ICCJ. Decizia nr. 960/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 268 din 30 martie 2004, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul S.A. la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) - art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
în baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 734 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 358/1998 a Tribunalului Iași, urmând ca potrivit art. 39 C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu 6 luni și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada detenției de la 21 iulie 2003, la zi.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat să achite Spitalului Clinic de Urgență Iași suma de 10.787.299 lei, cheltuieli ocazionate cu spitalizarea victimei, cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 20 iulie 2003, pe fondul consumului de bătuturi alcoolice, inculpatul s-a angajat într-un conflict ivit între concubina sa și fiica acesteia. în conflict a intervenit și fiul concubinei, G.P., care i-a reproșat inculpatului comportarea violentă față de sora sa, situație în care cei doi s-au lovit reciproc.
După aplanarea conflictului, inculpatul s-a deplasat în bucătărie de unde a luat un cuțit și venind în încăperea în care G.P. privea la televizor i-a aplicat acestuia mai multe lovituri de cuțit în regiunea toracică stângă, provocându-i vătămări corporale care au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 341 din 7 octombrie 2004, admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași a dispus confiscarea cuțitului corp delict, în baza art. 118 lit. b) C. pen.
Totodată, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul S.A. solicita, în principal, schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., susținând că nu a acționat cu intenția de a ucide victima, iar în subsidiar redozarea pedepsei ținând seama că fapta a fost comisă în condițiile unei puternice tulburări determinată de comportamentul violent al victimei care l-ar fi lovit cu un ciocan.
împotriva menționatelor hotărâri, inculpatul S.A. a declarat recurs, solicitând casarea acestora în temeiul art. 3859pct. 17, 171, 18 și 14 C. proc. pen.
în motivarea recursului inculpatul susține în principal că în cauză se impunea achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 44 C. pen., întrucât fapta a fost comisă în legitimă apărare, împrejurare dovedită cu declarațiile martorei G.P., care arată că în cadrul conflictului declanșat inculpatul a fost lovit mai întâi de către partea vătămată cu un ciocan.
în subsidiar, inculpatul solicită schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., cu aplicarea circumstanței agravante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea corespunzătoare a pedepsei, susținând, ca și în apel că fiind provocat de partea vătămată, prin lovire cu un ciocan, a ripostat cu un cuțit de bucătărie fără intenția de a ucide victima.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate în recurs cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 20, raportat la art. 174 - art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesul verbal și planșele foto întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, rapoartele de constatare medico-legală, declarațiile persoanei vătămate și declarațiile martorilor C.M. și T.I., coroborate cu declarațiile inculpatului) care au fost analizate în considerentele hotărârilor, rezultă fără dubiu, că la data de 20 iulie 2003, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, încercând să aplaneze un conflict ivit între concubina sa, fiica și fiul acesteia, între inculpat și partea vătămată G.P. au avut loc loviri reciproce. După ce conflictul luase sfârșit inculpatul s-a înarmat cu un cuțit de bucătărie și pătrunzând în încăperea în care G.P. urmărea programul TV, i-a aplicat acestuia prin surprindere mai multe lovituri de cuțit în regiunea toracică, provocându-i leziuni care au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Susținerile inculpatului, în sensul că inițial partea vătămată l-ar fi atacat cu un ciocan nu pot fi primite, revenirea acestuia cât și a martorei G.P. asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale cât și la prima instanță nefiind plauzibile.
în favoarea inculpatului nu se justifică nici aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., acesta atacând victima cu cuțitul după încheierea conflictului inițial.
Intenția inculpatului de a ucide rezultă din materialitatea faptelor, acesta aplicând victimei mai multe lovituri de cuțit (obiect apt de a ucide) în regiunea toracică (regiune vitală) situație în care nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală.
Referitor la pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului se constată că aceasta este corect individualizată, la stabilirea ei, instanța de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social sporit al infracțiunii comise, cât și de persoana inculpatului care a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, iar în cursul procesului a adoptat o atitudine de nesinceritate, încercând să ascundă adevărul.
întrucât din actele dosarului nu rezultă nici cazuri de casare prevăzute de art. 3859alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive, de la 21 iulie 2003, la zi.
| ← ICCJ. Decizia nr. 935/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 963/2005. Penal → |
|---|
