ICCJ. Decizia nr. 904/2005. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 904/2005
Dosar nr. 7082/2004
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 217 pronunţată la data de 25 august 2004, în dosarul penal nr. 3308/2004, Tribunalul Sibiu, secţia penală, a condamnat pe inculpata C.E., pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă, în baza art. 182 alin. (1) teza finală C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 37 lit. a) li art. 83 C. pen., prin aplicarea art. 334 C. proc. pen., privind schimbarea încadrării juridice din art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 73 lit. b) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 5 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 946 din 27 iunie 2002 de Judecătoria Baia Mare, urmând ca inculpata să o execute pe lângă aceea aplicată în cauză.
S-a confiscat cuţitul şi inculpata a fost obligată la despăgubiri civile către spital şi la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarea situaţie:
Inculpata şi partea vătămată C.M. întreţin o relaţie de concubinaj la domiciliul acestuia din com. Ludoş, fiind părinţii a doi copii minori. În ziua de 20 martie 2004, pe fondul consumului de alcool şi al geloziei inculpatei, manifestată faţă de martora S.G., a izbucnit un conflict, mai întâi manifestat verbal. După ce partea vătămată a lovit-o pe inculpată, aceasta l-a înjunghiat în abdomen, cauzându-i leziuni ce i-au pus viaţa în pericol. Inculpata a recunoscut.
Instanţa de fond, deosebit de rechizitor, a considerat că încadrarea corectă a faptei este în infracţiunea de vătămare corporală gravă şi nu tentativă de omor, deoarece deşi părţii vătămate i s-a pus viaţa în pericol, inculpata nu a avut nici un moment reprezentarea posibilităţii morţii acestuia.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin Decizia penală nr. 376/ A din 9 noiembrie 2004, pronunţată în dosarul penal nr. 8119/2004, a admis apelul parchetului şi a desfiinţat sentinţa sub aspectul încadrării juridice.
Instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond a interpretat greşit probele, în cauză existând vinovăţia sub forma unei intenţii indirecte.
Inculpata a fost condamnată în baza art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 73 lit. b) C. pen., la un an închisoare. S-a dispus revocarea (de fapt s-a menţinut sentinţa sub acest aspect), inculpata urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare.
Impotriva acestei decizii inculpata a declarat recurs, în termen legal, criticând încadrarea juridică [(art. 3859 alin. (1) pct. 15 C. proc. pen.)].
Inculpata a solicitat revenirea la încadrarea dată de instanţa de fond, respectiv vătămare corporală gravă cu aplicarea unei pedepse cât mai reduse.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivul invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Situaţia de fapt a fost corect reţinută de ambele instanţe, din probele administrate şi anume: declaraţiile părţii vătămate, inculpatei, ale martorilor C.A. şi S.G., acte medicale, raport de constatare medico-legală, certificate naştere minori, referat anchetă socială a familiei inculpatei, planşe foto.
Instanţa de apel a dat curs acuzaţiilor din rechizitor potrivit probelor enunţate şi fiind aceea care a încadrat juridic fapta, corect.
În cauză s-a comis o tentativă la infracţiunea de omor şi nu doar o violenţă provocatoare de vătămări grave.
Relevante pentru caracterizarea juridică a unei fapte în una din cele două încadrări juridice sunt: împrejurările în care a fost comisă, natura instrumentului folosit, intensitatea loviturii şi zona către care a fost îndreptată.
Or, inculpata a lovit cu intensitate victima în abdomen cu un cuţit de bucătărie având o lungime a lamei de 12 cm., obiect apt de a produce moartea, într-o zonă vitală (colon sigmoid 1 cm.), producându-i o plagă înjunghiată penetrantă cu leziuni interne şi numai intervenţia operatorie de urgenţă făcând posibilă salvarea victimei a cărei viaţă a fost pusă în pericol.
Forma vinovăţiei, a intenţiei se evidenţiază prin analiza celor sus-menţionate, din care rezultă că inculpata a comis fapta cu intenţie indirectă [(art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen.)] şi anume a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi, nu l-a urmărit, l-a acceptat.
Pentru aceste considerente, recursul apare ca nefondat, urmând a fi respins în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei nu intră în discuţie o reducere, deşi situaţia familiei este deosebită, deoarece legea nu o permite. (De altfel pedeapsa aplicată de un an închisoare este înafara limitelor legale, cel mai puţin putând fi un an şi 8 luni, dar nu i se poate înrăutăţi situaţia în propria cale de atac).
Recurenta va suporta cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.E. împotriva deciziei penale nr. 376/ A din 9 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 903/2005. Penal. Art.215 alin.2,3,4 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 905/2005. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
