intervenit decesul acesteia (datorat asfixiei mecanice prin ștrangulare), și-a însușit suma de 4.500.000 lei găsită într-un dulap din dormitor, precum și cercelul din urechea victimei.

întrucât inculpatul a acționat cu intenția de a ucide victima, pentru a putea săvârși astfel mai ușor tâlhăria, faptele acestuia întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. d) C. pen., în concurs real cu infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen.

Cu privire la acuzația adusă inculpatului, prin actul de sesizare a instanței, de săvârșire a infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., deși poziția acestuia de nerecunoaștere a săvârșirii faptei este infirmată de probele administrate în cauză (respectiv concluziile raportului de expertiză medico - legală, declarațiile martorului C.I., mențiunile cuprinse în procesul - verbal de cercetare la fața locului privind poziția în care a fost găsită victima), prima instanță a constatat că, în speță, există o cauză care împiedică exercitarea în continuare a acțiunii penale, și anume lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate, condiție prevăzută în dispozițiile art. 197 alin. (4) C. pen.

Chiar dacă în cauză a intervenit decesul victimei (din motive imputabile inculpatului), înainte ca aceasta să aibă posibilitatea formulării plângerii prealabile, prima instanță a apreciat că ocrotirea victimelor unor astfel de infracțiuni (care se urmăresc la plângere prealabilă) se face doar cât timp sunt în viață și își manifestă voința de a fi tras autorul faptei la răspundere penală, decesul, indiferent de motive, neputând atrage introducerea plângerii de către alte persoane sau începerea urmăririi penale din oficiu.

Așa fiind, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., prima instanță a dispus încetarea procesul - penal pornit din oficiu împotriva inculpatului L.D., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

în ceea ce privește latura civilă a cauzei, numitul H.V. (nepot de fiu al victimei G.M.), prin mandatar C.G., s-a constituit parte civilă, la termenul de judecată din data de 6 iulie 2004, după citirea actului de sesizare a instanței, cu suma de 108.567.000 lei, reprezentând daune morale (100.000.000 lei) și cheltuieli de înmormântare (8.567.000 lei).

Pentru a motiva întârzierea în formularea pretențiilor, partea civilă a susținut că nu a avut cunoștință despre existența procesului penal, întrucât nu a fost citată de către organele judiciare, susținere infirmată însă de declarațiile martorului B.L. și ale mandatarului părții civile, C.G.

Astfel, martorul B.L. a arătat că partea civilă H.V. a fost prezentă la înmormântarea victimei G.M., iar ulterior, prin mandatarul său C.G., i-a remis suma de aproximativ 10.000.000 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare, sumă pe care martorul a avansat-o în acest scop. Din moment ce partea civilă a participat la înmormântare, în mod neîndoielnic aceasta a luat cunoștință de împrejurările în care a intervenit decesul bunicii sale, de arestarea inculpatului și, implicit, de declanșarea procesului penal îndreptat împotriva acestuia (începând cu data decesului victimei), astfel încât prima instanță a apreciat că partea civilă putea și chiar avea obligația morală de a se interesa de soarta procesului penal, lucru pe care însă nu l-a făcut.

Pe de altă parte, mandatarul părții civile C.G. a avut cu certitudine cunoștință de proces, fiind citat și audiat de procuror, ocazie cu care s-a rezumat să declare că nu formulează pretenții civile, solicitând să fie citat în proces în calitate de martor, fără a pomeni nimic de existența părții civile H.V. și de intenția acesteia de a se constitui parte civilă în cauză, punând astfel organele judiciare în imposibilitate de a-și îndeplini obligațiile stabilite prin art. 76 C. proc. pen.

Față de cele menționate mai sus și având în vedere faptul că partea civilă are în continuare deschisă calea unei acțiuni civile scutite de taxă de timbru, în temeiul art. 14,art. 15 și art. 346 C. proc. pen., prima instanță a respins, ca tardive, pretențiile formulate de aceasta, prin mandatarul C.G.

în temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., prima instanță a dispus restituirea către numitul C.G. (mandatarul părții civile H.V. și soțul numitei C.C., sora victimei G.M.), după soluționarea definitivă a cauzei, a cercelului din aur smuls din urechea victimei de către inculpat, obiect care constituie mijloc material de probă și care se află în prezent la Camera de corpuri delicte de pe lângă Tribunalul Cluj.

împotriva sentinței pronunțate în cauză au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul.

Parchetul a apreciat hotărârea instanței ca fiind netemeinică și nelegală sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate și al încetării procesului penal față de inculpatul L.D., pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

S-a apreciat că instanța în mod greșit a dispus încetarea procesului penal față de inculpat, în ce privește infracțiunea de viol, cu motivația că lipsește plângerea prealabilă a părții vătămate, care a decedat înainte de depunerea plângerii.

Atâta timp cât victima a fost ucisă imediat după comiterea infracțiunii de viol, instanța, în mod greșit, a invocat încălcarea prevederilor art. 131 C. pen., întrucât condițiile prevăzute de acest text se referă la situațiile când persoana vătămată are capacitate deplină de exercițiu, nu și la cazul când aceasta, prin comiterea unei infracțiuni asupra ei, a fost ucisă și deci i-a fost înlăturată posibilitatea formulării unei plângeri prealabile.

în ce privește netemeinicia hotărârii apelate, parchetul a apreciat că pedepsele aplicate inculpatului sunt prea blânde, neasigurând scopul educativ și preventiv prevăzut de lege și, având în vedere gravitatea celor trei infracțiuni, se impune aplicarea pentru fiecare dintre ele a unor pedepse orientate spre limita maximă prevăzută de textele sancționatorii.

Inculpatul prin apelul declarat, a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen.

Prin decizia penală nr. 342 din 9 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 13412/2004, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalului Cluj împotriva sentinței penale nr. 797 din 12 octombrie 2004 a Tribunalului Cluj.

A fost desființată sentința cu privire la greșita încetare a procesului penal față de inculpatul L.D., pentru comiterea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. proc. pen. și rejudecând cauza în aceste limite:

A fost condamnat inculpatul L.D., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare.

în baza art. 33 și art. 34 C. pen., a fost contopită pedeapsa de mai sus, cu celelalte pedepse aplicate inculpatului prin sentința apelată, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa de executat, timpul arestării preventive începând cu data de 13 martie 2004 la zi.

A fost menținută starea de arest a inculpatului.

A fost menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul L.D.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.500.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Cluj a reținut că doar apelul declarat de parchet este fondat și acesta numai în ce privește greșita încetare a procesului penal față de inculpatul L.D., pentru infracțiunea de viol.

S-a apreciat că, poziția de nerecunoaștere a faptei adoptată de inculpat cu privire la infracțiunea de viol este infirmată de probele de la dosar.

Din raportul de constatare medico - legală nr. 1482/III/127 din 5 mai 2004 al I.M.L - Cluj a rezultat că în zona intravaginală a victimei s-au găsit leziuni care prezentau infiltrat sanguin, din care se poate trage concluzia că, în momentul cauzării acestora, victima era încă în viață.

Aceste leziuni, așa cum rezultă din concluziile raportului de constatare medico - legală este posibil să se fi produs în cadrul unui act sexual.

Din depozițiile martorului C.I. a rezultat că, în data de 13 martie 2004, l-a surprins pe inculpat în locuința victimei, în imediata apropiere a acesteia, aranjându-și hainele în față.

De asemenea, victima a fost găsită în dormitorul locuinței, în poziția culcat pe spate, având hainele ridicate până peste nivelul sânilor, fusta și lenjeria intimă coborâtă sub genunchi, poziție care sugerează întreținerea unor raporturi sexuale.

Probatoriul de mai sus a infirmat susținerea inculpatului, în sensul că nu a întreținut raport sexual cu victima.

Având în vedere cele menționate mai sus, Curtea a reținut că inculpatul L.D. se face vinovat și de infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. comisă asupra victimei, după ce, în prealabil, exercitase acte de agresiune asupra acesteia.

Totodată, Curtea de Apel Cluj a apreciat că, în speța de față, dispozițiile art. 197 alin. (4) C. pen., nu sunt aplicabile, deoarece victima a decedat imediat după ce a fost violată, fiind ucisă prin ștrangulare de inculpat.

S-a considerat că textul de lege mai sus menționat este aplicabil numai în situația în care victima, fiind în viață, este în măsură să-și manifeste voința.

Legea se referă la condițiile de exercitare normală a acțiunii penale, în cauzele condiționate de preexistența plângerii prealabile a persoanei vătămate, ea neavând în vedere ipoteza în care persoana vătămată a decedat imediat după comiterea faptei asupra sa, astfel că nu a mai avut posibilitatea de a-și manifesta, în termenul legal, voința.

în speța de față, dreptul incontestabil al părții vătămate de a introduce plângere prealabilă împotriva celui care a săvârșit infracțiunea, a fost împiedicat de intervenția unui eveniment de neînlăturat, suprimarea imediată a vieții acesteia de către inculpat.

Pentru considerentele de mai sus, Curtea a apreciat că în speța de față, dispozițiile art. 197 alin. (4) C. pen. nu-și au aplicabilitate, atâta timp cât victima a fost ucisă imediat după comiterea de către inculpat a infracțiunii de viol.

împotriva deciziei penale nr. 3429 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs, în termen legal, inculpatul L.D. care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazurile de casare, prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 18 și pct. 14 teza I C. proc. pen.

în principal, inculpatul a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor, că în realitate acestea au fost comise de numitul B.L., astfel că, a solicitat achitarea sa, în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

într-un prim subsidiar, inculpatul a cerut a-i fi recunoscută circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., iar într-un al doilea subsidiar redozarea sancțiunilor aplicate, în sensul reducerii cuantumului acestora.

înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de apel a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

înalta Curte constată că invocarea nevinovăției în raport de fapta săvârșită, contrazice nesusținut probatoriile administrate în cauză.

Simpla afirmație a unei stări de fapt fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.

Astfel, din declarațiile martorilor L.I. și L.A. care, în ziua comiterii faptei, în jurul orelor 12,30, se aflau în imediata apropiere a locuinței victimei, a rezultat că l-au văzut pe inculpat în curtea locuinței acesteia, purtând discuții aprinse cu G.M., iar la scurt timp, după ce cei doi au intrat în casă, auzind strigătele de ajutor ale victimei, i-au cerut sprijinul martorului B.L. Cu toții au încercat să pătrundă în locuința victimei, însă constatând că ușa era încuiată prin interior, au anunțat organele de poliție.

în aceste condiții, câtă vreme martorii au confirmat doar prezența inculpatului în locuința victimei la data și ora comiterii faptelor, numitul B.L. fiind cel care a anunțat organele de poliție, înalta Curte constată că instanța de fond, pe baza probelor administrate în cauză a reținut o situație de fapt corectă, cât și împrejurarea că autorul infracțiunii este inculpatul L.D. și nu o altă persoană.

în subsidiar, inculpatul a solicitat a se reține în favoarea lui circumstanța atenuantă a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., arătând că victima l-a insultat, numindu-l țigan, a strigat la el și i-a cerut să părăsească locuința, solicitare care, de asemenea, nu poate fi primită, întrucât, pe de o parte, afirmațiile inculpatului sunt puțin credibile și nedovedite, iar pe de altă parte, chiar dacă ar fi reale, acțiunile victimei în acest sens au fost pe deplin îndreptățite, ele nefiind altceva decât o reacție de apărare la insistențele inculpatului, însoțite de acte de violență fizică, de a i se plăti o sumă de bani pe care victima încă nu o datora (decât după finalizarea formalităților de intabulare). Mai mult, aceste presupuse acțiuni ale victimei nu întrunesc condițiile actului provocator [(prevăzute în art. 73 lit. b) C. pen.)], nefiind de natură să aducă o atingere gravă demnității inculpatului.

Nici ultimul motiv de recurs invocat de inculpatul L.D. nu este fondat, pedepsele aplicate acestuia fiind corect individualizate.

înalta Curte apreciază că, în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările concrete ale comiterii faptei (inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată profitând că aceasta se afla singură în locuință), de faptul că, deși victima era o persoană în vârstă de 80 de ani, inculpatul a dat dovadă de o agresivitate excesivă, aplicându-i multiple lovituri cu pumnii și picioarele în special în zona capului, izbind-o de mobilierul din încăpere, strângând-o de gât de mai multe ori și, în final întreținând raport sexual cu aceasta, de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat, prin săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave ce vizează simultan atât integritatea fizică, viața persoanei, inviolabilitatea sexuală, cât și bunurile acesteia, de urmările faptei comise dar și de conduita inculpatului care a avut o poziție procesuală nesinceră, în pofida probelor administrate, o reducere a cuantumului pedepselor aplicate nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora.

în aceste condiții, nu se poate avea în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaluarea criteriilor de individualizare cu care au operat instanțele de fond și apel.

Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății ar creea un sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției, ar întreține climatul infracțional și ar creea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.D. împotriva deciziei penale nr. 342 din 9 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 13 martie 2004 la 7 februarie 2005.

în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

← ICCJ. Decizia nr. 902/2005. Penal  ICCJ. Decizia nr. 869/2005. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 866/2005. Penal